Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Nora lui Wagner şi Hitler
TIMPUL ieşean din aprilie (ne bucurăm că revista a reuşit să găsească un sponsor, după ce primarul de Iaşi, - fost PAC, fost Partidul Moldovenilor, actualmente PSD, ca tot oportunistul - i-a retras sprijinul financiar) publică o convorbire, iniţial televizată, dintre dl Liviu Antonesei şi dl Gottfried Wagner, strănepotul marelui compozitor. Ocazia: traducerea românească a cărţii Moştenirea Wagner, a celui din urmă, la Editura Hasefer. O carte-bombă: un Wagner demascînd implicarea urmaşilor compozitorului în hitlerism; un Wagner scoţînd la iveală tot ce este antisemitism şi mitologie naţionalistă în muzica lui Wagner. Discuţia de la Goethe Zentrum este la fel de senzaţională ca şi, probabil, cartea. Autorul, născut în 1947 la Bayreuth, a crescut într-un mediu rămas fidel memoriei Führerului, dar care i-a fost ascuns cu grijă după căderea regimului nazist. Copil fiind, Gottfried a văzut un film despre ororile petrecute în Germania de după 1933. A încercat să aibă o discuţie cu tatăl său, dar n-a izbutit. Şi mai refractară clarificării lucrurilor s-a arătat bunica lui Gottfried, Winifried, nora lui Wagner şi apropiată a Führerului care, în 1930, o şi ceruse în căsătorie. Chiar dacă Winifried a preferat să rămînă o Wagner şi nu să devină o Hitler, între Führer şi familia de la Bayreuth s-au păstrat excelente raporturi. Hitler participa la Festivaluri în loja familiei Wagner. Gottfried a aflat o mulţime de lucruri scociorînd în arhiva familiei sale, unde a dat peste scrisori, fotografii, acte ş.a. Unele descoperiri sînt extraordinare. Imediat după 1945, la Bayreuth a fost instalat comandamentul american al trupelor de ocupaţie. Micuţul Gottfried a deschis ochii asupra steagului american şi a auzit de nenumărate ori, salutul pe care bunica, tatăl şi unii dintre invitaţii lor şi-l adresau: "Trăiască USA!" A aflat mult mai tîrziu că salutul era rostit de ziua naşterii Führerului şi era codat: USA nu însemna United States of America, aşa cum credea copilul din el, ci Unsere Selige Adolf, adică Răposatul nostru Adolf. Cartea a provocat drame în familie şi nu numai. Cu ocazia unui turneu de lansare în Israel, autorul a avut parte de o primire plină de ameninţări, încît a scăpat cu greu de a fi protejat de un geam incasabil de felul celui din care fusese construită cuşca lui Eichmann.



Titluri

Academia Caţavencu s-a specializat în titluri amuzante. Cronicarul are în faţă numărul 17 din 6 mai. Pe prima pagină, sub genericul pascal (Vine Paştele. N-ai un miel, n-ai un cozonac, n-ai un ou roşu), titlul: Trăiască 1 N-ai! Iar în capul paginii: Mai periculos decît un pit-bull, PIB-ul pitic... Dl Cornel Ivanciuc îşi consacră ancheta obişnuită dlui Acsinte Gaşpar: Ministru pentru Pile, Cunoştinţe şi Relaţii cu Parlamentul. Arta poetică a poliţiştilor prahoveni este titlul unui spiritual articol din pagina 6. Tot acolo: Cagula martorului adevăr grăieşte. La pagina 7: Radu Beligan - într-un rol care-i vine ca turnat: unde accentul nu cade pe rol, ci pe turnat: Fostul prefect Tarău va fi consolat cu un Consulat. La pagina 10: Rîde şi nu cerceta. Şi, pentru că tot am ajuns la pagina 14, dăm peste o scurtă replică a dlui Ştefan Agopian care se declară "perfect de acord" cu dl C.T.P. în replica dată directorului României literare. Şi Cronicarul se declară "perfect de acord" cu dl Agopian. Ca să nu mai înţeleagă nimeni nimic. În fine, dl Mircea Toma încheie aşa articolul său din ultima pagină intitulat Dezonorată instanţă morală: "Peste o sută de procurori au ales prin vot secret cele două staruri ale moralităţii, Picioruş şi Ţuculeanu. I-au ales pe cei mai buni dintre ei. Or, dacă Panait s-a eliminat de bună voie ca incompatibil cu mafia, iar sculele puterii Picioruş şi Ţuculeanu sînt cei mai morali procurori, putem în sfîrşit să ne întrebăm dacă restul procurorilor din Parchetul General nu trebuie aruncaţi direct la ghenă." În gheena, ar zice Cronicarul, unde e mult mai sigur şi definitiv.



Aniversări şi probe de ultimă oră
Un singur editorialist dintre cei care publică în ziarele centrale şi-a amintit în ziua de 20 mai că s-au împlinit 12 ani de la primele alegeri libere în România. Sau poate că şi-au amintit şi alţii, dar n-au considerat că merită să se ocupe de acest subiect. Ce-am avut şi ce-am pierdut? se întreabă în AZI Iulia Roşca. Editorialista remarcă, pe bună dreptate, că nostalgiile după "mai binele" de dinainte de Revoluţie reprezintă regretul după raţia egală de sărăcie de care aveau parte cei mai mulţi dintre români. Dar, mai constată editorialista, nostalgiile unora au, desigur, undeva, o zonă de adevăr. Şi nu le poţi cere oamenilor să nu se mai gîndească la acel strop de adevăr, pentru că, oricum, e vorba despre o generaţie care nu mai poate modifica mersul actual al României." Iulia Roşca e de părere că întrebarea din titlul editorialului ei ar trebui să şi-o pună "distinşii politicieni la fiecare sfîrşit de an". Citez concluzia acestui editorial aniversar: "Ar fi nedrept ca din cortina neagră ruptă în decembrie '89 să se confecţioneze doar prapuri de doliu pentru speranţele unui neam întreg şi draperii care să ascundă învîrtelile şi fripturiştii tranziţiei." Din păcate, această nedreptate se manifestă din plin, iar învîrtelile şi fripturiştii tranziţiei se văd fără nici un efort. * Cu prilejul reuniunii BERD de la Bucureşti, premierul Năstase a declarat că guvernul pe care îl conduce vrea să pună punct tranziţiei în anul 2003. În anul 1996, pe vremea cînd nu era nici premier şi nici preşedinte al partidului pe care îl conduce azi, Adrian Năstase era de părere că tranziţia s-a încheiat în România. După ce PDSR-ul a pierdut alegerile, tranziţia a revenit la ordinea zilei şi a rămas chiar şi după ce autorul conceptului de post-tranziţie a revenit la putere. Dovedind că nu are memoria scurtă, dar e şi suficient de abil pentru a renunţa la un concept care a stîrnit rîsul la vremea respectivă, premierul şi-a pus în minte să lichideze tranziţia, pentru a face loc, măcar în 2003, conceptului a cărui apariţie a anticipat-o cu şapte ani mai devreme. Asta dacă tranziţia va asculta de ordinul premierului, fiindcă altminteri nu prea sînt şanse. * Vizita fulger în România a avocatului Ioanei Maria Vlas, fosta preşedintă a FNI, provoacă un adevărat lanţ de bîlbîieli ale autorităţilor, care ba au cerut, ba n-au cerut extrădarea acesteia. Cotidianele au consemnat aceste bîlbîieli, ceea ce
l-a supărat pe şeful poliţiei române, generalul Florin Sandu, care a trimis presei o scrisoare deschisă prin care îşi manifestă nemulţumirea faţă de criticile ziarelor că nu a comunicat cu avocatul Mariei Vlas. Scriind despre nemulţumirea generalului Sandu, Cornel Nistorescu adaugă în editorialul său din EVENIMENTUL ZILEI că la redacţia ziarului pe care îl conduce au sosit còpii ale unor documente şocante din care reiese că "Sorin Ovidiu Vîntu a încasat 472 de miliarde de lei de la FNI, deşi Comisia parlamentară de anchetă a stabilit că nu a investit nimic, ci doar a beneficiat de răscumpărări efectuate de diverse persoane. Astăzi, scrie Nistorescu în nr. 3018 al ziarului pe care îl conduce, avem dovada că nu este adevărat. Mai mult, prezentăm adeverinţa eliberată de Ioana Maria Vlas, prin care se atestă că Sorin Ovidiu Vîntu deţinea 125.000 de unităţi la FNI." Fiind vorba de còpii, nu de acte originale, Cronicarul îşi pune întrebarea: un set de asemenea còpii n-a ajuns şi la Poliţia română al cărei şef s-a supărat pe presă? Sau generalul Sandu s-a molipsit de la ministrul Apărării care a vrut să pună presa la punct printr-un comunicat? Poate că în loc să-şi exerseze stilul epistolar în scrisori adresate presei generalul Sandu ar trebui să fie ceva mai atent la cele ce se întîmplă în propria sa parohie în ancheta referitoare la dispariţia banilor de la FNI. Citîndu-l pe avocatul Mariei Vlas, Nistorescu conchide: "Nu vreţi să ştiţi cine sînt vinovaţii? Nu vreţi să ştiţi unde sînt banii? Autorităţile române răspund într-un fel din care sîntem invitaţi să înţelegem: Ce să ne spună pentru că noi am făcut-o, iar banii ştim unde sînt pentru că şi acum ne folosim de ei".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara