Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Reviste de ieri si de azi

Istoricii literari pe care-i avem azi sănt putini si majoritatea trecuti - unii de mult - de 50 de ani. ăn revistele literare s-a deplăns ăn mai multe rănduri (si s-a arătat si de ce) absolventii de filologie nu mai sănt atrasi de această specializare ce presupune pasiune, meticulozitate si, eventual, altă sursă de a-ti căstiga existenta. Căci, ăn toate domeniile, cercetarea la noi e o cenusereasă persecutată de o mentalitate masteră. Locul ei pare fixat acolo, ăn bucătărie, lăngă mormanul de grăunte ce trebuie alese de gunoaie, ăn timp ce fetele si băietii ce vor să danseze sub lumina tiparului culeg direct de pe cămp, din recolta nouă, si-si petrec căt mai putin timp ăn silozurile reci ale bibliotecilor. Dintre istoricii literari, un nume binecunoscut cititorilor de reviste este Nae Antonescu. ăn CONVORBIRI LITERARE nr. 10, Grigore Scarlat publică un interviu cu acest admirabil cărturar, pe care s-a dus să-l ăntălnească ăn comuna Terebesti din judetul Satu Mare, acasă la el. Acolo s-a născut, ăn 1921, ăn casa si pe pămănturile cumpărate de tatăl său cu bani munciti ăn America, pentru familia lui cu sapte băieti, acolo a fost profesor de română si director al Scolii Generale. Autorul volumelor Scriitori uitati, Dacia 1980, Reviste literare conduse de Liviu Rebreanu, Minerva 1985, Revista Jurnalul literar, Timpul, 1999, al sutelor de pagini de istorie literară publicate prin reviste si, aflăm acum, al unor volume de sertar ce ăsi asteaptă editorii - a avut un destin marcat dureros de istoria secolului: refugiu, detentie, marginalizare. Refugiat ăn 1940 la Bucuresti, unde si-a continuat studiile si activitatea publicistică ăncepute la Oradea, Nae Antonescu i-a cunoscut pe Iuliu Maniu si Ion Mihalache si s-a ănscris ăn PNT, al cărui membru fusese si tatăl lui. ăn 1945 a scris articole de pagina ăntăi ăn "Dreptatea". Deja ăncepuse lupta ămpotriva partidelor istorice. ăn 1946, după falsificarea alegerilor, "a urmat teroarea atător decenii, cu detinuti ăn temnite, cu deportări, cu o lipsă de libertate continuă. Ca national-tărănist am fost arestat la greva studentească din 1946 de la Cluj si apoi din nou arestat ăn cadrul unor organizatii clandestine national-tărăniste." Pănă ăn anii '60, Nae Antonescu nu a avut drept de semnătură. Preocupările sale de repunere ăn circulatie a unor scriitori pe nedrept ignorati (unora le-a reeditat si opera) si de istorie a presei literare românesti l-au dus la o cunoastere aprofundată a publicisticii interbelice. ăntrebat de Grigore Scarlat cum i se par revistele de azi ăn comparatie cu cele de dinainte de 1945, Nae Antonescu e de părere că: ăFată de publicatiile literare interbelice săntem astăzi cu cel putin un semiton mai jos. Pe acea vreme am avut reviste purtătoare de ideologie distinctă: "Viata Românească" de la Iasi, "Găndirea", "Sburătorul", "Revista Fundatiilor Regale", "ănsemnări iesene", "Saeculum", "Revista cercului literar" - fiecare cu un profil al ei, o unitate ăn diversitate, ceea ce a asigurat o reală miscare literară si artistică a intervalului interbelic. ăn perioada interbelică am avut scriitori reprezentativi pentru amăndouă pozitiile mari ale culturii: liberalii cultivau "Viata Românească", nationalistii - "Găndirea", "Sburătorul" devenise mentorul modernitătii, "Kalende" a lui Vladimir Streinu si Serban Cioculescu reprezenta rationalismul cartezian, "Revista Cercului literar" de la Sibiu cultiva estetismul moderat apropiat idealului filosofic, "Saeculum" a fost o revistă de scriitor, marcată de prezenta lui L. Blaga. ăn perioada interbelică fiecare revistă ăsi avea cercul ei de cititori care sustineau revista. ăn schimb, astăzi aproape toate revistele sănt aproximativ la fel, este o urmare ăncă nedepăsită a regimului comunist, ceea ce duce la o oarecare monotonie egalitară.ă * Prin toate revistele literare - inflatie de pagini de jurnal. Unii parveniti culturali ăsi rezumă lecturile, copiază citate, descoperă prin cugetări adănci idei banalizate si consemnează cu ce persoane ănsemnate s-au văzut, altii ne povestesc buletine meteo, ce au măncat si cum si-au făcut toaleta zilnică, altii ăsi folosesc jurnalul ca terapie pentru tot soiul de nevroze, fără să-si pună nici o clipă ăntrebarea pe cine si de ce să intereseze toate astea. Se găndesc probabil să ănlesnească munca viitorilor biografi ce le vor reconstitui viata? ăn functie de calitatea intelectuală si morală a diaristului, aceste autoportrete pentru posteritate secretă uneori un acid ciudat care le transformă ăn caricaturi, sau, mai rău, detaliile nerelevante si plicticoase se organizează ăn portrete grotesti.




Cîteva coincidente


De cătva timp, apar ăn CURENTUL interviuri realizate de Octavian Paler. Ne-a atras atentia ăn mod special interviul său cu fostul presedinte al României, Ion Iliescu. Pe lăngă valoarea caracterizantă, pe lăngă greutatea ăntrebărilor, ăn dublu sens, incomode si obligănd la răspunsuri substantiale, interviul e normal. Am subliniat acest cuvănt deoarece normalitatea e tot mai greu de găsit ăn presa cotidiană de la noi. Intervievatorul are un punct de vedere explicit si formulat cu franchete de-a lungul convorbirii. ăi lipsesc ambele tipuri de complexe care fac din interviurile cu personalităti de calibrul lui Ion Iliescu o proză indigestă - si cel de superioritate si cel de inferioritate. ăn sfărsit, cănd ajungi la capătul textului, nu ai senzatia de gazetărie de o zi, pe care o dau mai toate ăntreprinderile de acest gen din ziare. * ăn Bulgaria s-a aprins fitilul unei noi afaceri Tigareta, după ce omologul lui Nini Săpunaru, directorul general al vămilor din tara producătorilor de BT, a declarat că are stire de 58 de transporturi cu tigări de contrabandă care au ajuns pe aeroportul Otopeni, sectiunea militară, ăn perioada 1997-1998. ăn editorialul său din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu pune mai multe ăntrebări autoritătilor române despre acest scandal, pornind de la premisa că directorul nr. 1 al vămilor din Bulgaria spune adevărul. Cronicarul nu are posibilitatea să verifice cum stau lucrurile, dar nu se poate ămpiedica să observe că acest scandal a fost detonat ăn Bulgaria imediat după disputa podului de peste Dunăre, dispută ăn care ministrul transporturilor din România, Traian Băsescu, s-a confruntat atăt cu presa căt si cu oficialitătile din Bulgaria. Ceea ce nu scade cu nimic importanta ăntrebărilor pe care Nistorescu le adresează celor care ar trebui să reactioneze oficial ăn România ăn urma afirmatiilor făcute de mai marele vămilor din Bulgaria. * O stire care ar trebui să dea de găndit multora dintre cei care consideră că după condamnarea lui Miron Cozma, minerii din sindicatele care au fost conduse de el si-au uitat idolul: Cozma a fost reconfirmat presedinte al Confederatiei Sindicatelor Miniere din România, desi, legal, asta nu se poate, potrivit juristilor care au evaluat această reconfirmare. Din păcate, institutiile de sondare a opiniei publice nu sănt, cel putin deocamdată, interesate de motivele pentru care Miron Cozma, omul vinovat de mari si repetate violente care au tulburat o ăntreagă tară e reales, printr-o stratagemă, drept liderul din puscărie al minerilor pe care i-a condus. Această realegere/ reconfirmare e căt se poate de elocventă pentru situatia minerilor la această oră. Deprinsi cu un tratament special si cu ideea că ăsi pot obtine drepturile si prin mijloace violente, minerii care au votat pentru Cozma ignoră că astfel ăsi ăndepărtează sprijinul unei eventuale simpatii din partea restului populatiei. Există o crescăndă disperare a minerilor care, votănd pentru Cozma, dau de ănteles că sănt ăn asteptarea unui alt lider care să-i conducă ăn luptă, la propriu, asa cum a făcut-o reconfirmatul. * Că acest tip de psihologie nu e reprezentat numai de mineri se vede si din mentalitatea haiducesc-delapidatorie care a făcut ca bani primiti de statul român pentru protectia copiilor asistati din partea a felurite organisme internationale să dispară fără urmă. Omul de stat, ca si minerul, are, se pare un model care desi nu mai operează direct, continuă să dea directive. La fel cum pentru mineri, arestatul Miron Cozma ar mai putea fi un lider, pentru multi oameni de stat fantoma lui Ceausescu, căruia nu-i păsa ce crede străinătatea despre actiunile lui, e mai consistentă, se pare, decăt noile relatii ale României, relatii care ar trebui să presupună corectitudine si din partea noastră, cu felurite institutii internationale.