Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
A citi / a privi de Cătălin Constantin


Titlul uneia dintre ultimile publicaţii ale Muzeului Ţăranului Român sună ispititor: Priveşte!. în spatele unei invitaţii atît de directe se ascunde o carte-album, o interesantă lucrare de antropologie vizuală, dedicată fraţilor Manakia şi celor două sute de fotografii din colecţia muzeului realizate de aceştia. Povestea pe care o afli din paginile scrise de Ioana Popescu, din care reţin, pentru spectaculozitatea lor, cîteva date esenţiale, e fascinantă. Aromâni originari din Avdela, Yanaki şi Milton Manakia străbat, la sfîrşitul secolului XIX şi în prima parte a secolului XX, Balcanii şi, într-o epocă a conflictelor între ţări şi etnii, surprind cu aparatul de fotografiat aspecte ale vieţii de zi cu zi, figuri de aromâni, greci, bulgari, macedoneni..., chipuri de somităţi - pe cel al sultanului Mehmed care plăteşte pentru fotografie o sumă imensă, scene din războaiele balcanice şi din cele mondiale. în 1906 primesc titlul de fotografi ai Curţii Regale de la Bu-cureşti, în acelaşi an Yanaki cumpără de la Londra camera de filmat cu numărul 300 din lume, iar Milton o filmează pe bunica Despa, născută în 1798; îşi vor deschide un cinematograf şi lor li se datorează unele dintre primele documentare etnografice ale lumii. Milton revine la fotografie după moartea lui Yanaki, primeşte de la Tito o pensie naţională pentru meritul de a fi imortalizat chipurile unor comunişti iugoslavi, surprinde în '63 imagini ale cutremurului care devastează Skopje şi, un an mai tîrziu, moare, la o dată care - ne atrage atenţia autoarea - e surprinzător de aproape de noi, dacă ţinem seama de farmecul de epocă al fotografiilor cu aromâni donate de fraţii Manakia muzeului, în 1906.
Cartea de faţă e valoroasă în primul rînd pentru că reproduce, într-o elegantă formulă, cea mai mare parte a fotografiilor din fondul Manakia al Muzeului Ţăranului Român. Sînt imagini din lumea aromânilor. Personaje care îţi par hieratice, enigmatice sau doar pitoreşti - cel mai adesea oameni înstăriţi, purtînd costume exotice, tradiţionale, şi doar rareori haine "nemţeşti" - surprinse pe fundalul simplu, tipic, al studioului fotografic sau al satului aromân cu case îngrămădite. Unele devin tipuri, altele refuză cu încăpăţînare acest statut şi îşi revendică identitatea. Te mai uimeşte abilitatea fraţilor Manakia de a cuprinde, într-o epocă a fotografiei de început, în limitele aceleiaşi imagini, atîtea personaje, uneori chiar sute. Mai sînt şi peisaje, imagini globale, de la distanţă, ale satelor, care au aerul de a fi variante ale aceleiaşi fotografii.
Publicarea unei colecţii de imagini atît de rare e, fără îndoială, un eveniment în sine, dar apariţia se cuvine a fi remarcată şi pentru faptul că ea ţine de un domeniu care, în România, e departe de a fi înfloritor: antropologia vizuală. Importanţa imaginii ca document antropologic a fost sesizată de multă vreme, practic imediat după apariţia tehnicii fotografice ca atare, teoretizată - chiar dacă această teorie nu e nici astăzi bine articulată - începînd din anii '40, dar imaginea a rămas cel mai adesea un simplu auxiliar al scrisului, invocată ca martor obiectiv, transparent, menit să confirme un text scris într-o disciplină logocentrică cum continuă să fie antropologia. Or, ceea ce implicit propune Ioana Popescu prin modul în care prezintă colecţia Manakia e inversarea acestui raport: imaginile, combinaţia acestora, funcţionează ca un text în sine, lecturabil într-un cu totul alt mod decît textul scris. "Povestea" scrisă de Ioana Popescu, care însoţeşte şi pune în ramă fotografiile fraţilor Manakia, pare să deţină în raport cu acestea un rol secundar. Statutul de simplu catalog de colecţie pe care autoarea îl atribuie cărţii-album e o mică "păcăleală" adresată cititorului. Dar şi o strategie de a-l face să privească, transformîndu-l în cititor de imagini. Incapacitatea imaginii de a converti în concepte realităţi ale unei culturi diferite nu e neapărat un viciu, în egală măsură ea poate fi o virtute: dacă ştii să priveşti imaginile cu aromâni ale fraţilor Manakia, poţi afla lucruri pe care un text scris e incapabil să ţi le dezvăluie. Povestea pe care Ioana Popescu i-o spune cititorului e şi istoria personală a descoperirii aromânilor de către autoare prin intermediul imaginii. De altfel, statutul de martor impecabil, de document absolut neutru, al fotografiei etnografice e doar o aparenţă, iar cartea Ioanei Popescu se joacă inteligent cu acest fapt. Imaginea depinde de subiectivitatea celui care se află în spatele aparatului de fotografiat, iar marele avantaj al fraţilor Manakia, ne spune Ioana Popescu, e acela că "ei nu s-au aflat niciodată în pericol de a tăia altfel pîinea, cu alte cuvinte, că fotografiile lor nu sînt rezultatul unei înţelegeri greşite a realităţii pe care ne-o comunică". în egală măsură calitatea de document a fotografiilor depinde de jocul aşezării imaginilor, aşa cum îl propune specialistul, şi de ochiul cu care privitorul citeşte acest joc. Priveşte! - invitaţia din titlul cărţii - comportă mai multe nuanţe decît ai crede la început.
Nu ne aflăm în faţa unei prezentări canonice de fotografie etnografică. Autoarea simte, de altfel, nevoia justificării faţă de "specialiştii ultraortodocşi" pentru faptul de a fi "gătit" imaginile pentru tipar, prezentîndu-le într-un alb-negru virat. Nici comentariul ce le însoţeşte nu e unul obişnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul unei conversaţii amicale cu cititorul/privitorul şi e gata să devină literatură, chiar dacă nu e greu să descoperi, dincolo de acest ton degajat, privirea specialistului. Iar prima opţine necanonică a autoarei e coperta care reproduce fotografia cu numărul de inventar 1907, "uitînd" însă să precizeze orice altceva - titlu, autor, editură. N-ai de ales: a citi/a privi.



Ioana Popescu, Priveşte! Fraţii Manakia; imagine-Alice Ionescu, documentare Ana Vinea, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti-2001

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara