Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cărţi noi:
Aşa cum copiii se joacă de-a mama şi de-a tata de Alex. Ştefănescu


George Luca, Eu, ticălosul şi scârbitul, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2005. 72 pag.

Un bărbat cultivat, cu gustul rafinat de miile de cărţi citite, îşi trage pe ochi o şapcă de derbedeu şi priveşte lumea ironic-provocator - acesta este personajul liric care monologhează în poezia lui George Luca. Chiar şi când comentează nu realitatea vulgară de fiecare zi, ci texte literare, poetul o face în acelaşi stil:

,Deşteaptă vampa poezeaua matale/ îşi leagănă şoldurile pe trotuare/ iar ţâţele-i ajung pe trecerea de pietoni/ încât se gudură în decor buna natură unsuroasă" (Adio, Corbule Daniel).

Starea de spirit dominantă este una de greaţă existenţială:

,În parc aceleaşi ciori cârâie autoritar/ dintotdeauna deasupra bunului pensionar,/ la margine se sufocă regimentul unde/ datul cu burta de pământ era academia părinţilor." (Greaţa).

În mod inteligent, George Luca pune multă culoare în descrierea cenuşiului existenţei.



Codrina Bran, Antipozi, proză scurtă, prefaţă de Dan Damaschin, Cluj, Ed. Zenit, 2005. 100 pag.

Proza Codrinei Bran este o apă repede care îl ia pe cititor şi îl duce-târăşte-rostogoleşte exact acolo unde vrea autoarea, fără ca el să simtă asta ca pe o bruscare. Prozatoarea are întotdeauna ceva interesant de istorisit şi o face într-un mod alert şi atrăgător. Informaţii despre epocă, despre psihologia personajului adus în plan, despre biografia lui, despre modul cum se îmbracă şi se comportă în societate sunt sintetizate în câteva cuvinte. Puţini prozatori de azi au în scris o asemenea eficacitate:

,Femeie frumoasă, înaltă, bine făcută, cu un păr negru, bogat, pieptănat într-un coc savant, lăsat pe ceafă, cu trăsături sigure, ochilor ei migdalaţi, închişi la culoare nu le scăpa nimic din negoţul pe care îl conducea cu o mână de fier. Patroana era o femeie cu vino-ncoa ş...ţ.

Apariţia ei sculpturală, îmbrăcată în catifea neagră, tentând prin decolteul larg, cu şolduri îngust feline, Ťpromiteať multe, aţâţa fără să potolească. Alături de un local bun, patroana era şi ea parte din decor, garantând succesul. Prezentă şi absentă totodată, primitoare sau discretă după caz, Agata îşi găsise vocaţia. Şi banii veneau." (Mătuşa Agata).



Petrică Birău, Al. Florin }ene - literatura ca mod de viaţă, Cluj-Napoca, Ed. Eurograph, col. ,Mnemosyne", 2005. 88 pag.

O carte fără valoare despre autorul unor cărţi şi ele lipsite de valoare. Aşa cum copiii se joacă de-a mama şi de-a tata, Petrică Birău şi Al. Florin }ene se joacă de-a monografistul şi scriitorul. Spre deosebire însă de copii, pe care candoarea îi face drăgălaşi, Petrică Birău şi Al. Florin }ene cad în ridicol prin această maimuţăreală:

,Florinel Sandu }ene a îndrăgit de la început fotbalul, reuşind să treacă de simpla joacă, crescând armonios şi cultivând în paralel cu educaţia intelectuală disciplinarea fizicului şi a voinţei prin sport, lucru ce îi va fortifica organismul, ţinându-l departe de vicii, ca fumatul şi alcoolul, pentru toată viaţa."



Costel Baboş, Aş crede în Dumnezeu, amintiri reinventate, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2005. 260 pag.

Scriere autobiografică liberă (fără a fi fantezistă), cuceritoare prin dezinvoltură şi printr-o naivitate deliberată, cu funcţie artistică:

,Când eram copil nu-mi plăceau zilele ploioase. Nu-mi plăcea ploaia, în general, vreau să spun. Fie că din cauza ei nu puteam ieşi la joacă, fie din cine ştie ce alt motiv. Mama zicea că de aia plouă, că-şi bate dracu nevasta. Prin clasa a patra am luat de bună afirmaţia mamei şi am spus-o şi eu mai departe, tovarăşei învăţătoare. Pentru asta a vrut să-mi scadă nota la purtare, că am vorbit necuviincios."



Constantin Arcu, Ceremonial de despărţire, povestiri, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2005. 162 pag.

Autorul (născut la 24 februarie 1956 la Flămânzi, în judeţul Botoşani) are formaţie de jurist, dar pare să fi studiat şi psihologia judecând după siguranţa şi operativitatea cu care schiţează portrele psihologice ale personajelor. În plus, dovedeşte şi vocaţie de poet, fiind capabil să ajungă, într-o singură frază, de la o viziune terestră la una cosmică:

,M-am ridicat şi am închis fereastra; viforniţa dezorientată s-a năpustit în geam pentru o clipă, apoi s-a potolit pierzându-se în agonia întregului univers."



Matilda Caragiu Marioţeanu, Nicolae Saramandu, Manual de aromână/ Carti trâ înviţari armâneaşti, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 2005. 342 pag.

Apariţie reprezentând un eveniment în dialectologie şi, în general, în cultura română, pe care o îmbogăţeşte. Dialectologii sunt cei care se vor pronunţa, fără îndoială, asupra valorii ştiinţifice a cărţii. Până atunci trebuie spus că Manualul de aromână, datorat unor specialişti în domeniu, Matilda Caragiu Marioţeanu şi Nicolae Saramandu, are şi o valoare literară. Este vorba nu numai de antologia de poezie aromânească, inclusă la sfârşitul manualului, ci de frumuseţea aromânei înseşi, variantă plină de pitoresc a limbii române, foarte bine descrisă, sistematizată şi explicată de autori.



Nicolae Labiş, Doină întârziată, versuri inedite, carte apărută sub egida Complexului muzeal Bucovina, ediţie şi cuvânt înainte de Nicolae Cârlan, Suceava, Ed. Lidana, 2005. 72 pag.

Ineditele lui Nicolae Labiş sunt un adevărat dar pe care ni-l face Nicolae Cârlan, cercetător competent al vieţii şi operei poetului din Mălini. Ni se oferă prilejul să auzim încă o dată sunetul de diapazon de argint al poeziei extraordinarului adolescent:

,Mişc pletele căzute în somn peste privire/ Şi îmi îmbăt privirea cu-al zărilor senin./ Se-mbujorează marea de-o caldă presimţire/ Născând din spuma-i albă un venus masculin// Rotund şi pur el saltă din valul de rubin/ Şi raze lungi întinde venind din nesfârşire./ În orice zi el vede acelaşi ţărm marin;/ Oricând el îl priveşte c-o proaspătă uimire." (Răsărit de soare).



Vasile Iftimie, Un tot relativ, versuri, Botoşani, Ed. Agata, 2005. 112 pag.

Sentimentalism, grandilocvenţă, umor involuntar:

,De la firesc şi până la păcat/ Nu-i decât o sclipire de idee.../ În boxa conştiinţei-s condamnat/ De-un zâmbet aruncat de o femeie.// De la firesc şi până la ispită/ E-o simplă mângâiere de privire.../ Şi-ntr-o beţie prea nedefinită/ Cerşesc mereu un strop de fericire.// De la firesc şi până la firesc/ I-un gol imens de aproape-un lat de palmă.../ Ne-om dezbrăca de tot ce-avem lumesc/ Şi ne-om uni în Ťunulť, dragă doamnă." (Limitele firescului).

Se naşte o întrebare: ,Ne-om dezbrăca de tot ce-avem lumesc" înseamnă şi de haine? Avem nevoie de-o explicaţie din partea autorului, pentru a ne putea reprezenta, în continuare, ,unirea în Ťunulť".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara