Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Festivalul George Enescu:
A doua săptămână: mari interpreţi români de Grete Tartler

Dacă prima săptămână a Festivalului a fost consacrată îndeosebi compozitorilor români, a doua săptămână pare să fi avut drept scop aducerea în prim plan a unor străluciţi interpreţi. Dintre aceştia, îi voi evoca în acest spaţiu restrâns pe Georgeta Stoleriu, Dan Grigore, Cristina Anghelescu, Viniciu Moroianu, Laura Buruiană, Andrei Vieru şi, nu în ultimul rând, pe dirijorul Cristian Mandeal.
Georgeta Stoleriu, soprană cu o luminozitate a vocii care nu e egalată decât de marea ei cultură şi seriozitate, este la ora actuală autoritatea nr. 1 pentru liedurile enesciene. De mult le cântă pe toate scenele lumii (îmi amintesc că am ascultat-o acum vreo cincisprezece ani la Viena, după alţi vreo cinsprezece ani de când îşi crease faima respectivă la Bucureşti) şi, tocmai pentru că ştie exact ce înseamnă vâna de impresionism francez în creaţia enesciană, a devenit de neconcurat: prin simplitate şi fluiditate, prin subtilitatea unui lirism trecând de la calm extatic la explozii de culoare, prin discreţie şi dezinvoltură în alunecarea din graţia de atmosferă spre ritmuri îndrăzneţe şi sonorităţi neobişnuite. Georgeta Stoleriu a dat "Dimineţii de muzică enesciană" din 16 septembrie nu numai farmecul interpretării desăvârşite, ci şi pe acela al cugetării filozofice, în program figurând şi piese precum Pensée perdue şi Chant hindou (pe care, de altfel, le-a copiat cu mâna ei din manuscrisele enesciene) sau rareori cântatele lieduri pe versuri de Carmen Sylva. Cândva mă fermecaseră versurile acestei poete regine care încă din prima tinereţe tradusese din Carlyle, învăţase limba suedeză, citind în original cei mai populari autori suedezi, şi care în 1888 a primit premiul Academiei Franceze pentru "Gândirile unei regine". (E locul să evoc în acest context şi seara de la Ateneu, 3 septembrie, consacrată liedului românesc de către soprana Bianca Manoleanu şi pianistul Remus Manoleanu. Nu numai pentru interpretare şi selecţie -de la Theodor Grigoriu şi Mihail Jora, la, între alţii, Cornel }ăranu, Carmen Cârneci şi Ede Terény - dar şi pentru că acest admirabil cuplu de muzicieni are la rândul său un bogat repertoriu enescian. Îmi aduc aminte că am ascultat acum zece ani Morgengebet de Enescu într-un recital consacrat integral reginei-poete Carmen Sylva: versurile ei fuseseră puse pe muzică de autori mai cunoscuţi, precum Brahms şi Enescu, sau mai puţin cunoscuţi, precum suedezul Ivar Hallström.)
În acelaşi context al "Dimineţilor de muzică enesciană" trebuie subliniate performanţele unor solişti care abordează celălalt versant al creaţiei lui Enescu: direcţia apropierii de folclor şi de accentele naţionale. Astfel, Cristina Anghelescu, în dialog cu Viniciu Moroianu, a oferit o sclipitoare Sonată a III-a în caracter popular românesc, iar violoncelista Laura Buruiană, în tandem cu Andrei Vieru, atât de frumoasa şi rar cântata Sonată pentru violoncel şi pian op. 26 nr.2.
Incontestabilă vedetă a Festivalului, Dan Grigore, sărbătorind 50 de ani de carieră, a cântat vineri 14 septembrie cu Filarmonica din Dresda (dirijor, Raphael Frühbeck de Burgos) Rapsodia pe o temă de Paganini, temă cu 24 de variaţiuni pentru pian şi orchestră (care a făcut la vremea ei "succesul epocii" în America, trecând virtuozitatea din interpretarea solistului în partitura de orchestră). Grandoare, solemnitate, dar şi emfatizarea sentimentului, virtuţi de "înger şi demon" pe care maestrul le stăpâneşte cu aceeaşi dezinvoltură. Romanticul Rahmaninov (1873-1943), în tradiţie ceaikovskiană extrem melodic şi adesea melancolic (folosind moduri minore), cu o tehnică la fel de strălucitoare ca a lui Liszt, a fost, de altfel, alături Mussorgsky, unul din "marii ruşi" ai săptămânii. Cristian Mandeal a dăruit publicului unul dintre cele mai aplaudate concerte din Festival: alături de Orchestra Naţională Rusă a "dansat" suita Carmen de Bizet/Scedrin, Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Liszt (cu tânăra pianistă Polina Leschenko, mai bună în frazele lirice decât în izbucnirile vulcanice) şi Tablourile dintr-o expoziţie de Mussorgsky/Ravel. Cristian Mandeal a dat acestor ultracunoscute Tablouri culori nebănuite şi, alături de seara consacrată Artei Fugii de Bach (în orchestraţia lui Erich Bergel), a construit unul dintre pilaştrii de durată pentru susţinerea Festivalului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara