Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Recenzii:
Bovaricul şi comediantul de Irina Petraş

Miriam Cuibus,
Dagherotip cu Emma la fereastră. Bovarismul. Jocurile ficţiunii bovarice,
Cluj-Napoca,
Casa Cărţii de Ştiinţă,
2011, 382 p.

Actriţă la Teatrul Naţional Cluj şi profesor asociat la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai, Miriam Cuibus ştie despre ce vorbeşte şi o face cu stil. Cartea ei Dagherotip cu Emma la fereastră a apărut în Colecţia Teatru. Scrieri ale practicienilor, coordonată de Anca Măniuţiu, şi este continuată de o a doua, Efectul de culise. Teatralitatea ambiguităţii şi ambiguitatea teatralităţii, axată pe analiza naturii proteice a comediantului, pe raportarea la principiul mimesis-ului a bovaricului şi comediantului, deopotrivă. Punând la bătaie o bibliografie imensă, dar extrem de atent ruminată, autoarea identifică „idei-forţă ale aspiraţiei spre un act dramatic care comportă o voinţă de metamorfozare” care să-i însoţească demersul: setea primordială de aparenţă (Nietzsche); pornirea ludică înnăscută a omului (Schiller); vocaţia dramatizării (L. Jouvet); neputinţa de a ne poseda viaţa (Artaud); dorinţa eliberării prin schimbare (A.N. Whitehead); vraja de a trăi sub o mască (Tudor Vianu); attitude du comédien (Simmel). Eseul e pe cât de doct şi pedant armat, pe atât de dezinvolt şi spumos, cu formulări memorabile, cu o pliere suplă a termenilor pe scheletul demonstraţiei. Cărţile sunt luxuriante, fără a fi încărcate. Înaintarea în densa întreţesere a referinţelor are în actriţa eseist o călăuză exemplară. Emma, personajul paradigmatic al bovarismului, a împlinit 155 de ani de viaţă paralelă, „o viaţă teoretică” fabuloasă pe care îşi întemeiază Miriam Cuibus demersul: „Bovaricul şi comediantul aparţin prin excelenţă acestei categorii a plăsmuitorilor de vise şi iluzii, categorie pe care o putem denumi homo fingens.” Investigaţia lucrează desfăşurat, cu o privire laterală proaspătă şi scormonitoare, care convoacă în acelaşi flux scriptural fine inserţii în psihologic, complexe ancorări socio-istorice, identificări de trenduri şi conexiuni culturale adesea surprinzătoare. Lumea interioară a alterilor tânjind spre echilibrul unui Eu integrat se intersectează cu lumea exterioară – cea a ficţiunilor dezlănţuite: „În subsidiar, analiza vizează relaţiile existent-inexistent, identitatealteritate, esenţă-aparenţă, autenticinautentic, natural-artificial, vizibilinvizibil.” Dacă bovarismul ,,clasic” aparţinea civilizaţiei Gutenberg, bovarismul modern aparţine (şi) civilizaţiei imaginii: „În această lume în care imaginea este suverană, riscăm să devenim simple aparenţe înregistrate. […] Cei prinşi în sarabanda imaginilor – adevărate sau false, reale sau virtuale, întregi sau decupate, cópii bune sau simple simulacre – glisează lesne de la eidolon la eikon. [...] Imaginea este fata morgana a epocii pe care o traversăm. Suntem companionii fericiţi sau nefericiţi ai acestor evanescente himere.”
Bovaricul şi comediantul (dar şi, bine prins în schemă, dandyul) interferează prin raportul pe care-l au „cu activitatea mimetică şi cu persoana fictivă pe care urmăresc să o întrupeze”, cu diferenţa că primul, ca locuitor al unei vieţi iluzorii, nu discerne între rol şi mască, pe când cel de-al doilea, comediantul, e un abil purtător de măşti, dar fără a-i lipsi privirea critică şi luciditatea – el ştie că (se) joacă! Însă „rătăcirea Emmei în mlaştina Sinelui, printre aceşti plauri ai unui eu iluzoriu, nu e decât o felix culpa, singura ei vină fiind acea întâlnire ratată cu umbra”. Filosofia bovarismului este descrisă în cadrele desenate de un Jules de Gaultier, cu adausuri de repere, întrepătrunderi, atingeri în acest „teritoriu vast al ambiguităţii”. Cartea (cărţile) traversează marile motive ale oglinzii, labirintului, dublului, travestiului, într-o paradă a fiinţelor „care, din diferite pricini şi răspunzând unor comandamente diferite, se concep altele decât sunt.” În monologul decadentului Gaev din Livada de vişini, Miriam Cuibus identifică un posibil enunţ- morală: „Într-o postură de saltimbanc al decadenţei, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărţi şi, prin acesta, implicit, al «bolii cu transmitere textuală» – bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin şi teatral, elogiul lui Gaev ţinteşte, însă, altceva. Salutul lui este un elogiu frumuseţii gratuite a lumii şi un avertisment împotriva ameninţătoarelor devastări şi parcelări ale livezilor de vişini, ale bibliotecilor, ale iluziilor, ale paradisurilor, fie ele chiar şi artificiale.”

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara