Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Puncte de vedere:
Alternativele artei convenţionale de Cosmin Dragomir

Unul dintre clişeele ce au bântuit opinia colectivă autohtonă postrevoluţionară se referă la iremediabila (spun unii sociologi pesimişti) alergie a tinerilor la cultură. Că de! imberbul român strănută la polenul rimelor şi îi apar bube la dramatizările după Dinu Săraru. Am fost, pe rând şi la grămadă, catalogaţi ca inculţi, flegmatici, infantili, exhibiţionişti, insurgenţi, internetoţi (Luca Piţu), neserioşi, mcdonaldizaţi, manelizaţi, becalizaţi, vadimizaţi, tanacizaţi, cristiantheodorescizaţi, monamuscalizaţi, mirceaiorgulizaţi etc. Nimeni, dar nimeni, nu s-a gândit că refuzul tinerilor are şi o explicaţie, de negăsit în DEX-uri şi DOOM-uri. Dar cine să caute. La o adică, de ce atâta efort? Pentru ce atâta bătaie de cap, şi pentru cine, ăia... viitorul ţării, se duce dracului şi ţara asta cu tinerii ăştia şi gata, am rezolvat problema.

Hăhăăă cum era pe vremea noastră... Cum era? Boemă? Este şi acum, deci pică. Două ore de transmisie televizată, unii dintre noi nici acum nu avem televizor din principiu, BPT-ul cenzurat, avem ego-proză necenzurată, table şi şah în parc, wist şi domino pe www.doizece.ro, literatură orală, avem cenaclu on-line, cozi la lapte, downloadare limitată, teatru pe "Marile Scene", teatru alternativ în baruri, concerte la casele de cultură, stand-up comedy pe scene improvizate, cenacluri păunesciene, cenacluri arhivate şi libere, Casa Poporului, mall-uri, aprozare, megamarketuri, cinematograful X, multiplexuri, Cartea Rusă, colecţia Cotidianului, Angela Similea, Luna Amară, Sabin Bălaşa, Gorzo şi Ciulache, A. Toma şi E. Frunză, Dan Sociu şi Elena Vlădăreanu, Sergiu Nicolaescu, Cristi Puiu... Da!

Nu este o formă de adaptare, ci una inerţială, nu neapărat un upgrade, ci o afinitate la un alt mod de culturalizare. Afirmaţiile ireductibile de genul tinerii nu vin la teatru, tinerii nu citesc, tinerii nu fac aia, nu fac aialată, fac numai rău. Nu pun degetul pe rană, ci nasc plaga. Faptul că vedem cultura prin altă optică nu înseamnă că suntem varză la acest capitol. "Dacă nu îi văd nu există" (citat din memorie şi deci uşor incomplet) zicea Nicolae Manolescu despre literatura virtuală. Nu pot să nu mă gândesc la M. McLuhan şi la al său consacrat citat: "devenim ceea ce percepem" şi să nu fac o analogie simplă suntem noi... domne! De ce să stau să explic că există, că este cât se poate de palpabilă, că exodul acesta este doar zgomotul de fond al ivirii unor individualităţi notabile în literatură, că această literatură există, că scurtmetrajele noastre încep să câş­tige multe premii, că tinerii încep să se facă auziţi?

Păducel, primarul Petrilei, tot nu o să înţeleagă ce e artă şi ce simbol satanist, de ce să stau să fac asta, dacă nici ei nu o fac în sens invers. R. Escarpit observa că nu există socializare fără comunicare. Atunci nu o să dau vina decât pe lipsa comunicării intergeneraţioniste fără să fac apel la clişeizatul conflict între generaţii. Cam asta e cu arta convenţională ce dă mâncărimi de piele tinerilor. S-au săturat. Au ales calea care le făcea cu ochiul. Arta a învăţat ce înseamnă relaţii publice şi happening-uri. Arta şi-a arătat sânul ca Janet Jackson şi a stârnit valuri. Rezervările la Greenhours se fac cu zile înainte şi ai multe şanse să nu găseşti un loc, la Poeticile cotidianului vin zeci de oameni, cenaclul Deko a strâns peste 50 de oameni într-o singură ediţie, cifra de afaceri a editurii x a crescut simţitor, "Perforatorii" lui Augustin Cupşa s-a vândut în peste o mie de exemplare, poezia a început şi ea să se vândă, culmea, paradoxal, dar aşa e.

E un drum bun, nu o fundătură plină de expectoraţiile celor care nu vor să se adapteze şi să înţeleagă că apetitul tinerilor nu mai poate fi sensibilizat cu genul de cultură pe care o asimilau pe nemestecate părinţii lor. De ce? Pentru că nici părinţii lor nu erau fanii culturii părinţilor lor şi aşa mai departe... Cultura noastră nu mai arată ca un "viloi în care nu locuieşte nimeni" (Cristian Tudor Popescu), ci este un colţişor comod, călduros, în care noi chiar ne simţim bine. Studiile de rating şi share sunt într-adevăr destul de sinistre (vezi portalurile net specializate ori Ion Stavre, Reconstrucţia societăţii româneşti prin audiovizual, Editura Nemira 2004), însă apelez la întrebarea lui Adrian Dinu Rachieru (Globalizare şi cultură media, Ed. Institutul european) dacă noua cultură mass-media va înlocui (fraudulos) cultura?

Nu o va face pentru că arta neconvenţională este o alternativă din ce în ce mai frecventată. În plus spectatorul programelor de divertisment ieftin nu face parte din targetul artei, iar cultura pentru mase este un concept comercial pe care ar trebui să-l relaxaţi. Cultura nu este o mâncătoreală de seminţe. Cultura, Muc cel Mic al bugetului României, s-a emancipat şi a creat mode. "O cultură care nu dă naştere la mode este o cultură statică" (Umberto Eco, Cinci scrieri morale, Ed. Humanitas, 2005). Corelat iarăşi cu un citat autohton "Modele trec, demodaţii rămân" (Augustin Buzura intervievat de Daniel Cristea Enache, Sertarul scriitorului român, Ed. Polirom, 2005) mă întreb, primejdios, la final, "eu cu cine (naiba să) votez?". Arta din baruri nu este şpriţ cultural, (titlul unui articol difuzat de Mediafax), arta neconvenţională nu este beţie boemă, arta contemporană este fenomen mondial, defazat ce-i drept, dar este, există, fiinţează şi reverberează în mulţi tineri. Rezonează cu noua ordine socială. Aferim.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara