Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Renaşte spiritul de cenzură

În STEAUA nr. 7 (număr apărut cu oarecare întîrziere, ceea ce spune destule despre dificultăţile publicaţiilor culturale) este reprodusă o convorbire de la Radio Cluj dintre d-nii Ovidiu Pecican, Gh. Grigurcu şi Laszlo Alexandru, cu multe puncte de vedere demne de atenţie, dar şi cu aprecieri discutabile. Dl Grigurcu e de părere (şi are dreptate) să observe absenţa din critica foarte tînără a percepţiei "teme majore", cum ar fi "raportul dintre revizuire şi continuitate, între etic şi estetic, între comunism şi anticomunism, între politică şi cultură". E adevărat şi că devine general dezinteresul pentru istoria recentă (şi literară), ca şi cum ceea ce s-a petrecut ieri nu mai este treaba celor de azi. Cei trei participanţi la emisiune îşi pun întrebarea dacă există reviste în care pot avea deplină încredere. Nici una nu se ridică la nivelul exigenţelor: nici 22, nici Observator cultural, nici România literară (nici chiar Steaua care, generos, le publică dialogul radiofonic). În "România literară" (ca să ne referim doar la ea) nu s-ar putea face "publicistică de atitudine", fiindcă "s-a spus într-o vreme că ea este, prin Alex Ştefănescu, un fief ţărănist, în timp ce prin Nicolae Manolescu toată lumea era înclinată s-o vadă ca pe o anexă a Partidului Liberal..." Ovidiu Pecican dixit. Ca să judeci corect o revistă, trebuie mai întîi s-o citeşti. Ceea ce dl Pecican nu pare să fi făcut. Cronicarul e curios să afle de la d-sa prin ce texte R.L. a fost vreodată, din 1990 încoace, anexă ori fief de partid. Unul singur, dle Pecican! Dl Laszlo Alexandru are o părere exact opusă": ca şi 22, R.L. ar fi o revistă-titirez, care se învîrteşte, cu alte cuvinte, trecînd de la atitudini deschise, democratice la "închideri" de felul D.R. Popescu, la o nouă lectură. Dar nu cerea dl Grigurcu tocmai astfel de noi lecturi? I se pare dlui Laszlo Alexandru că noile lecturi din R.L. sînt lipsite de spirit critic? Tipul acesta de interdicţie - nu scriem despre cutare, fiindcă... - nu e sănătos. Scriem despre oricine. Totul este cum scriem. În ce-l priveşte pe dl Grigurcu, colaboratorul nostru permanent, d-sa se abţine demn să aibă vreo opinie. Spre deosebire de colegii noştri de la Steaua şi Radio Cluj, noi credem că nici un fel de cenzură nu e bună şi că spiritul democratic al unei reviste trebuie dedus din întreaga ei orientare, nu din texte separate şi, fatal, contradictorii.  "Ce caută Adrian Năstase şi Răzvan Theodorescu la masa Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti? Şi dacă au dat ei banii de premii (nu era obligaţia lor?), înseamnă că trebuie să stea neapărat în capul mesei?", se întreabă dl Ion Iuga în ROMâNIA LIBERĂ din 13 noiembrie. (Cităm din OBSERVATOR CULTURAL nr. 144, unde textul e preluat.) Ei, dacă oficialii nu dau bani pentru cultură, nu e bine. Dacă dau, iarăşi nu e bine. Dacă tac în privinţa culturii, e rău. Dacă vorbesc despre cultură, tot rău este. Cu dl Zubaşcu n-o nimerim nicicum.

Corespondenţă din Cernăuţi

După vizita delegaţiei din România, cu donaţii importante pentru şcolile cu limba română de predare (calculatoare, cărţi) presa de limbă ucraineană a publicat materiale cu conţinut contradictoriu. Presa oficială a Administraţiei regionale şi a Consiliului regional în articolul Caravana culturală - oaspetele României a reflectat în mod realist evenimentul: întâlnirile oficiale şi conţinutul discuţiilor, donaţiile (ziarul Libertatea cuvântului - care apare săptămânal în două limbi: română şi ucraineană (din 25 oct. 2002). Ziarul independent Ceas (Timpul) (din 25 oct. 2002) publică pe prima pagină fotografia care îi prezintă pe ucrainenii care au pichetat Consulatul României la Cernăuţi, a doua zi după plecarea delegaţiei din Cernăuţi. Pe pancarte este scris: "Jos mîinile murdare de pe Ucraina" şi "Cetăţenia dublă - încălcarea prevederilor Constituţiei". Tot aici - materialul: "Sub opinca românească: din nou tind să-i cucerească pe bucovineni şi Bucovina". Este un material alarmant, prin care populaţia este avertizată că Guvernul României tinde să refacă hotarele României Mari. Metodele: acordarea cetăţeniei româneşti pentru toţi acei ce au avut-o până în 1940 şi donaţiile acordate şcolilor; revenirea la situaţia de la 1918, când "sub ocupaţia românească" toţi trebuiau să vorbească româneşte; administraţia va deveni românească; populaţia este prevenită de faptul că atunci când România va intra în NATO şi îşi va aduce aminte că pe acest teritoriu (adică "pe teritoriul Ucrainei") locuiesc şi cetăţeni români, NATO -- apărându-şi partenerii vor interveni cu bombe. Articolul se încheie cu o întrebare retorică "Spre asta ne împinge România?" Tot aici este publicată Adresarea partidelor politice şi a organizaţiilor nonguvernamentale din regiunea Cernăuţi cu ocazia intervenţiei în problemele interne ale Ucrainei din partea structurilor guvernamentale din România.

În informaţia următoare se exprimă speranţa că numirea fostului guvernator de la Cernăuţi, Ivan Guatîşin la Ministerul de Externe din Kiev, în calitate "de conducător de Departament" va influenţa relaţiile dintre Ucraina şi România. "Pentru că la Kiev (se accentuează aici) nu sunt conştientizate pericolele pe care le creează România pe teritoriul nostru", iar pan Guatîşin va şti să informeze Guvernul Ucrainei despre politica agresivă a României. În articolul Să-l iubeşti pe aproapele tău este criticat almanahul Apă vie, editat de Fundaţia "Augusta" (Timişoara) pentru publicarea unor materiale despre situaţia românilor din Ucraina, despre situaţia funcţionării limbii române în Ucraina şi fostele teritorii româneşti din Ucraina: nordul Bucovinei, Herţa şi Insula Şerpilor.

Discreţia judecătoarelor

Ideea premierului Năstase de a sărbători în Ungaria Ziua Naţională a României, privită nefavorabil de pesediştii specializaţi în denunţarea "pericolului maghiar" a fost salutată de editorialista ziarului ADEVĂRUL. "Fapt fără precedent. Primul ministru al României petrece Ziua Naţională, 1 Decembrie, la Budapesta. Nici în cele mai sumbre scenarii naţionaliste nu şi-ar fi găsit loc o asemenea scenă "de trădare". Şi totuşi, Adrian Năstase s-a aflat de ziua festivă în Ungaria, fără ca scoarţa pămîntului să se fi despicat în două. Gestul său a fost îndelung comentat şi criticat atît de opoziţie, cît şi de persoane din propriul său partid cantonate în ideea că ziua naţională o simţi doar atunci cînd piciorul ţi se înfundă în ţărîna naţională." După părerea Corinei Drăgotescu, autoarea editorialului citat, această vizită ia apa de la moara naţionaliştilor extremişti. Să dea Dumnezeu, dar nu ne vine a crede. Pînă cînd România nu va deveni membru NATO toţi cei care au de cîştigat voturi din agitarea temei primejdiei ungureşti vor face asta, fiindcă - nu-i aşa? - dacă nu curge, pică.  Tocmai cînd preşedintele Iliescu îl decora pe Nicolae Văcăroiu cu Steaua României, la Cotroceni au început să tremure perdelele şi au început să zăngăne cristalele candelabrelor a remarcat reportera ziarului Adevărul, prezentă la ceremonie: "Era 10,15 şi intrarea lui Nicolae Văcăroiu în rîndurile cavalerilor neamului fusese salutată printr-un cutremur de patru grade. În afară de o uşoară rumoare, festivitatea a continuat netulburată." Fenomenul a fost remarcat şi de ziariştii de la ROMâNIA LIBERĂ care titrează: "Cînd Văcăroiu a fost decorat, pînă şi pămîntul s-a cutremurat". În Adevărul titlul era: "Şi pămîntul s-a cutremurat cînd Văcăroiu a fost decorat".  ZIUA e de părere că în UDMR e stare de război şi că Uniunea e la un pas de sciziune. De fapt conflictul dintre Blocul Reformist şi actuala conducere a UDMR n-a început la Congresul Alternativei, care a avut loc recent la Cluj, ci are o vechime de aproape un an. Interesant e că aripa dură a UDMR nu mai cere ieşirea de la guvernare, ci doreşte renegocierea protocolului cu PSD. Preşedintele UDMR e de părere că gruparea reformistă trece printr-o criză profundă, ceea ce ar explica declaraţiile "şocante" ale unora dintre reprezentanţii săi.  "Scandalul drogurilor" a pus capăt relaţiei dintre Zenga şi Raluca Sandu titrează Adevărul. Pentru neiniţiaţi, scandalul drogurilor s-a produs în timpul unei razii antidrog a Poliţiei din Capitală la Club Office. Cu acest prilej au fost pescuiţi acolo antrenorul echipei de fotbal "Naţional", italianul Walter Zenga, şi prietena sa, Raluca Sandu, fiica preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal. Zenga a afirmat ulterior că prietena sa a fost cea care a insistat să-şi petreacă seara în localul menţionat. Nu că vrem să luăm apărarea compatrioatei noastre, dar, ca bărbat, antrenorul Zenga s-a purtat lamentabil.  Se pare însă că şi prea multă discreţie strică. Două judecătoare din Iaşi au fost luate la bani mărunţi fiindcă n-au anunţat poliţia cu ce se îndeletniceau soţii lor în Franţa. Aceştia au fost arestaţi în urmă cu un an, la Grenoble, sub acuzaţia de implicare în activitatea unor reţele de cerşetori şi de hoţi conduse tot de un român, un anume Corduneanu. Judecătoarele nu numai că au tăcut mîlc, dar se pare că au primit din partea soţilor lor diverse sume de bani pe vremea cînd aceştia erau în libertate, operînd în oraşul olimpic. Poate că cele două n-or fi ştiut cu ce se îndeletniceau soţii lor prin Franţa, dar după ce au aflat că au fost arestaţi, ar fi trebuit să-şi anunţe superiorii. Ambele au preferat, aflăm din EVENIMENTUL ZILEI, să depună, pe tăcute, acţiuni de divorţ. Or, cele două ar fi trebuit să ştie, ca judecătoare ce sînt, că le pîndea acuzaţia de complicitate.