Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Bibliografie postmodernă în interviuri de Luminiţa Marcu




Cartea Mihaelei Anghelescu Irimia este o carte importantă si interesantă - calificative pentru care voi ăncerca să "dau samă" ăn continuare -, fiind ăn acelasi timp, desi este vorba despre interviuri, o carte grea. Este un exemplu al faptului că dialogul spontan ăntre oameni de cultură poate să contină dezbateri dificile si substantiale, ăn ciuda improvizatiei facile si previzibile ce bântuie revistele noastre.
ăn mod neasteptat, cum spuneam, fiind vorba despre o carte alcătuită din douăzeci si două de interviuri si un eseu, suntem ăn fata a ceea ce va deveni cu sigurantă un titlu de bibliografie critică postmodernă. Toate directiile importante ale criticii actuale sunt prezente si explicate aici, de pe cele mai diverse pozitii - ăntrebarea predilectă a autoarei fiind "cum vi se pare că a evoluat critica literară ăn ultimul sfert de secol?".
Cele douăzeci si două de personalităti universitare care răspund ar putea fi clasificate, nu foarte viguros, dar cât de cât ilustrativ, după cum urmează: adepti ai "studiilor culturale" (Catherine Belsey si Thomas Healy), adepti ai "canonului" (Terence Brown, Kevin L. Cope, Valentine Cunningham, James Engell, Andrew Sanders), critici neo-marxisti (Terry Eagleton), adepti ai "studiilor afro-americane" (Henry Louis Gates jr.), noul istorism (Stephen Greenblatt), adepti ai "political corectness" (Richard Pells), deconstructivisti (Barbara Johnson); schimbând criteriile, mai sunt prezenti ăn această carte-dialog universitari de origine română (Sorin Alexandrescu, Irina Grigorescu-Pană, Stefan Stoenescu si Mihai Spăriosu, acesta din urmă prin intermediul unei cărti comentate de autoare), poeti (Alan Brownjohn, Seamus Heaney), prozatori (Paul Bailey). Au rămas ăn afara acestei rapide clasificări: Helen Vendler - predă poezie engleză si americană la Harvard, Helmut Bouheim si Claus Henning - ambii implicati ăn sistemul Consiliului Britanic si Graham Parkes - specialist ăn opera lui Nietzsche. Fiind vorba ănsă despre personalităti cu manifestări culturale pe cât de importante, pe atât de diversificate si nuantate, etichetele au un rol pur orientativ.
Pentru a face o (dureroasă) selectie din materialul imens pe care aceste discutii ni-l furnizează, am ales câteva dintre temele recurente: studiile culturale, canonul, situatia criticii traditionale, ilustrate prin doar câteva din opiniile exprimate.
Studiile culturale sunt văzute fie ca un "scenariu fundamentalist" agresiv de ănlocuire a literaturii cu studii mai cuprinzătoare, dar si mai superficiale (Stefan Stoenescu), fie ca o tentativă firească si iminentă (Thomas Healy), fie ca specifice universitătilor de mai mică anvergură (Terry Eagleton). Kevin L. Cope alege o exprimare categorică si picantă: ă"studiile culturale" au ajuns un fel de "marxism academic" de genul celui practicat de gherila latino-americană" având ănsă drept protagonisti profesori universitari cu grade didactice luate la Yaleă. Canonul, a cărui sustinătoare este autoarea ănsăsi, este bine "apărat" de Andrew Sanders, autor al celei mai recente istorii literare engleze de tip Oxford (tradusă ăn română de Mihaela Anghelescu-Irimia), dar ăn acelasi timp "atacat" de acelasi Andrew Sanders ăn "noua" istorie pe care a scris-o. Una dintre cele mai expresive interventii ăn problema canonului o are un sustinător al literaturii afro-americane, Henry Louis Gates jr.: "Se sustine că vechiul canon era, desi greoi, serios si solid, că noul canon nu e bun, că e impur si usor, adică nu cântăreste cât ar trebui si că predăm sociologie, ăn loc să predăm estetică. Ceea ce eu personal nu cred că e cazul "pentru că dacă nu vezi nici o deosebire ăntre o scriere de duzină si un roman al lui Toni Morrison, atunci n-ai ce să cauti ăn universul criticii literare si culturale."
ăn ceea ce priveste critica traditională care a pierdut teren ăn universitate, desi "La nivelul publicului larg critica functionează activ si utilitar, jucând ăn continuare un rol important ăn procesul lansării cărtilor si al promovării lor ulterioare" (Stefan Stoenescu), Irina Grigorescu-Pană este de părere că marginalizarea ei ăn favoarea criticii ăn "alb si negru", cu suport ideologic, reprezintă o periculoasă "modă a comoditătii intelectuale".
Dezbaterea cu adevărat vie de idei din această carte nu poate fi decât sugerată aici. Toti cei prezenti se cunosc ăntre ei, se citează, se invocă - intrarea ăn scenă a lui Terry Eagleton, de exemplu, este "pregătită" de cel putin două ori ăn interviurile anterioare. Ajungem astfel la cel de-al doilea calificativ, si anume acela de carte interesantă. ăn primul rând ea ănlesneste aducerea ămpreună a atâtor voci distincte, care se contrazic nu o dată, dar care alcătuiesc o adevărată simfonie... postmodernă. Autoarea ănsăsi face un gest postmodern atunci când, aflată la Harvard cu o bursă Fulbright de cercetare post-doctorală, ăsi asumă si pozitia mai putin glorioasă a celui care ăntreabă, folosind, probabil, un reportofon. (Cu mentiunea importantă că ăntrebările nu sunt ăntrebări pur si simplu, ci de multe ori ample comentarii care ne arată un universitar român à la page cu tot ceea ce ănseamnă cultură occidentală, de la vechea greacă la poetii irlandezi contemporani.)
Tehnica acestor dialoguri se bazează pe rafinate procedee retorice, ăncepând cu felul ăn care sunt puse ăntrebările - atunci când autoarea se află ăntr-o pozitie ideatică adversă sau dimpotrivă, atunci când este vorba despre un dialog direct, cu ăntrebări ămpletite cu răspunsurile anterioare (ăn cele mai multe cazuri) sau despre un dialog prin corespondentă; continuând cu amănuntele picante din introduceri organizate ăn scurte povestioare sau portrete pline de miez; ăn fine ăncheind cu un fel de "morală" finală foarte politicoasă, dar care circumscrie ăn acelasi timp distanta specifică fată de pozitia celui intervievat.
Cititorii se vor bucura cu sigurantă citind "rândurile ăn care se vor preface cuvintele noastre", după cum ăi spunea autoarea unui cunoscut poet londonez.

Mihaela Anghelescu-Irimia, Dialoguri postmoderne, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1999, 356 pagini, 53.000 lei.