Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Angela Cristea de Constanţa Buzea



Numai dumneavoastră puteţi şti cu precizie, absolut nimeni altcineva, dacă aveţi destulă îndrăzneală să vă tipăriţi versurile într-un volum. La 38 de ani vi se clatină curajul de a face un pas decisiv. Poemele trimise la redacţie ar fi făcut prin anii '60 din veacul trecut o impresie puternică şi aţi fi răzbit fără îndoială pe o listă a celor aleşi. Aşa era pe vremea noastră, a generaţiei '60, imediat după proletcultismul pe care noi l-am fentat fiecare cum s-a priceput, fiecare iubind pe clasici şi pe moderni cum s-a priceput, lăsând într-o viaţă de om semne şi convingeri că viaţa e frumoasă şi creaţia o satisfacţie nobilă pentru care nici un sacrificiu nu e prea mare de făcut în numele poeziei. Dumneavoastră ştiţi, ca profesoară de română locuitoare în Craiova, situaţia creatorului de poezie şi cum nu se uită astăzi nimeni, pe necitite, desigur, la scriitor şi la opera lui şi, trist, la fiinţa nemuritoare şi abstractă care este limba în care ne-am născut şi faţă de care am avea infinite obligaţii de nobleţe şi de respect. Dacă părerea mea ar conta, eu v-aş încuraja să încercaţi. Toate textele fac dovada unui discurs bine servit, bine demonstrat. Punându-le într-o ordine, Timp neutru, Ceasul rar, Îndrăgostire, dar şi Treceri, Două zile şi Raţiune, cu unele tuşe sentimentale.
Pentru acum, să le alegem pe primele trei şi să le probăm stabilitatea pe pagina aceasta de Post-restant care multora le-a fost de bun augur.
Iată, deci, de probă, Timp neutru, Ceasul rar şi Îndrăgostire:


Timp neutru

Nu ştiu încotro merg.
Viaţa mea a ars într-un foc alb.
Verzi pot fi stelele în noaptea asta,
Ori vişinii, precum albastre sau roşii
Ieri ar fi putut să fie.

Nu aud cântecul ce se ridică din râu.
Unde-i entuziasmul?
Mă aflu de partea cealaltă a unui zid.
Dar de care parte?
Şi mă aflu într-adevăr?
Zidul există?

Nu mai am veşti de la inima mea.


Ceasul rar

Creşte-n mine moartea ca o frică,
resturi de corăbii înspumate,
mari, amare lacrimi şi iubiri...