Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Botticelli de Constantin Ţoiu


17 octombrie 2003. Grădina Luxemburg, unde cel mai mult îi plăcea să se plimbe lui Cioran, însoţit, în ultimii ani de viaţă, după cât ştiu, de Sanda Stolojan, deţinătoarea multor reflecţii inedite, probabil, ale filosofului sibian... Nu sunt sigur; dar, bănuiesc, sumbru cum era, că lui i-ar fi plăcut mai puţin expoziţia frivolului Botticelli deschisă în parcul Palatului Maria de Medicis transformat de Senatul francez peste două secole şi ceva, 1879, în loc public de agrement.

Expoziţia atrage o mulţime imensă. Semn că marele pictor italian a cucerit, – destul de recent, de altfel – gustul, pot spune simpatia maselor, faţă de arta, de tehnica multiplicării, aceasta putând fi alăturată, uneori, afişelor moderne ale massmedia. Totul, până la manieră. De aceea, Botticelli (Butelcuţă) s-a şi desprins atât de târziu de ceilalţi renascentişti, şi asta datorită obsesiei ce o avea faţă de genul frumos. Nici o epocă din lume, de la epoca de piatră, până în secolul ce abia trecu şi cel în care intrarăm, nu a înfăţişat femeia mai idealist ca el, începând cu Primăvara şi până la Naşterea lui Venus, – aceeaşi şi aceeaşi paradisiacă fizionomie – intercalând între ele, cohorta de madone, cum se exprima un cronicar plastic străin.

Coincidenţa – care e, cert, une dame parisienne – a făcut ca, în aceeaşi perioadă, o dată cu expoziţia seriei nemuritoare de madone, să fie deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril, şi expoziţia închinată unui alt tip de madonă, vulgarizată – Marlene Dietrich, a cărei melodie a cucerit încazarmaţii ultimului război. De fapt, o trecere în revistă a garderobei femeii fatale a secolului 20, de la articolele cele mai intime până la rochia albă somptuoasă având linia unei lebede pe care erau prinse laolaltă, în devălmăşie, toate bijuteriile şi decoraţiile primite înainte şi după cel de al doilea conflict mondial, între care şi una sovietică...

La intrare, la Botticelli, citesc pe un perete un text lămuritor, cum fac numai francezii, atât de pedanţi unori, cu simţul lor, imposibil de atins, al culturii, cum văzusem până şi în metrou; reproduc, deci, urmăresc literele scrise, hâţânat încoace şi încolo de valurile mulţimii ce se rostogolesc peste mine – citez:

... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în acelaşi timp intens şi fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... şi, îmbrâncit cu putere de mulţime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei şi eu adineauri...

Sandro di Mariano Filipepi Botticelli este – mutatis mutandis – un artist italian care putea să se nască foarte bine şi în zilele noastre agitate dominate de Eros şi de cultul femeii... Dacă până şi a lui Bunăvestire are loc cu totul altfel decât la toţi ceilalţi maeştri contemporani stăpâniţi de dogma religioasă...

Îngerul, aducând Informaţia divină, pare că abia a aterizat, cu greu, înaintea Fecioarei, abia atingând din zbor, în plină viteză, cu vârful deştelor, proptite bine ca nişte ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment...

Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca şi cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, – are figura tuturor celorlalte fiinţe idealizate, tuturor madonelor, fiind tot Venus, păgâna, născându-se, tot Primavera fermecând întreg Pământul, aici căpătând un alt rol, creştin, ce-i drept, asta fiind situaţia... Fecioara pare complice; patu-i frumos făcut, întins, pictat în prim plan, la vedere, să n-avem vorbe... Ca neatins! şopteşte în spatele meu cineva explicându-i cuiva... Dogma, nu? se cuvine respectată. Cenzura noastră fiind o bagatelă în raport cu... Să punem punct mai bine.

P.S. Prizărit printre tablourile Zugravului sublim de Femei, un desen al lui Leonardo da Vinci, strecurat acolo dinadins: Androginul. O madonă, dacă vreţi, având sub pântec în umbră un falus în erecţie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara