Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
„A da click” de Rodica Zafiu


Producerea unui mare număr de locuţiuni şi expresii pe baza cîtorva verbe fundamentale - a face, a da, a lua, a pune, a ţine etc. - e un fenomen comun multor limbi. Interesante sînt diferenţele de inventar, verbele preferate de diverse limbi nefiind întotdeauna aceeaşi. Tiparul este prezent şi în română, deopotrivă în variantele culte şi în cele populare ale limbii: a da atenţie şi a da nas; a da faliment şi a da chix; a da curs şi a da ţeapă. Listele – de la cele din monografia Locuţiunile verbale în limba română (1958), de Florica Dimitrescu, pînă la cele din diferite dicţionare de expresii şi locuţiuni şi din recentele dicţionare de argou - par să demonstreze că în română există o concurenţă strînsă, pentru primul loc al „productivităţii frazeologice”, între verbele a da şi a face.

O manifestare a acestui fenomen se constată în jargonul informatic actual, în care frazeologia, producerea de locuţiuni, constituie o soluţie alternativă la împrumutarea şi adaptarea verbelor din engleză. De exemplu, verbul englezesc to click (cu sensul specializat „a apăsa unul dintre butoanele mouse-ului, sau ale unei piese echivalente, pentru a activa un cursor pe ecran”), devine în română a clica (prin normală adaptare la conjugarea I) sau (în registru familiar-glumeţ) a clicăi (de conjugarea a IV-a); alături de aceste adaptări morfologice se întîlnesc însă de foarte multe ori perifrazele a face click şi mai ales a da click: “poza o vei putea încărca după ce ai făcut click pe linkul din emailul de confirmare” (timisoara.net); „dă click pe imaginea de mai jos pentru a te înregistra” (webtomoney.home.ro).

În fond, în ciuda impresiei de masivă influenţă străină şi de modificare profundă a limbii, şi în acest caz tendinţele mai vechi rămîn puternice şi victorioase: locuţiunile sînt preferate verbului simplu, iar baza lor predilectă este a da (urmat, la mică distanţă, de a face). Comparînd construcţii similare, se observă că ponderea exemplelor este clar în favoarea lui a da: căutarea pe Internet oferă 4.160 de atestări pentru daţi click şi doar 2.610 pentru faceţi click.

De altfel, în toate registrele limbii există numeroase construcţii-tip cu verbul a da: cu substantiv singular nearticulat (a da clasă, a da curs, a da divorţ, a da foc, a da gaură, a da ghes, a da glas, a da greş, a da loc, a da naştere, a da ocol, , a da ordin, a da piept, a da rasol, a da sas, a da ţeapă, a da zor), articulat hotărît, (a da buzna, a da drumul, a da onorul, a da colţul), cu articol nehotărît (a da o fugă, a da o raită, a da un telefon), plural nearticulat (a da bice, a da bineţe, a da brînci), plural articulat (a da papucii) etc. Există grupuri prepoziţionale: a da cu banul, a da cu jula, a da cu bîta-n baltă; a da de gol, a da de veste, a da de duşcă, a da de furcă; a da din gură, a da din colţ în colţ; a da pe faţă, a da pe brazdă; a da în gît; a da pe goarnă; a da peste cap; construcţii cu pronume personale şi reflexive: a se da în stambă, a-şi da aere, a-şi da cu presupusul, a-şi da importanţă, a-şi da în petec, a-şi da foc la valiză; cu pronume neutre sau expletive: a o da cotită, a o da în bară, a o da pe ulei, a-i da bătaie, a-i da cu clanţa etc.

Construcţiile noi, încă instabile, apar cu sau fără articol: a da/a face un click („daţi un click pe acest link”, sutededolari.tripod.com; „faceţi un click pe butonul Comandă aflat sub tabelul cu articole, în partea dreaptă”, cab.ro/ro) vs. a da/a face click („dacă doriţi să aflaţi mai multe daţi click pe detalii”, users.rol.ro; „pentru a descărca comunicatul în format Word faceţi click aici”, falr.ro/ro); absenţa articolului e un semn al sudării, al legăturii mai stînse dintre elementele componente ale locuţiunii. Oricum, construcţiile fără articol sînt mai numeroase: 395 „dă un click”, faţă de 1.980 „dă click”; 586 „daţi un click”, 4.160 „daţi click”; 13 „fă un click”, 190 „fă click”.

Englezismul este chiar adaptat în scris, probabil prin raportare la grafia tradiţională a onomatopeii deja existente în română şi cu corepondente în multe limbi (în DEX 1996: clic = „cuvânt care imită un zgomot sec, scurt”; cf. fr. clic, it. clic, engl. click): a da/a face (un) clic, a da clicuri - „dă clic pentru a vedea imaginea mărită” (jocuricopii.as.ro); „apoi fă clic pe «Caută in sit»” (toolbar.google.com); „pot mişca un mouse şi pot da clicuri” (ebony.ro). În Internet se pot găsi atestări romanice similare, de transpunere a verbului englezesc printr-o locuţiune (chiar cu corespondentele verbului a da); puţine în franceză şi în italiană (donner click, dare click), atestările sînt surprinzător de multe în spaniolă: secvenţa dar click apare de 6.630 de ori!

Sînt şi alte exemple de locuţiuni noi formate cu verbul a da: a da close („Scoateţi-i bifa şi daţi-i close”, kool-yo.home.ro), a da bifă (“La adăugare cuvinte noi, pe forma de adăugare a apărut un check box; dând bifa pe el...”, autocorect.go.ro/descriere.htm). A da un replay, a da un mail par a urma modelul lui a da un telefon: “Pentru orice nelămurire daţi un mail la administratorul listei” (timisoara.net).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara