Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Monica Patriche

Cele două poezii presupun că nu sunt singurele pe care le-aţi scris ci par a fi ca două firicele dintr-o dezrădăcinare la întâmplare dintr-un lan întreg. Doamna fără nume şi Caporalii au trese de aur, nici artisticeşte, nici mostre dintr-un elan tematic predilect, nu sunt convingătoare şi nu promit destul, ca să rămân în aşteptare, ca să-mi fac o părere limpede: "Caporalii cu trese de aur/ Admiră cadeţii şi generalii de hotel./ Strălucesc lângă Doamnele lor în soarele amiezei./ Fără ele ar fi rechini albaştri/ Ai mărilor întunecate/ Unde sunt palate de coral roşu". N-am înţeles dacă fără tresele ori fără Doamnele lor? Cum n-am înţeles nici dacă fără acestea toate, ar fi rechini albaştri caporalii, ori numai cadeţii şi generalii. Poate că vă mai gândiţi. (Neamţu Victor, Iaşi) * Nu ar fi intenţia mea să şterg cu o trăsătură de condei merite şi realizări, lista momentelor de sărbătoare ale unui om activ şi remarcat în cercul său. Aveţi cu siguranţă dovada accesibilităţii, copiii vă ascultă cu atenţie basmele din Castelul cu statui, altfel ar fi de neînţeles plăcerea şi entuziasmul cu care versificaţi îndelung motive vechi precum Blestemul de mamă, împăratul Şarpe, Povestea cucului, Codruţ fiul caprei, împăratul Cap de rac, Căluţul de argint şi celelalte. Motive vechi, arhicunoscute, meritul dvs. rămânând acela că le puneţi în circulaţie, într-o formă fără prea mari pretenţii literare. La tirajele mici care se poartă în ziua de azi, poate că nici nu contează stilul modest. Un auditoriu virgin, care n-o să dea niciodată în viaţă cu ochii de variantele splendide, originale în ediţii alese, ale acelor basme repovestite de dvs. nu vă va reproşa niciodată nimic. Aşadar, mulţumind pentru urarea Tot binele din lume şi luând în calcul bunele intenţii cu care vă puneţi pe treabă acum şi în viitor, vă prenumăr în rândul bunicilor cu folos şi dragoste pentru nepoţii lor, şi printre culegătorii de poveşti, repovestite cu poftă. (Malacu Păun) * Sunteţi mulţumit că v-am publicat un fragment de proză. Spuneţi că prezentarea scurtă şi bine gândită v-ar fi aruncat cu zece paşi îndărăt. Sau poate cu o sută. Fire cârcotaşă, sinceră însă, consideraţi că onoarea publicării aş fi putut să v-o ofer şi înainte de a fi fost nevoie să-mi scrieţi şi să mai primiţi încă două răspunsuri la Post-restant. Recunoaşteţi însă, şi pe mine asta mă bucură, că fără toată tevatura amânării care v-a înfuriat, nu s-ar mai fi produs acel cutremur în activitatea dvs. literară. Recunoaşteţi că în cele trei răspunsuri v-aş fi dat de lucru pentru multă vreme. Şi adăugaţi, citez: "De poate spune că sunteţi adevăratul descoperitor al talentului meu literar. M-aţi zădărât, acum vă rog să suportaţi consecinţele. Greul a început să îşi arate colţii. Cele trei răspunsuri mi-au sugerat temele prozelor care îmbracă miezul manuscrisului numit Invitaţie la ieşire din coşmar. îndrăznesc să spun că am scris un roman format din 11 capitole. Schema întregii cărţi a fost definitivată în ianuarie 2008. Jumătate din prozele acestui manuscris pot fi considerate un altfel de Amintiri din copilărie. Sigur că această simplă afirmaţie poate stârni dispreţ faţă de ideea că un ins oarecare, bătrân şi neşcolit, vrea să i se publice nişte amintiri. Numai că în tot ce spun eu în acest manuscris, nu e vorba doar de simple relatări ale unor întâmplări banale. Vă propun un fragment şi aştept să aflu cum va fi primit. Mi-am pus în gând să mă duc la redacţie după ce voi considera că manuscrisul e bun de tipar. Pe domnul Daniel Cristea Enache aş dori să-l rog să citească manuscrisul meu şi să-l recomande la Humanitas sau Polirom. Revista Convorbiri literare l-a publicat pe Ion Creangă, poate că eu voi merita să fiu publicat şi susţinut de România literară." Provocarea, spuneţi în încheierea scrisorii, rodeşte, rodeşte, şi tocmai din această cauză, cu ochii deschiţi aţi început să visaţi şi urât şi frumos, şi mai mult urât decât frumos. Şi credeţi că există o trainică motivaţie în tot ce vi se întâmplă. în fine, rostul meu, simt, e pe sfârşite. Aşa cum v-am mai sugerat, nu dispun de spaţii largi în revistă, pentru proza dvs. de mare întindere, iar desprinderea doar a unui scurt fragment aici, nu cred că ar fi în măsură să vă mulţumească. Aşa că voi urma rugăminţii dvs. de a-l împuternici pe D. C. E. să încerce, după ce vă va citi şi aprecia, să vă recomante mai departe, aşa cum doriţi. El abia a plecat în concediu. Eu am satisfacţia de a fi reuşit să vă fac să scrieţi câteva texte, ocarte chiar, pe tema aceea dificilă, ca să mă lămuresc asupra momentului psihologic şi motivaţiei declarate a pierderii credinţei în Dumnezeu a unui copil de doar 13 ani. Subiectul acesta pe care cu toată ambiţia l-aţi deschis, înţeleg că v-a dat de furcă şi înţeleg că nici nu-l veţi mai putea închide vreodată. Este o sursă serioasă de inspiraţie, şi cum vă spuneam, ca şi când mi-aş fi spus mie însămi, un prilej de mărturisire a unei incalculabile vinovăţii. (Vasile Părpăuţi, Cumpăna-Constanţa) * în primul rând vă mulţumec pentru volumele în care cu o consecvenţă exemplară serviţi cauza sonetului, şi aceasta din adolescenţă până în ziua de astăzi. Se pare că scrieţi în fiecare zi, versurile au o cadenţă aleasă, a cuvintelor, precum a unor valuri interioare. Nu poate fi evitată o oarecare monotonie în strădanie, dar sunt numeroase şi momentele de spontaneitate tinerească. Transcriu aici un sonet intitulat chiar Cântarea sonetului, spre a arăta fibra suavă şi fragedă a talentului dvs., dar şi a sublinia, într-un singur loc, e drept, cum se poate prăvăli, fie şi numai în acel loc splendoarea, doar pentru că având nevoie de o singură silabă, n-o găsiţi pe cea mai potrivită, probabil pentru că nici n-aţi considerat necesar a face un minim efort: "Vă cer acum stafidele şi pita/ Că l-am slujit cu iambii florentini/ Şi i-am jertfit puzderie de crini,/ Cum a făcut pe vremuri Sulamita.// îl poartă-n lume paşii cristalini,/ în umbra lor iubirea înflorit-a,/ Cu-această vină, tulburând ursita,/ Cărarea-i se strecoară printre spini.// Spre templul său din clare diamante,/ Construcţie pe endecasilab,/ M-au însoţit Petrarca şi cu Danti,// Dar sufletu-mi cucernic şi prea slab/ S-a dizolvat în strofa lui divină/ Şi a zidit un înger de lumină." Fără acea mică lăbărţare într-un şi cu copilăresc de răsfăţ, sonetul atinge în rest un sunet pur, ca şi altele, din cărţi şi din cea mai proaspătă recoltă de formă fixă, a anului 2008. (Florica Gh. Ceapoiu) * Am citit cu interes articolul d-nei Valeria Manta Tăicuţu pe marginea volumului de versuri Darul de nuntă apărut nu de mult timp sub semnătura Monicăi Patriche. Adresându-mă într-atâtea rânduri poetei şi încurajând-o din toată inima, dorind s-o încredinţez de temeiul şi seriozitatea talentului ei, îmi manifest bucuria de a vedea cum se adună semnele bune, în cronici, recenzii, prezentări. Răbdarea îi este răsplătită. Lucrând la cel de-al doilea volum de versuri, şi reuşitele acestuia se înmulţesc în piese de excepţie, într-un sumar consistent. Poemul ca secvenţă euharistică, articolul dnei V. M. Tăicuţu este încă o dovadă că Monica Patriche se străduieşte cu folos să devină şi să arate ce este şi ce poate în poezia feminină românească.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara