Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Acustica unei cărţi de Constantin Ţoiu

Prietenia este întâi şi întâi certitudine, ceea ce o deosebeşte de iubire. Fraza unei mari prozatoare, dar şi a unei femei subtile, probabil des înşelată, o femeie-bărbat. Am numit-o pe Marguerite Yourcenar...

În prefaţa la Alexis sau Tratatul despre zădărnicia unei lupte, autoarea vorbeşte de... L’acoustique du livre, traduc restrictiv prin Acustica unei cărţi ca să evit cacofonia. Carte care, la fel ca şi Coryndon a lui Andre Gide, scandaloasă şi ea în epocă, pune problema homosexualităţi şi a luptei inutile contra unei înclinări naturale socotită de mulţi veritabilă.

Nu asta mă interesează însă pe mine acum... Pe mine mă interesează starea unei scrieri asupra căreia vrei să revii cu gândul de a o perfecţiona,  eventual, de a o aduce la zi... Romanciera franceză constată că micul ei roman epistolar nu numai că nu şi-a schimbat „acustica”, dar aceasta se dovedeşte a fi la fel ca altădată, după cum, într-o sală de concert, executându-se aceleaşi fantezii beethoveniene, ele răsună în spaţiul fizic al sălii precum odinioară. Bagajul meu critic se îmbogăţi, astfel, cu o expresie nouă în limba curentă. Pentru că una e să zici rezonanţa unei idei, şi alta acustica aceleiaşi idei. Ceea ce se aplică în definitiv şi unor articole, chiar şi când ele sunt, cum sunt azi destule, vulgare. Şi unde acustica, socială, are o arie de răspândire şi mai largă.

A propos de vulgarizare... Marguerite Yourcenar mai vorbeşte în prefaţa cărţii sale şi de obscenitate... Am mai scris despre acest lucru într-un ziar, şi revin „cu o altă acustică”, bine înţeles, într-o revistă cum e R. L.

Obscenitatea, metodă literară, care a avut întotdeauna adepţii săi –  scrie autoarea – este o tehnică de şoc de îngăduit dacă e vorba să forţezi un public cuminte ori blazat să privească în faţă ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obişnuinţei, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocenţă calmă, curată. Dar o soluţie brutală rămâne mereu o soluţie exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni călătorului care trecând printr-un oraş străin îi place să dea o raită prin locurile lui deocheate. Obscenitatea se toceşte repede, silind autorul să supraliciteze mai periculos decât subînţelesurile de altădată. Brutalitatea limbajului maschează banalitatea gândirii, şi (marile excepţii punându-le de-o parte) rămâne lesne compatibilă cu un anumit conformism. O a treia soluţie poate fi oferită cititorului: folosirea unei limbi inodore, abstractă aproape, şi grijulie şi precisă, limbă care, în Franţa, vreme de secole, a fost întrebuinţată de predicatori şi de moralişti, uneori chiar şi de romancierii epocii clasice, pentru a trata despre ceea ce se numea pe atunci „rătăcirile simţurilor”...

Interesant este că acea limbă... (de lemn şi ea, însă de un lemn franţuzesc, totuşi, o esenţă durabilă, am putea spune, forţând, cu gândul la Racine) avea aceeaşi capacitate de a susţine literatura oficioasă a vremii precum şi pe cea licenţioasă ca Legăturile periculoase a lui Choderlos de Laclos...

În România începutului de secol 21, tendinţa spre trivialitate este din ce în ce mai evidentă, ca un fel de răzbunare sau defulare după cei 50 de ani de gândire şi scriere dogmatică, insipidă...

Cum spunea Marguerite Yourcenar: totul e ca trivialitatea, obscenitatea să nu mascheze cumva sărăcia de idei...

Fiindcă în acest mod, cădem din nou în acelaşi rigorism blestemat, iar mediocritatea, pe care o socoteam în fine depăşită, revine în forţă, cu un suflu şi mai nou, în stare să ne sufoce de tot în cele din urmă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara