Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Teodor Roşu

Indiferent la valoarea versurilor cu care vă umpleţi nopţile şi insomnia, sufletul dvs. îşi caută şi îşi găseşte bucuria de a rămâne activ şi deschis, în faţa vârstei şi însingurării care lucrează. Terapia prin scris, acum, şi de acum înainte, vă va face mult bine şi vă va menţine în rânduiala îngerilor nemuritori. Şi dacă mai şi călătoriţi câteodată la cei dragi, lângă cărţile citite şi textele melancolice pe care le scrieţi, iată-vă apărată de buna visătorie şi de paşnica fire care v-a fost dată. (Teodora Brîncuş, Bucureşti) * Ultimul set de poeme, variaţiuni pe teme diferite, poezii refăcute, texte îmbunătăţite, câteva reveniri cu reuşite din volumul anterior, sunt puse laolaltă cu intenţia de a reveni cu o carte, mulţumitoare şi mai negrăbită decât cealaltă. Sunt "poezii scrijelite în sanatoriul din Cavnic", unde aţi fost ajutat să vă însănătoşiţi, ba chiar, aşa cum spuneţi, aţi fost readus la viaţă. Dacă se va ivi un sponsor, cititorii dvs. se vor bucura de darul pe care li-l veţi face. Tirajul este oricum neîndestulător, iar delicateţea cu care sunteţi înzestrat s-ar putea să facă bucurie şi mult bine semenilor. Transcriu aici două simplisime definiţii: "Poemul de iubire - o magică uşă prin care se trece din mine în zeul din mine", "De câte ori te strâng în braţe, de-atâta fericire îmi rămâne acel nimic de nespus, ca şi când aş îmbrăţişa o rază înflorită de lumină". (Ioan Hada, Cavnic) * Mă bucur că aţi ascultat de îndemnul stăruitor al d-lui profesor M. M. de la Seminarul Teologic "Sf. Ioan Casian" de a pune în plic câteva din poemele scrise până acum. Este pentru prima dată când o faceţi şi nu doriti altceva decât să vi se răspundă la Post-restant, doar atât, citez din scrisoare întocmai, "dacă se merită" să scrieţi în continuare. Măcar atâta bine să facă acest prim pas spre lume, să vă exprimaţi pentru totdeauna corect în limba română, să vă lepădaţi de formula neîngrijită a se merita, şi s-o preferaţi convins pe aceea corectă a merita. Răspunsul meu este acela că merită să scrieţi în continuare. Nici în glumă să nu folosiţi formele eronate care s-au instalat fără nici un drept şi fără nici un haz în vorbire, aşa cum este, de pildă, şi "ora doisprezece". Toată scrisoarea şi poemele sunt fără nici o greşeală, de la primul la ultimul rând, iar referirile culturale corecte, bogate şi la locul lor. Merită, aşadar, să continuaţi a scrie şi a-mi arăta drumul evolutiv al textelor dvs. Transcriu aici două poeme, Vechi pretext pentru o artă poetică şi Autoportret: "noaptea albă a hârtiei de scris/ pe deasupra căreia viscoleşte fumul ţigării/ teama că n-am să pot greşi atât de mult încât/ să mă credeţi că trăiesc/ uite vine un anotimp neprielnic, sâmburii vorbelor/ nu mai dau rod pe insulele noastre plutitoare/ lepra tăcerii ca o secetă usucă/ până şi orizontul lacrimii/ şerpi îşi scot limbi forfecate în locul privirilor/ plecate în exil pe o punte de abur/ spre ţara nicăieri şi primejdia/ ademenitoare, insistente, vicleană/ codoaşă bătrână somându-te să ieşi/ din starea somnambulă a coincidenţelor". "Ştefan Tulcea-Mihail, poet de provincie condamnat la dispreţul public general, s-a înhăitat/ cu vagabonzii, drojdia lumii/ ce n-au mai avut loc în orfelinatul cetăţii/ doarme cu ei prin gări şi prin parcuri/ şi-şi spun minciuni frumoase şi mai adevărate/ decât viaţa lor, citesc în stele,/ ghicesc în palmă, fumează ţigara până le arde buza/ îmblânzesc şerpi, hrănesc porumbei/ cântă şi beau şi se roagă-n genunchi către Cer, Doamne/ păcătoşi suntem, păcătoşi vom rămâne/ dar îndură-Te, Doamne/ şi nu ne da jos de pe Glob." (Ştefan Tulcea-Mihail) * Stimată doamnă Angela Dragoş Potra, nu ţin să vă dezamăgesc, nici n-aş fi capabilă să clatin vreodată părerea bună pe care v-aţi făcut-o singură dar şi ajutată de colegii cenaclişti. Cele doar o sută de exemplare ale tirajului la Poezii-Schiţe-Eseuri tipărite în 2003 la editura Eurostampa, înţeleg că au fost prea puţine pentru succesul avut la apariţie. Fericirea aceasta nu v-o poate nimeni ştirbi, chiar dacă poemele mie mi se par modeste artistic, la nivelul de început al poeziei noastre de secol XIX: "Noap­tea face nuntă mare,/ îmbrăcată-n catifele,/ risi­pind bănuţi de aur,/ nestemate şi mărgele.// Se aud, foşnind, în ceruri,/ paşii mirelui ce vine,/ prin por­ti­cele de ceaţă,/ presărate cu rubine.// însă, noaptea e geloasă,/ şi de lume, îl ascunde,/ grijulie şi cu teamă,/ nu se ştie, cum şi unde.// De acea "Zburătorul"/ n-are nume, pentru noi./ îi simţim suflarea vie,/ doar, când suntem amândoi.// Şi de nunta lor, de taină,/ Se pătrunde/ntreaga fire,/ căci nuntesc copacii-n floare,/ pietre, oameni şi albine!" Parcă aminteşte de Călin file de poveste, restrâns la mici dimensiuni? Stimată doamnă, tristeţea dvs. de-a nu mai avea un exemplar din carte, ca să mi-l dăruiţi, şi soluţia detot nepoliticoasă a recuperării unuia "de la familia unui coleg care a murit", nu mi se pare de urmat. Vă rog să revedeţi cu grijă textul Nunta mare, pe care l-am transcris şi să înjumătăţiţi cantitatea de virgule, căci cele mai multe nu-şi au locul acolo unde le-aţi pus dvs. Spuneţi că aţi terminat Facultatea de Litere din Bucureşti, pe vremea când se aflau la catedră profesori iluştri Al. Rosetti, I. Iordan, I. Coteanu, T. Vianu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, C. Daicoviciu ş.a. în amintirea lor, faceţi un efort de a vă aminti regulile cele mai simple de punctuaţie, iar criticii dvs. timişoreni să aibă în calcul şi micile-mari scăpări atunci când vă încurajează peste măsură. (Angela Dragoş Potra, Timişoara). * în poemele Unde pun eu capul, Trubadur, Condiţie poetică, Cântec - sunt semne evidente de talent. La 56 de ani, autodidact, cu preocupări nobile, cu patru plachete tipărite la Editura Gutenberg, din care mărturisiţi că doar una ar avea valoare literară, aveţi amintiri din vremea lui Geo Dumitrescu, care vă reţinea şi publica în Luceafărul la faimoasa lui rubrică. Nu-mi dau seama cu ce v-aş putea ajuta eu acum. Vă cred că n-aţi putut rezista tentaţiei de a pune o întrebare nevinovată. Spuneţi, că n-aţi putut ucide dorinţa, sau pornirea de a scrie: "M-aş mulţumi să-mi indicaţi poeziile care ar putea face, într-o zi, obiectul unei cărţi fie ea şi într-un singur exemplar". Bineînţeles că mi-aş da cu părerea, după gustul meu însă, asupra unui sumar pe care mi l-aţi arăta. Dar dacă nu vor rămâne, printre cele alese, suficiente pentru a acoperi întinderile unei cărţi? Să încercăm. (Teodor Roşu, jud. Arad)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara