Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cinema:
Adevăr şi prejudecată de Irina Coroiu


Aşa cum titlul original - Snow Falling on Cedars ajunge la spectatorul român cu rezonanţa similară a unei telenovele, Parfum de cedru - probabil tot astfel câte ceva din farmecul romanului publicat în 1995 şi tradus rapid în 30 de limbi se va fi modificat pe parcursul transpunerii cinematografice. Inspirat de istoria comunităţii unde a crescut (insula Bainbridge, arhipelagul Puget Sound), scriitorul David Guterson a plasat acţiunea într-o localitate fictivă din Pacificul de Nord-Vest, la un deceniu de la terminarea celui de al doilea război mondial. Întâmplarea a făcut ca acest subiect să ajungă pe ecrane astăzi când s-au adresat reciproce scuze la cel mai înalt nivel, în speranţa unei definitive reconcilieri americano-nipone. Regizorul Scott Hicks - la rândul său născut în Africa, copilărit în Anglia şi trăit în Australia, sensibil la coabitarea naţionalităţilor în comunităţi mai mult sau mai puţin omogene - a fost cucerit de această carte dinainte de a deveni cunoscut datorită succesului cu Shine.
Dacă în Shine, protagonistul care reface itinerariul artistic al pianistului David Helfgott avea de luptat cu dificultatea muzicii lui Rahmaninov şi autoritatea excesivă a propriului tată, eroul din această ecranizare se confruntă cu un conflict de natură raciniană. El trebuie să-şi înfrângă dragostea convertită în ură şi să afirme adevărul. Este aceasta şi datoria sa profesională de gazetar care urmează calea probităţii pe care tatăl său i-a inoculat-o atunci când l-a format pentru această meserie ce i-a adus respect şi după moarte. Este şi datoria sa de om care-şi înfrânge resentimentele faţă de bărbatul devenit soţul iubitei din copilărie. Dragostea juvenilă este de altfel laitmotivul filmului care împleteşte într-un montaj savant crâmpeiele vechii idile şi fazele unui proces de crimă. Acuzat de asasinat este tânărul japonez întors de pe front şi care dorea să-şi redobândească de la vecinul său cei câţiva acri de pământ pe care tatăl său îl achitase aproape integral înainte de izbucnirea războiului, în ciuda interdicţiei ca niponii să deţină terenuri.
Incompatibilităţile inerente, acutizate de conflagraţia mondială, sunt resuscitate cu ocazia acestui accident la pescuit şi prejudiciază exersarea justiţiei. De unde şi articolul pe care-l va redacta tânărul ziarist: "Chipul prejudecăţii, al dreptăţii şi corectitudinii".
Topica limbajului cinematografic - adoptat împreună cu autorul imaginii Robert Richardson - mizează pe decantarea faptelor din developarea amintirilor. Iniţial evocate fragmentar şi aleatoriu, rememorate iar şi iar, până când spectatorul ajunge să cunoască pe de-a-ntregul totul.
Cronicarul - la rândul său - reface à rebours traseul propus pentru a evidenţia publicului cinefil splendoarea în ceaţă şi ploaie, splendoarea în iarnă, care conferă valoare deosebită filmului. Prima secvenţă revine în memorie: o siluetă crucificată parcă prinde viaţă meşterind la un felinar de catarg. Ideea direcţiei de conştiinţă e indusă astfel aproape subliminal, urmând ca pe parcurs, într-o acumulare de detalii varii, să se dezvolte în paralel deznodământul, dar şi demonstraţia de principii. Principii etice şi etnice se-ntretaie şi se-ntrepătrund pe măsură ce descoperirea în doi a frumuseţii naturii înconjurătoare şi a lor înşile se dublează cu imaginile crude ale experienţelor individuale privite de acum din unghiuri opuse. Fiindcă viaţa îi desparte: fata în lagăr, băiatul pe front. Cea care fusese gata să-şi renege originea, ţipând "Nu mai vreau să fiu japoneză!", se maturizează rapid şi îi citeşte mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvenţa debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafaţă plaja geme de corpurile neînsufleţite ale soldaţilor deja înghiţiţi de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuţa sa prietenă însă îi strecurase printre rânduri un mesaj de înţelepciune orientală - "Totul are un sfârşit!" - prin care de fapt îşi reafirma dragostea imposibil de împlinit în vremuri atât de ostile, precum cele ale atacului armat de la Pearl Harbor. Iertarea şi-o vor acorda mai greu, mai întâi prin simple schimburi de priviri, ca abia în final o îmbrăţişare tandră şi reparatorie să-i readucă la armonia iniţială. O armonie de neuitat, o armonie dintr-un tărâm ca de basm, dintr-o ţară a cedrilor înalţi care acordă deopotrivă delectare şi protecţie.
S-au angajat în această aventură cu volute proustiene, ce drenează abil melodrama socio-politică, câţiva actori foarte cunoscuţi şi alţii în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligaţia corectei reflectări a realităţii, aproape se joacă pe sine. Max von Sydow care-şi permite să-şi amendeze ironic avansata senectute cu o replică a eroului său, avocatul apărării animat de o caldă bonomie şi o profundă înţelegere. Ethan Hawke care-şi continuă ascensiunea în topul junilor primi hollywoodieni, scontând în primul rând pe o neostentativă discreţie.
Tânăra Youki Kudoh de o sensibilitate ieşită din comun impresionează prin forţa de interiorizare. O trăsătură specifică naţiei, persiflată insidios, la un moment dat, când în instanţă se insinuează că expresia albă, tradiţională în comportamentul nipon, ar putea fi dovadă probatorie a criminalităţii...


Snow Falling on Cedars * Regia: Scott Hicks * Scenariul: Ron Bass & Scott Hicks, după romanul lui David Guterson * Imagine: Robert Richardson * Cu: Ethan Hawke, James Cromwell, Richard Jenkins, James Rebhorn, Sam Shephard, Max von Sydow * Distribuit de RO IMAGE 2000.