Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Abrev în RO de Rodica Zafiu


Din când în când, revin în această rubrică asupra diferitelor tipuri de abreviere din româna actuală; motivul cred că e destul de evident: e vorba de o tendinţă puternică, cel puţin în anumite registre ale limbii, stimulată de fenomene internaţionale similare (de modă, de idealul eficienţei) şi mai ales de noile medii de comunicare - Internet, telefonie mobilă - care impun rapiditate şi limite de spaţiu în comunicare. Descoperim deci periodic noutăţi, unele dînd semne destul de clare de impunere, mai ales în limbajul tinerilor. Încercări de descriere sistematică şi de ordonare a materialului pot folosi diferite criterii formale sau funcţionale: modul de formare (iniţiale, fragmente de cuvînt), tipul de material lingvistic de la care se pleacă, sursa preponderent scrisă sau orală, gradul de adaptare morfologică etc. Se vorbeşte, în consecinţă, de abrevieri, sigle, apocope, trunchieri etc.

Abrevierile instrumentale, apărute de obicei în scris, pentru conectori şi formule de aproximare, locuţiuni care substituie o enumerare (ş.a.m.d., ş.a.), traduc adesea formule similare cu o veche tradiţie culturală, acceptate de norme (şi pentru că apar în afara firului principal al discursului, în închideri de text, în paranteze sau note). Alte abrevieri de acest tip, pentru cuvinte cu mare frecvenţă şi uşor de reconstituit în context, folosite de elevi în notiţe, combătute de şcoală, sînt simţite ca o deviere supărătoare pentru că apar în interiorul textului. Unele sînt de uz personal, cîteva de uz comun şi destul de vechi: pt. sau ptr. (= pentru), f. (= foarte), pdv (= "punct de vedere") etc.; le găsim folosite cu sau fără punct, f adesea repetat cu intenţie expresivă (ff urgent !). Categoria apare adesea în mesajele din internet, dar şi în literatura recentă, care îşi propune să încalce normele scrisului cult, în primul rînd pentru a obţine un efect de surpriză, inovaţie şi nonconformism underground : "Sîntem ff aproape" (Caius Dobrescu, Deadevă); "şi ff probabil că nu s-a atins de ele"; "admiraţie pt Mircea"; "nu mai are ochi decât pt el" (Adrian Schiop, pe bune/pe invers). Uneori includerea fără semnale speciale în text a unor asemenea abrevieri creează rebusuri ad-hoc şi produce un contrast, o distonanţă voită între intenţia practică, presupusa eficacitate a notării şi tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis şi curentul cald care-ţi intră Ťprietenosť pe sub tricou, sunt pda vocile copiilor care se joacă până târziu" (Adrian Schiop, op. cit.), unde pdop şi pda (sublinierile în text îmi aparţin) notează conectorii "de pe o parte" şi "pe de alta". Păstrarea iniţialelor dintr-o formulă şi a unora dintre consoanele dintr-un cuvînt produce rezultate curente în limbajele de specialitate (în gramatică: adj., adv., pl.); poate că din practica şcolară s-a extins procedeul, destul de folosit azi în mesajele electronice, la abrevierea verbelor, de pildă vb pentru diferite forme ale verbului a vorbi : "au început să vb urât" (Cool Girl).

În ultima vreme, s-a extins mult abrevierea ro pentru România: de la uzul "oficial", nu cel de identificare a mijloacelor de transport, ci acela al adreselor din Internet. Răspîndirea se explică prin comoditate, prin preferinţa pentru un cod comun de generaţie, dar poate şi pentru a indica o oarecare minimalizare ironică, incompatibilă cu discursul solemn-naţionalist. Exemplele sînt nenumărate - "asta la noi în RO"; "piaţa din RO nu are potenţial deocamdată" (PixelRage Forum); "vă dă o imagine destul de corectă despre ce înseamnă medicina în Ro în acest moment" (p3.cmb.ro); "noi ăştia de prin Ro" (amsterdam.nettime.org) etc.; mai rar pare să aibă valoarea adjectivului român, românesc: "degeaba aş apela la statul ro ". Forma apare cu toate oscilaţiile grafice previzibile (RO, Ro, ro).

De sursă clar orală sînt trunchierile numelor de persoană (prenume şi nume de familie), despre care am scris de mai multe ori (singura noutate notabilă ar putea fi succesul de care s-a bucurat forma Băse în recenta campanie electorală), ca şi ale unor forme verbale frecvente, mai ales ale unor verbe modale (tre', poa' ).

Trunchierile familiar-argotice care îşi păstrează clasa morfologică (e vorba mai ales de substantive şi adjective) erau destul de puţine acum cîteva decenii: şme, secu, prof, dirig, bac, mate, cas, mag. În ultima vreme numărul lor s-a îmbogăţit considerabil. Vom reveni cu siguranţă asupra subiectului; deocamdată, îl ilustrez doar prin cîteva exemple: comp ("dacă îs acasă, stau non-stop în faţa compului şi clickuiesc & butonez", bestgames.ro), calc ("era instalat pe calcu' meu", computergames.ro), admin ("adminul vă cere părerea", cafeneaua.com), biclă ("mai trag şi nişte ture pe mijlocu strazii cu bicla", bestgames.ro), geogra ("în timpul orei de geogra toată lumea vorbea", forumul educaţional SEI), muz ("da' măcar am avut muz k lumea"; peste 200 de bucatzi CD cu muz..."; "O să auzim muz de la nunta ăstora?!...", level.ro) şi chiar facultă: "acum că am net în cameră în cămin la facultă, nu prea mai ies decât după tzigari/cafea/mancare & suc" (bestgames.ro).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara