Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Tropice Surâzătoare:
Adevărata Brazilie de Mihai Zamfir

Întrebările puse cuiva care a vizitat sau a locuit în Brazilia compun un evantai neaşteptat de redus, dată fiind imensitatea acestei ţări-continent.

Provenite din medii sociale, intelectuale şi de vîrstă extrem de diferite, întrebările – acompaniate de o privire arzînd de curiozitate se învîrtesc în jurul cîtorva subiecte:
„Ai asistat la Carnavalul de la Rio?”
„Ai ajuns în Amazonia, ai intrat în jungla amazoniană?”
„Ai văzut băştinaşi amerindieni, ai asistat la ceremonii cu vrăji la miezul nopţii?”
„Ai pătruns în vreo favelă din Rio? Cum sunt favelele?”
„Cîte meciuri de fotbal ai văzut?”
Dacă după cinci ani de Brazilia răspunzi un categoric NU la toate aceste întrebări-test, lumina din ochii interlocutorului se stinge, pentru a lăsa loc unei expresii de neîncredere, apoi de milă: cum? e posibil ca cineva să fi stat în Brazilia şi să nu fi bifat nici măcar unul dintre punctele programului minimal? Atunci de ce s-o mai fi dus aşa departe şi cu ce şi-o fi pierdut vremea acolo?
Iată o problemă într-adevăr crucială: ce este realmente important într-o ţară? Ce reprezintă indispensabilul atunci cînd ai şansa de a atinge cealaltă parte a sferei terestre? În mentalul colectiv, fiecare continent şi fiecare ţară au intrat cu o etichetă lipită de frunte, imposibil de smuls. Efortul de a explica inexplicabilul, de a demonstra că interesul ultim al unei ţări nu rezidă în clişeele aglomerate de-a lungul timpului, rămîne inutil; vei reuşi poate să-ţi convingi prietenul că nu în lista de mai sus rezidă interesul Braziliei, dar credinţa generală în „adevărurile” stabilite nu se va clinti cu nici un milimetru.
De fapt există tot atîtea Brazilii (sau Franţe sau Japonii) cîţi străini le vizitează cu dorinţa de a le cunoaşte. Catalogul punctelor braziliene de interes (Amazonia şi celelalte) a fost stabilit de oameni care n-au călcat niciodată în Brazilia sau de oameni care au parcurs-o în pas turistic două-trei săptămîni.
În loc să recite catehismul frumuseţilor şi al curiozităţilor obligatorii, o persoană normală ar trebui să aibă curajul de a proclama sus şi tare:
„N-am asistat la Carnavalul de la Rio decît la televizor, am văzut în schimb Tîrgul de carte de la Sao Paulo”.
„N-am ajuns în Amazonia, dar am văzut în Cerrado, în Pampa braziliană, copaci fără nici o frunză, plini de flori în timpul iernii”.
„N-am întîlnit băştinaşi amerindieni şi nici ceremonii vrăjitoreşti la miezul nopţii, pentru că primii nu sunt vizibili oricînd, iar ceremoniile lor – de asemenea”.
„Dacă ţii la punga şi la viaţa ta, e bine să nu te aventurezi în vreo favelă”.
„Canalele TV braziliene sunt pline la orice oră de transmisii şi retransmisii ale meciurilor de fotbal”.
Fiecare ţară şi-a fabricat, voluntar sau nu, o imagine pentru uzul străinătăţii, în esenţă falsă, profitabilă eventual sub raport turistic. România posedă la rîndul ei o asemenea imagine, alcătuită pe tipar similar, compusă din legende despre Dracula, reţete culinare hiper-colesterolice şi artă populară cu pretenţii de autenticitate; sunt de fapt tot atîtea obstacole în calea receptării unei Românii profunde. Dacă, pentru noi, a devenit urgentă anularea clişeelor naţionale nefaste, acelaşi lucru se poate spune şi despre oricare altă ţară, mare sau mică, apropiată sau depărtată. Inclusiv despre Brazilia.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara