Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poezii:
Alexandru lungu de Alexandru LUNGU

Chiromanţie



o floare cu petale
subţiri şi adânci
îşi adia
mireasma ocultă
în neştiutul palmei

liniile prevestitoare
se răsucesc înăuntru-le
în noduri nedezlegate

până când
(în care ceas îndepărtat?)
floarea nepereche
va cresta în palm
tiparul literei ultime


Alt răstimp


în clinul nopţii
timpul se^nclină
în aplecare lină
părăsind o clipă
văzutul ascuns
în orologii

clopote prelungi
străbătând vecernii
şerpuiesc auzul
ierbii tresărite
spre alt răstimp


Şarpe


din tăria apei
curgând dinspre adânc
de sub pământ
se-arată
pe creasta unui şuierat
şarpele cu două capete
şi şase ochi

păşind iarba
de timp răzleţ asprită
fereşte călcâiul
de muşcătura
sfinţeniei păgâne


Pe gânduri


stele mari
şi arzătoare
călătorind din galilea
ajung să cadă
împăcate
în mreaja tainelor
pe gânduri

pentru fiecare gând
străluminarea unei jertfe
înveşniceşte
timpul de demult
şi semnele făgăduinţei


Vârcolacii


amurgirea împrejmuie
ochiul
cu fluturi albaştri

zarea freamătă
semne neînţelese
silind norii
să-şi uite o clipită
petrecerea

la noapte
către miezuri
vârcolacii răstoarnă
aşezarea lumii
pustiind zodiile
cu bătaia viscolului cosmic


Moartea melcului


căutându-şi privirea
rătăcită'n frunzişuri
ochii melcului
rămân
stingher alunecaţi
pe povârnişul nevederii

a muri orbeşte
cu ochii pierduţi
în gol fără capăt

deasupra melcului
agonizează'n văzduh
stingerea stelelor


Pârâul de lemn


pârâul de lemn
cărare
pentru alaiul de îngeri
păşind tăinuiri depărtate

fiecare pas mai aproape-i
de steaua polară

planetele aburind
neştiutul răspântiei
risipesc petalele trecerii
pe pârâul de lemn
urmele tălpilor
foşnind întuneric
înmerismează nestins
flăcări mocnite


Zarea deschisă


nesfârşitul deşertului
nisipurile călătoare
pregătesc
dincolo de vălurirea
grea a văzduhului
înălţarea predicii

pădurile surde
s'au strămutat
pe colina auzului
lăsând deschisă
zarea întreagă
şi cărarea cuvântului
din veac făgăduit


Dezrăstignire


aripile păsării
răstignite
pe muchea şovăită
a orizontului
peste noapte
dă muguri
de rouă străvezie
şi polen albastru

de peste apele văzului
vin ochi oglindiţi
în fără-de-moarte

o lumină ciudată
desrăstigneşte
zburătoarea din amintiri


Lilieci


prin pupila serii
mărginind
lumina şi umbrele
trec răstimpi
de cumpănă
prinşi în aşteptare

în turle târzii
liliecii se scutură
de somnul zilniciei
despicând cu tăişuri
de zbor dezlegat
crângul adânc la nopţii


Nici o rană


semnul incandescent
întru neuitare
crestat pe frunte
să fie pedeapsa
ascunselor treceri
rana lăsată
de aripa necruţătoare
a vremelniciei?

nici un drum îngeresc
nu piere'n gol
nici o rană
nu-şi găseşte stingerea