Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Contrafort:
Aţi completat vreodată chestionarul lui Proust? de Mircea Mihăieş

Mai întâi, o scurtă explicaţie pentru foarte puţinii cititori care nu ştiu despre ce e vorba. "Chestionarul lui Proust" e un set de întrebări folosite în jocurile de societate, prezent în albumele naive ale primei copilării. Într-o formă sau alta, sub titlul de "oracole", "teste de aptitudini" sau de "cultură generală" fiecare dintre noi am completat astfel de liste de preferinţe, antipatii, dorinţe, idealuri, autocaracterizări. În fond, e vorba de-un rudiment de test psihologic, din care, evident, poţi trage orice concluzie, sau niciuna.

Numele sub care e cunoscut - chestionarul lui Proust - provine de la răspunsurile date acestei "grile" de către Marcel Proust, păstrate în jurnalul prietenei sale, Antoinette Faure. Ulterior, ele au fost preluate în zeci şi zeci de variante, adaptate, refăcute, aduse la zi etc. }in minte că faimoasele emisiuni ale lui Bernard Pivot (seria "Bouillon de culture") se încheiau de regulă cu un potop de întrebări precipitate ce curgeau spre invitat. Pivot preluase creator chestionarul, făcuse din el punctul culminant al emisiunii. Dacă în cazul scriitorilor invitaţi răspunsurile erau previzibil spectaculoase, mi-au rămas în memorie prestaţiile a doi actori pe care-i adoram în copilărie pentru rolurile din filmele de aventuri "Cocoşatul" ori "Laleaua Neagră": Jean Marais şi Alain Delon. Am descoperit atunci nu doar doi oameni foarte complicaţi, ci şi deosebit de inteligenţi.

Într-o formă puternic modificată, Nicolae Manolescu a răspuns la un astfel de chestionar într-o carte din 1984, Julien Green şi mătuşa mea. Din lunga listă a lucrurilor care-i plac (peste cincizeci, dacă am numărat bine) mă identific abia cu vreo patru: riscul, librăriile, fotbalul, femeile. În schimb, din mult mai numeroasele lucruri care-i "displac" mi-aş însuşi aproape întreaga listă, cu câteva accente suplimentare pe stări, fiinţe, concepte şi situaţii care, într-advăr, îmi fac şi mie rău: despărţirile, gândacii, prostia, afectarea, frigul, bărbaţii blegi, protocronismul, durerile de cap, berea caldă, isteria (altora!) Ca o ciudăţenie (şi, după cum vom vedea, soarta a ştiut să se răzbune!), între lucrurile înşirate de Nicolae Manolescu la categoria celor "care-i displac" sunt trecuţi şi "copiii mici". Am fost frapat, şi din acest motiv am ţinut minte evidenta stridenţă. Ea avea să fie zdrobitor infirmată atunci când, în urmă cu şapte ani, s-a născut Ana Manolescu. Nici eu, şi nici mulţi dintre prietenii şi cunoscuţii mei, nu ştim să fi văzut vreun tată mai încântat de propriul copil. Şi iată că nu întotdeauna confesiunile corespund identităţii noastre adânci!

Să revin la chestionarul lui Proust. Varianta ale cărei răspunsuri s-au păstrat între documentele familiei Faure (Felix Faure, tatăl Antoinettei, avea să ajungă peste câţiva ani preşdintele Franţei!) datează din 1890, când viitorul scriitor era voluntar la Regimentul de infanterie 76 din Orléans. Textul a fost regăsit în 1924, la doi ani după moartea sa, şi a circulat sub denumirea "Marcel Proust par lui-męme." Manuscrisul a fost vândut la licitaţie în 2003, pentru suma nu tocmai mică de 102 000 de euro. Deşi jurnalul Antoinettei Faure era ţinut în engleză, Proust a ţinut să răspundă în franceză, modificând uşor întrebările. Am să intru, la rândul meu, în acest mic joc de societate, străduindu-mă să mă iau cât se poate de în serios. În paranteză am să dau răspunsurile lui Proust:

Principala trăsătură a caracterului meu: Nerăbdarea. În afară de scris, nu am răbdare cu şi la nimic. (Proust: Nevoia de a fi iubit şi, mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult chiar decât nevoia de a fi admirat).

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Onoarea. Hotărârea. Sinceritatea. Inteligenţa. Umorul. (Proust: Farmecele feminine.)

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Bunătatea. Răbdarea. Delicateţea. Umorul. Inteligenţa. (Proust: Însuşirile bărbăteşti şi directeţea camaraderească.)

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Loialitatea. Inteligenţa. Umorul. Nevrozele. (Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preţ mare tandreţei lor.)

Principalul meu defect: Faptul că nu fac suficiente eforturi pentru a petrece mai mult timp cu oamenii care-mi plac cu adevărat. (Proust: Să nu ştiu, să nu pot să Ťvreau.ť)

Ocupaţia mea preferată: Să citesc şi să scriu. (Proust: Să iubesc.)

Visul meu de fericire: Un ţărm mediteranean, cu o librărie gigantică la doi paşi de mare. (Proust: Mi-e teamă că nu e destul de înalt, nu îndrăzesc să-l spun, mi-e teamă că-l voi distruge spunându-l.)

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Oh, sunt atât de multe, încât chiar nu vreau să le rostesc! (Proust: Să nu le fi cunoscut pe mama şi bunica.)

Ce-aţi vrea să fiţi? Nimic altceva decât sunt. Poate mai răbdător, mai înţelegător, mai puţin egoist. (Proust: Eu însumi, aşa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: România - cu condiţia să petrec şase luni pe an la New York, şi şase la Paris! (Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec şi unde tandreţea e întotdeauna împărtăşită.)

Culoarea preferată: Albul din tabloul "Femeie cu balanţă" de Vermeer. (Proust: Frumuseţea nu se află în culori, ci în armonia lor.)

Floarea preferată: Florile de câmp. (Proust: A ei, şi apoi, toate.)

Pasărea preferată: Pescăruşul. (Proust: Rândunica).

Prozatorii mei preferaţi: Faulkner, Stendhal, Proust, Virginia Woolf. (Proust: Astăzi Anatole Framce şi Pierre Loti.)

Poeţii mei preferaţi: Shakespeare, Rimbaud. (Proust: Baudelaire şi Alfred de Vigny.)

Eroul meu preferat: D'Artagnan, Corto Maltese. (Proust: Hamlet.)

Eroina mea preferată: Doamna de Bovary, Anna Karenina. (Proust: Bérénice.)

Compozitorii preferaţi: Mahler. (Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

Pictorii preferaţi: Vermeer, Caravaggio. (Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

Eroii din viaţa reală: Bunicii mei. (Proust: Darlu, Boutroux.)

Eroinele din istorie: Marie-Antoinette, Madame de Staël. (Proust: Cleopatra.)

Băutura şi mâncarea preferate: Vinul roşu sec. N-am nici o mâncare preferată. (Proust nu răspunde.)

Numele preferat: Daniel şi Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.)

Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.)

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii şi vlădicii din manualele de şcoală. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.)

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Urăsc armata în toate formele sale, inclusiv cele eroice. (Proust: Voluntariatul meu.)

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Seninătatea. (Proust: Voinţa şi seducţiile.)

Cum aş vrea să mor: Împăcat cu mine. (Proust: Mai bun - şi iubit.)

Starea de spirit actuală: Nelinişte, nesiguranţă, amărăciune. (Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.)

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Naivitatea, lăcomia, lăudăroşenia. (Proust: Cele pe care le înţeleg.)

Deviza mea: Asta mi-ar mai lipsi! (Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!)

Constat, recitind răspunsurile mele la chestionar că nu m-aş recunoaşte întru totul în ele dacă mi-ar fi oferite de cineva spre lectură. Am început să scriu articolul cu o stare de nelinişte şi teamă, după câteva zile şi nopţi obositoare, în condiţii stresante, dar m-am înseninat pe parcurs. Ar trebui, poate, să revin asupra unora din răspunsuri, dar convenţia sincerităţii şi-a directeţii trebuie respectată. În ce-l priveşte pe Proust, răspunsurile sale îmi lasă impresia unui tânăr superficial, vag egolatru şi obsedat să epateze. S-ar putea să fi fost chiar aşa. Dar asta nu mi-l coboară cu nici un milimetru şi cred că, dincolo de chestionar şi în afara lui, rămâne una din cele mai strălucite minţi creatoare date de umanitate. Ceea ce mă îndreptăţeşte să suport, ba chiar să iau parte la el, şi gustul câlţos al unui joc de societate nici mai superficial, nici mai expresiv decât altele.