Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Anomalii legislative de ---

Din nou iese la iveală capacitatea remarcabilă managerială a lui Cosmin Manolescu, prin amploarea parteneriatelor stabilite pentru realizarea proiectului SIBIU DANS 2007, produs de fundaţia sa culturală Proiect DCM şi prezentat, de curând, într-o conferinţa de presă, la Centrul Naţional al Dansului - Bucureşti. Este vorba despre un amplu Festival Internaţional de Dans Contemporan şi totodată singura manifestare de dans din cadrul evenimentului pe care-l constituie pentru România alegerea Sibiului drept Capitala Culturală Europeană în 2007.

Dar SIBIU DANS 2007 nu este singurul proiect al lui Cosmin Manolescu, prilejuit de evenimentul amintit. Lui i se adaugă şi Danse Entre Deux, ce a luat naştere în contextul desemnării atât a Sibiului, cât şi a Luxemburgului, drept Capitale Culturale Europene, în 2007. în acest caz este vorba despre colaborarea a doi coregrafi, Cosmin Manolescu şi Bernard Baumgarten şi respectiv a companiilor lor, Proiect DCM din România şi Unit Control din Luxemburg. Fiecare coregraf va concepe un duet coregrafic, cu dansatori din cealaltă ţară. Cosmin Manolescu va prezenta piesa Dream Land, interpreţii fiind Camille Mutel şi un dansator luxemburghez încă nenumit, iar Bernard Baumgarten va monta lucrarea The Broken Car, interpreţii selectaţi de el fiind dansatorii români Mihaela Dancs şi Adrian Stoian. Ne-a bucurat această alegere, întrucât, în ultimii ani, am remarcat, în câteva rânduri, calitatea plasticii corporale a acestor doi dansatori. Premiera acestui spectacol, format din două părţi, va avea loc pe 23 iunie 2007 la Luxemburg şi pe 31 august, la încheierea Festivalului sibian.

SIBIU DANS 2007 va fi însă o manifestare amplă, care se va desfăşura între 17 şi 31 august 2007 şi va programa spectacole de dans contemporan, desfăşurate în aer liber şi în locaţii neconvenţionale, cum ar fi curtea Muzeului Brukental, Podul Mincinoşilor, Biserica fortificată Cisnădioara etc., dar şi filme de dans, ateliere de dans deschise publicului amator, discuţii şi întâlniri informale şi un seminar internaţional. Alături de România şi Luxemburg, ţările participante sunt şi Germania, Franţa, Italia, Grecia, Elveţia, Suedia, Belgia, Olanda, Estonia, Republica Cehă şi Marea Britanie. Co-organizatori sunt o serie întreagă de Institute din România şi din alte ţări, iar finanţatorii sunt susţinătorii evenimentului Sibiu Capitala Culturală Europeană 2007, Ministerul Culturii şi Cultelor şi Primăria Municipiului Sibiu. La acest capitol apare însă şi punctul nevralgic al acestui proiect.

în România funcţionează, în continuare, o lege aberantă pentru operatorii culturali, inexistentă în Uniunea Europeană către care ne îndreptăm şi anume, pentru ca un proiect cultural să poată primi o finanţare de la Ministerul Culturii, producătorul trebuie să verse un avans substanţial statului, drept garanţie. în cazul proiectului SIBIU DANS 2007, managerul Cosmin Manolescu are ca sponsor unic societatea PETROM. Dar, în mod cu totul anormal, el va vărsa toţi banii primiţi de la sponsor în fondurile statului, drept garanţie, în loc să poată începe să le investească în producţia propriu-zisă. Aceasta este o anomalie culturală pe care Ministerul Culturii va trebui să o înlăture cât mai repede cu putinţă, prin discuţii cu Ministerul Finanţelor, întrucât produsul cultural nu poate fi asimilat cu nici un alt fel de produs comercial sau industrial. Nu se pot număra la un loc mere şi pere şi, totodată, având în vedere direcţia europeană în care am pornit, discriminarea dintre instituţiile de stat, care nu plătesc această garanţie şi operatorii culturali particulari trebuie să dispară.

în ceea ce îl priveşte pe Cosmin Manolescu, garanţia producţiilor sale în pregătire o constituie întreaga activitate, din ultimii zece ani, a fundaţiei sale Proiect DCM, care a realizat până acum peste 25 de producţii şi coproducţii româneşti şi internaţionale, platforme de dans naţionale şi regionale şi festivaluri internaţionale de dans. Dar, de fiecare dată, demersurile sale par o luptă disperată cu inerţia. Oare nu a sosit vremea să dăm aripi, şi nu să le tăiem, profesioniştilor capabili din toate domeniile, dar mai cu seamă celor din sfera artelor? (L.T.)