Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Enigmele Paradisului de cărţi
Cum revistele literare nu au vacanţă, nu are nici Cronicarul care, în această "vară incendiară" (la propriu, nu ca-n reclamă), evită subiectele inflamabile. Nu din laşitate, ci ca să nu ia foc. O revistă nici incendiară, dar nici rece, în care ai întotdeauna ce să citeşti este CUVîNTUL. Dovadă numerele de vară, din iulie şi august. Articolul cel mai ispititor din numărul 7 al revistei este Paradisul iubitorilor de carte, semnat de Ion Creţu. Cum Cronicarul se numără printre cei vizaţi de acest titlu, adică iubitorii de carte, a vrut să afle neîntîrziat care ar fi Paradisul său. E vorba de o librărie americană prestigioasă, de fapt un lanţ de librării, Borders. Cum un bilet pînă în Paradis e cam scump, să ne mulţumim cu imaginea din articolul lui Ion Creţu. Prima librărie Borders s-a născut în 1971 în centrul oraşului Ann Arbor, o comunitate universitară din sud-estul statului Michigan şi a fost gîndită de fraţii Borders, Tom şi Louis, drept o librărie "serioasă". în 30 de ani librăria a ajuns la 300 de centre, nu numai în Statele Unite, ci şi în Australia, Noua Zeelandă şi Anglia. Profilul ei s-a mai extins, iar în Paradis s-a făcut simţită (ca în Insula fericiţilor a lui Strindberg) presiunea economiei de piaţă. Un spaţiu edenic analog este lanţul de librării Barnes & Noble. Ceea ce are astăzi specific piaţa de carte americană este faptul că editorii se transformă tot mai mult din mediatori în "elementul dinamic al comerţului cu cartea". Cu alte cuvinte, majoritatea cărţilor care se publică azi în Statele Unite sînt cărţi comandate, după ce editorul a luat cu mare exactitate "pulsul lectorului majoritar". Dacă se publică tot mai mult sub presiunea străzii, ca să spunem aşa, nu înseamnă că în librăriile americane nu găseşti absolut orice titlu, de la romanţurile care se aruncă la coş după lectură, pînă la autorii pentru gusturile cele mai rafinate. * Dar să trecem la organizarea Paradisului cititorilor: librăriile Borders sînt deschise de luni pînă sîmbătă între orele 9 şi 23 (!), iar duminica între 9 şi 21(!!). Cumpărătorul are acces direct la raft şi dacă găseşte un volum care-l interesează, dar nu stă bine cu banii, nimeni nu-l împiedică să-l ia în cafeneaua librăriei şi să-l răsfoiască "pe îndelete, la o ceaşcă de cafea, (1,50 $ cana)", bănuim că tot în profitul librăriei. Bineînţeles că nu lipsesc computerele pentru găsirea oricărei informaţii de gen, precum şi o publicaţie specializată, o revistă a librăriei. Aflăm din articolul domnului Ion Creţu că vînzările din librăriile naţionale americane au crescut de la 7,8 miliarde de dolari, în 1991, la 10 miliarde în 1994, de unde o concluzie firească: "Clişeul potrivit căruia americanul este ignorant, nu citeşte, este preocupat numai de televiziune etc. pare cel puţin o diversiune ieftină. Faptul, pe de altă parte, că sînt foarte rare, rarisime, casele în care întîlneşti, acolo, un raft cu cărţi, ca să nu mai vorbim de o bibliotecă, te aruncă într-o zonă tulbure a enigmelor". * în acelaşi număr din iulie al Cuvîntului, un interviu cu profesorul şi criticul teatral John Elsom, care a participat la Festivalul Shakespeare din Craiova. Ciudat că lipseşte din prezentarea intervievatului tocmai referinţa cea mai importantă pentru publicul român şi care ar fi lămurit şi primul răspuns al lui Elsom: faptul că Editura Meridiane a publicat în 1994, în traducerea lui Dan Duţescu volumul Mai este Shakespeare contemporanul nostru?, coordonat de Elsom ca urmare a dezbaterilor pe temă (la care a participat şi criticul George Banu) şi ca replică la celebra carte a lui Jan Kott. De altfel interviul realizat de Ioana Hermenean face parte dintr-o categorie tot mai răspîndită în ziua de azi, în care dialogul nu se leagă. Intervievatorul ar putea fi un robot care pune cîteva întrebări previzibile, nu ţine cont de răspunsuri, nu "participă" în nici un fel la discuţie. Că interviul e o artă, cere implicare, pregătire şi prezenţă de spirit mulţi gazetari de azi par să fi uitat. Să precizăm, în treacăt, că intervievatorii "de serviciu" ar putea lua lecţii de la doamna Tita Chiper de la Dilema. * în Cuvîntul din august evenimentul central este aniversarea unui "maître de dignité", domnul Virgil Ierunca. Paginile din mijloc ale revistei adună sub titlul Virgil Ierunca, cel mai tînăr optzecist. Lecţia de onestitate şi demnitate evocări şi comentarii de carte semnate de Mihai Şora, Alexandru Paleologu, Vladimir Tismăneanu şi Victor Neumann. Din amintirile lui Alexandru Paleologu despre cel sărbătorit, o singură frază, deplin lămuritoare: "L-am plasat imediat într-o categorie care nu mai constituie azi un criteriu de judecare a oamenilor: era un gentleman, un Domn adevărat".


Realităţi şi fantasme politice
Ziarele care dădeau ca sigur refuzul lui Mugur Isărescu de a candida la preşedinţie încearcă să-şi obişnuiască cititorii cu această acceptare, ca şi cum de ele ar depinde ceea ce spune premierul Isărescu. Procedeul, chiar dacă, la prima vedere, pare justificat, nu se acoperă din mai multe motive. Cel dintîi e că ziarele care se folosesc de această stratagemă ignoră că mai există şi posturi de televiziune şi de radio care prezintă ştiri, înainte de a trece la analize şi la interpretări. Cînd începi să te joci cu ştirea, interpretînd-o aşa cum îţi convine, poţi face pe plac cititorilor care aşteptau această interpretare, dar cu siguranţă că începi să-ţi pierzi creditul chiar şi faţă de ei. ROMâNIA MARE, săptămînalul care a avut la un moment dat cîteva sute de mii de exemplare tiraj, mistificîndu-şi cititorii, acum nu mai izbuteşte să fie ce a fost nici măcar publicînd poze cu femei frumoase echipate ca pentru reviste de tip Play boy. * E limpede că, treptat, candidaturile la preşedinţie ale lui Stolojan şi Isărescu vor avea suporteri şi adversari. Totuşi, campania de presă pe care a pornit-o ziarul CRONICA ROMâNĂ împotriva candidaturii lui Theodor Stolojan e, vădit, o afacere în care se citesc interesele celor care vor să scape de candidatura lui Stolojan, pentru a-l împinge în faţă pe Mugur Isărescu * ADEVĂRUL, care le-a dat de mai multe ori ca sigură cititorilor săi neparticiparea lui Isărescu la competiţia pentru Cotroceni, încearcă să-i convingă de faptul că premierul ar candida şi nu prea. * Nici CURENTUL nu joacă altfel, deşi tirajul ziarului ar îngădui celor care îl scriu să declare deschis că s-au înşelat spunînd că Isărescu nu va intra în competiţia pentru Cotroceni. * Spre, dacă vreţi, respectabilitatea ziarelor care se joacă în ultima vreme cu asemenea lucruri, trebuie spus că institute de sondare a opiniei publice produc cifre care diferă de-a dreptul îngrozitor de la unul la altul. * În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu nu numai că face de două parale sondajele de opinie, dar le opune rezultatele obţinute de ziarul pe care îl conduce. Ceea ce nu e o dovadă obligatorie că dreptatea e de partea sondajului realizat de Evenimentul zilei. * Candidatura lui Theodor Stolojan mişcă, la rîndul ei mai multe ziare. Printre ele, Adevărul pare a se strădui să facă din fostul premier un fel de vedetă a competiţiei pentru Cotroceni. Cam acelaşi lucru încearcă să-l demonstreze şi CURIERUL NAŢIONAL şi JURNALUL NAŢIONAL, cotidiane care în ultima vreme par favorabile PDSR şi care atacă Palatul Cotroceni ori de cîte ori au prilejul. * Un spectacol aparte îl oferă ROMâNIA LIBERĂ, ziar care pare a sufla şi în iaurt, după ce a mers pe mîna lui Ciorbea. După ce a făcut, la vedere, politica Alianţei Civice, ziarul încearcă să-şi ia, cel puţin în aparenţă, distanţă de jocurile politice din care a făcut parte, pentru a-şi putea exprima opţiunile prezidenţiale. * E adevărat că judecînd după anumite tablete de pe prima pagină, tablete care recomandă cititorilor modelul Ciorbea, nu s-ar putea spune că România liberă e foarte atentă la realitatea politică actuală. Însă din acest punct de vedere, oricare dintre ziarele citate nu par prea interesate de realitatea amintită, ci mai curînd de propriile lor fantasme politice.