Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Citindu-vă cartea în manuscris, am simţit ca şi un privilegiu de îmbunare, de folos personal. Un privilegiu nu numai ales ci şi greu de îndurat, pe care îl are Dumnezeu, cu voia Lui, cu fiecare din noi. Am buna bănuială că fiecare poem pe care-l aducem în lumină vine şi el, împreună cu noi, din acelaşi moment când, îngăduind să ne naştem, El ne înzestrează cu semnele, cu esenţele a ceea ce vom deveni prin ce ne dă de făcut, şi chiar şi cum o vom face. Ca să nu ne rătăcim cu lucrul nostru, cu cuvântul nostru pe calea dinspre El către El. Meandrele căii însă, le lasă la latitudinea noastră, alegerea ne aparţine în libertatea de care suntem în stare, fiecare altfel, singur fiecare.
Mi-a luat ceva timp să fac un uşor exerciţiu de epurare a cuvintelor şi sintagmelor care mi s-a părut că parazitează fiecare text. Dintre cele aproximativ 130 din sumarul cărţii încă nepublicate, prea puţine le-aş numi, după gustul meu, perfecte de la sine. Şi pentru că fondul cărţii îl simt copleşitor, mi-am îngăduit acest exerciţiu, care, veţi vedea, vă va fi util până la urmă. Şi dacă pentru moment orgoliul auctorial vă va orbi, măcar unul dintre cititorii interesaţi va înţelege corect şi va urma, conform demersului meu, calea spre sinele adevărat. Vă înapoiez manuscrisul pe care am făcut, vers de vers aproape, semne uşoare cu creionul, semne pe care le puteţi înlătura prin ştergere. Să nu vi se pară un abuz, atâta vreme cât nu vă veţi strădui să vedeţi efectul aşa cum şi eu l-am văzut. Efectul mi se pare bun şi ar fi pe numele lui ascuns similar cu darul ce vi-l fac în criza de timp, fatală, pe care o îndurăm. Dacă îngăduiţi să vă spun, şi dacă prin poezie vi s-a revelat că veţi ajunge acolo unde trebuie, în lupta cu îngerii, ai sufletului pe care-l duceţi cu atâta evlavie într-acolo, vă voi fi de folos. Iar dacă nu, şi-atunci vă voi mulţumi că mi-aţi îngăduit să calc, citind, printr-un tărâm uimitor al cuvintelor umbrite de suratele lor. Iau un poem la întâmplare şi îl transcriu aici, la vedere, cu toate ale sale. Nu-i dau nici titlul, numai corpul, pe verticală, ca să se vadă şi binele, dar şi balastul:

"Privindu-mă atât de senină
sunt gata să primesc în spaţiul primenit
un val de armonie,
de cer risipitor în ecouri de stele,
de zei zburători în înaltul astral,

sunt gata să pătrund
minuţios şi liturgic într-o altă prefacere
păstrând temelia în supuşenie,
cu memoria sărbătorilor de Mai şi Decembrie,
surâzând înfloririi reginelor nopţii
cum n-am mai surâs niciodată,

sunt gata să stau mai mult
cu cât îmi este măsura
pe prispa vremii nemăturată,
cu începutul acesta de jertfe într-o linie dreaptă,
să fiu sigură că partea rămasă în tihnă
se rânduieşte mai devreme
şi mai transparentă
în preajma înălţimii
dovedită la timp
ca un cerc sidefiu".

Citindu-vă în manuscris şi presimţind că se mai poate face câte ceva până una alta, căci în fiecare poem vă îndepărtaţi din prea multul zel al propriilor cuvinte, pe care le iubiţi nediferenţiat, şi de care vă temeţi că n-au avut puterea să spună totul, vă îndepărtaţi aşadar de esenţele hărăzite numai dvs., dacă îngăduiţi să vă spun cât încă textul e nepecetluit prin publicare, alegeţi dintr-o infinitate de posibilităţi pe cea mai pură, având încredere în felul meu de a alege. De aceea v-am făcut semnele pe care le-am considerat de folos. Ca şi când, să nu mă înţelegeţi greşit, Dumnezeu v-ar arăta în vis cât să rămână dintr-un text şi cât să rămână în afara lui. Mie mi se pare că biograficul sentimental nu e îndestul filtrat, şi amănuntele imponderabile vă înşeală la tot pasul şi vă determină tiranic să nu-l evitaţi, să nu-l lăsaţi: Nu mă arunca, nu mă uita, m-ai trăit, ia-mă şi lasă-mă în textele tale! E vocea balastului ca o sirenă în cântecul căreia vă veţi da la fund. Biograficul cald, atât de simţitor, cu atâtea cuvinte oarbe la bord! Prin el textul devine prolix. El doar complică şi aproximează adevărul, şi vi-l ascunde până la urmă, şi vi-l înăbuşă. El doar vă aude, vă pipăie şi vă miroase foşnetele, catifelarea şi miresmele su­fletului, fără să-l şi poată vedea. Aproximând, explicân­du-şi, aglomerând cu bogate păreri, multe false, textul, miezul lui tare, esenţă de la Dumnezeu. Atinge-ţi-vă ţinta precum o săgeată bine trasată în plină lumină. Vă spun toate acestea, ca dvenind atentă la jocul epúrei, şi alţii care ne citesc acum, vor practica jocul epúrei în folosul lor, ca să răzbească frumos în lumea prea plină de cuvinte în care trăim. Chiar dacă viaţa ne este în permanenţă o tragedie, măcar să ne-o petrecem, în rest, cu poezia ce ne-a fost dată spre consolare. Jocul epúrei pe care vi-l propun vi se va părea, probabil, ca o jupuire. Dar va fi o jupuire a slăbiciunilor, a cojilor ce ne invadează pielea frumoasă, perfectă, de dedesubt, din adâncul nostru ce se priveşte, prin dezvelire şi curăţare, în tot înaltul. Şi iată-vă poemul senin, mai bogat în austeritatea lui:

"Privindu-mă atât de senină
sunt gata să primesc
valul de armonie,
de cer risipitor,
de zei zburători,

sunt gata să pătrund
liturgic într-o prefacere
în supuşenie,
cu închinăciune şi smirnă
în memoria sărbătorilor
surâzând reginelor nopţii
cum n-am mai surâs,

sunt gata să stau şi mai mult
decât îmi este măsura,
pe prispa nemăturată,
cu începutul acesta de jertfe în linie dreaptă,
să fiu sigură că partea
se rânduieşte devreme
şi transparentă
ca un cerc sidefiu".

în fine, veniţi la redacţie să vă ridicaţi manuscrisul şi să vorbim despre soarta lui. îngăduiţi-mi să nu vă trec numele întreg, pentru ca să nu aveţi de ce vă sfii în lumea cuvintelor şi a oamenilor opresaţi de cuvinte. Cu sănătate şi cu tot dragul! (I.S., Bucureşti)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara