Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Poezia macului opiaceu
LE MONDE din 12 octombrie face portretul cîtorva dintre apropiaţii lui Osama bin Laden. Braţul aşa-zicînd înarmat al liderului terorist, adică şeful său militar, strategul Al-Quaida, este un egiptean. Specialist în servicii secrete, militar versat, Mohammed Atef este şi poet. La nunta fiicei sale a citit în faţa asistenţei un poem de celebrare a "eroismului" celor care au ucis 17 soldaţi americani de pe distrugătorul USSCole, la Aden, în octombrie 2000. Celălalt braţ, ideologic, al lui Laden este tot un egiptean, Ayman Al-Zawahri, dintr-o familie veche şi nobilă. Al-Zawahri e chirurg şi poet. Arabii numără poeţi remarcabili cît toate celelalte naţii la un loc. Aşa că nu e de mirare că doi din capii terorismului islamic scriu versuri. E de mirare că poeţii sînt şi terorişti. În concepţia noastră, între poeţi şi ucigaşi e o anumită incompatibilitate. * Concepţie neîmpărtăşită unanim. Dl Cristian Tudor Popescu, faimosul ziarist de la ADEVĂRUL, e de părere (în articolul de pe prima pagină a ziarului de luni 15 octombrie) că americanii şi noi, europenii, greşim cînd ne uităm la Osama bin Laden, de exemplu, ca la un ucigaş primitiv şi idiot. Ca şi Al-Zawahri sau Atef, el e un intelectual subţire, dintr-o familie saudită bogată şi respectată, care s-a decis să ia arma din pricina decepţiei pe care i-ar fi provocat-o politica americană faţă de Islam. Aroganţa unora ca Berlusconi, acest Cataramă al dreptei italiene, cum se exprimă plastic polemistul C.T.P., care consideră inferioară civilizaţia islamică, ar sta la originea convertirii unor poeţi în terorişti. Osama bin Laden ar fi un om credincios, ca şi braţele sale întrupate, un devotat religiei sale şi un iubitor onest al lui Alah. Emoţionat de revelaţiile d-lui C.T.P., Cronicarul îşi reprimă cu greu dorinţa de a afla dacă ziaristul de la Adevărul crede că Laden et comp. în marea lor curăţenie morală, ignoră sursa principală a banilor cu care îşi plătesc oamenii şi armele: şi anume drogurile. Să nu ştie ei că Afganistanul e prima producătoare de heroină şi că singura cultură din ţara unde milioane de oameni mor de foame e macul opiaceu din care se face heroina? Să fie devoţii lui Alah atît de naivi încît să creadă în vreo imaculată concepţiune a banilor de care dispun? Să fie C.T.P. atît de inocent încît să parieze pe inocenţa acestor de două ori asasini cu sînge rece, o dată, cu drogul pe care-l vînd în toată lumea, a doua oară, cu armele din care moartea pleacă în toată lumea, fie ele gloanţe, rachete ori avioane pline de oameni? * La Tîrgul de Carte de la Frankfurt (10-15 octombrie), invitatul de onoare a fost anul acesta Grecia. Din păcate (citim tot în presa franceză, Liberation, de data aceasta), evenimentele din Afganistan au pus în umbră Tîrgul. Între război şi carte, oamenii aleg, s-ar zice, războiul. Grecia a fost la Frankfurt cu 35 de scriitori şi 75 de editori (de două ori şi jumătate mai mulţi decît în alţi ani), reprezentînd 400 de edituri. În lume, Grecia e cunoscută prin poeţii ei (doi, Elytis şi Seferis, au luat Premiul Nobel). Grecul e născut poet, ca şi românul, irlandezul, persanul şi arabul. * La Tg. Jiu a apărut o nouă publicaţie culturală: trimestrialul COLUMNA. Director este cunoscutul critic şi poet, colaborator permanent al României literare, Gheorghe Grigurcu. În editorialul intitulat La un început, dl Grigurcu scrie: "Columna va fi deschisă tuturor autorilor talentaţi şi de bună credinţă şi se va strădui să asigure o cît mai largă libertate de opinie. Nu vom ocoli polemica, această sare în bucate (pentru unii, sare-n ochi, cum ar spune un colaborator al nostru), care dă gust presei. Fireşte, nu ne vom dori a fi o casă cu uşile şi ferestrele deschise, în care să bată vîntul şi ploaia, ci o instituţie cu un program fondat pe respectul valorii estetice, al posturii democratice, al unui cod etic." Ilustrat cu grafică de Alexandru Lungu, primul număr, din toamna lui 2001, adună cîteva zeci de semnături dintre cele mai prestigioase. Cronicarul îi urează Columnei nou-născute (Noul Născut de Brâncuşi se află pe prima pagină) numere multe şi bune.


De ce se poate rîde
Cam toate ziarele centrale au salutat faptul că România a înregistrat o victorie în privinţa Legii statutului, după avizul Comisiei de la Veneţia. Mai exact, această Comisie a Uniunii Europene a ajuns la concluzia juridică - acesta fiindu-i rostul - că Legea statutului nu poate fi aplicată în afara graniţelor Ungariei. Cum poate că unii dintre dvs. au uitat ce e cu această lege, precizez că ea se referă la felurite înlesniri pe care Ungaria intenţiona să le acorde ungurilor din ţările vecine, începînd de la dreptul de muncă în Ungaria. * Cronicarul remarcă faptul că o încercare similară a României de a oferi una, alta cetăţenilor Republicii Moldova a fost privită de guvernul de la Chişinău drept o formă de expansionism a României. Probabil că această formulă va rămîne în istorie drept o dovadă de nebunie a unui guvern care declară asemenea prostii, conducînd o majoritate românească. Numai că tot istoriei îi rămîne să explice cum de a fost posibil ca această majoritate românească din Republica Moldova să nu sară în sus împotriva unui guvern care a susţinut aşa ceva. * Seria prostiilor scrise în CRONICA ROMâNĂ, cu pretenţii de editorial, continuă, cu seninătatea unui Răzvan Voncu, cel care s-a găsit să vadă cum arată România din Iugoslavia, pentru a decreta inepţii cu solemnitate. "România mai apare, văzută de la Belgrad, ca o ţară mare. Un aspect de care nici noi înşine nu părem conştienţi, comportîndu-ne în continuare ca băştinaşii unei colonii oarecare." Dacă în mintea acestui editorialist aceştia sînt românii, nu cred că mai are rost să încercăm să-l convingem că se înşeală. * "Se poate rîde şi pe seama unei tragedii?!" se întreabă Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI. Se poate! răspunde editorialistul care recent a fost citit în toată America, în traducerea excelentului său editorial Cîntarea Americii. Dar, precizează Nistorescu, una e să rîzi de terorişti şi cu totul altceva e să faci glume tîmpite pe seama temerilor celor din jur. În ciuda părerii lui Nistorescu potrivit căreia "poţi să fluieri şi poţi să rîzi în faţa unei camere de gazare", Cronicarul crede că nici asta nu se poate decît din prostie sau din nesimţire. La fel cum tot numai din prostie se pot face glume cu plicuri de făină expediate ca şi cum ar conţine antrax. La fel cum numai din prostie se poate rîde de suferinţă, tot din prostie se poate rîde încercînd să o provoci "în glumă". Una e să faci haz de terorişti şi cu totul altceva e să rîzi de victimele lor. * Probabil că cititorii acestei rubrici îşi amintesc de circul provocat cu cîţiva ani în urmă de CVTudor pe străzile Capitalei, în calitate de senator umilit de Ion Iliescu. În prezent, acelaşi CVTudor a anunţat Senatul că nu se prezintă în faţa Comisiei Juridice a acestei Camere. Ceea ce se pare că n-a ştiut CVTudor e că în asemenea cazuri, precum cel al ridicării imunităţii, prezenţa nu e obligatorie. Oricum, ADEVĂRUL titrează cît se poate de sugestiv: "Justiţiarul CVTudor nu dă doi bani pe legile României".