Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Bunevestiri la Uffizi de Constantin Ţoiu

Apariţie 1275, expusă prima dată la biserica Santa Trinita, celebra Fecioară pe tron cu îngeri de Cimabue (?) conţine şi elementele picturii bizantine, - opera lui Giotto, şcoala florentină.
în faţa porţii de la intrare -, grandioasa Fecioară cu Sfinţi şi cu îngeri, de Giotto, de la biserica Ognissanti.
Fecioarele acestea sunt, întâi şi întâi, nişte zeiţe primitive, creştine.
în sala a treia, domină Bunavestire a lui Simone Martini (1333), - marele pictor al Siennei.
Fercioara lui este prima Madonă, - nu zeiţă -, cea dintâi femeie îmbrăcată... nu fundamentalist, ... ci potrivit unei Doamne care îşi alege mătăsurile,... croitorii,... mari artişti ai vestmintelor.
Madona lui Simone Maris stă în fotoliu, (nu pe tron), întoarsă spre dreapta, puţin surprinsă, ruşinată, parcă, - zicem noi - de anunţul abea făcut de îngerul îngenuncheat, cu o ramură de măslin în mâna stângă, lângă vaza de pe podea plină de crini albi, deschişi, doar câţiva sunt închişi, neîmbobociţi.
Mâna dreaptă a fecioarei strânge pudică sub bărbie gulerul pelerinei, mantiei albastre ce acoperă rochia de un purpuriu cardinal.
Peretele pe care sunt proiectaţi cei doi e auriu, - iar îngerul este şi mai auriu, mai deschis la culoare, - reflex divin.
Feţele fecioarei şi îngerului sunt nediferenţiate.
Este expresia caracteristică începutului de secol 14. Cum sunt la Giotto. Nu gravitate; ci absenţa oricărui sentiment strident uman.
Psihologie nu există încă în acest veac.
Ca fizionomie, fecioara şi îngerul sunt sincroni.
Pelerina îngerului, coada părului lăsat să cadă pe spate, sunt încremenite în vârtejul presupus al sosirii...
Precipitarea a lăsat loc doar unei fixităţi supranaturale...
*
Gentile Fabriano. Adoraţia regilor-magi. îmbulzeală... UNESCO. Corone de monarhi cu peruci.
Copilul primind pintenii de aur ai regelui mag prosternat şi pe care şi-i pune ca brăţări la mâinile sale.
Vaca în admiraţie, printre regi.
Calul, stupefiat de eveniment.
Câinele cu botniţă şi cu o salbă de aur.
Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă.
Femeie cu o cruzime voioasă pe faţă...
*
Nicholas Froment. Nişte domni bine îmbrăcaţi care îşi astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieşirea din putrefacţie...
*
îngerul cel mai sever din toate Bunavestirile, la Uffizi, în stilul lui Leonardo.
Chiparoşii funebri ţepeni, ca decor.
Senzaţia că totul are greutate.
Că trupurile tuturor, plus al micuţului Isus, are un loc al lui atârnând în spaţiu; că există, fiind nespus de viu...
Tot Leonardo, Adoraţia, e consecinţa venirii pe lume a Mântuitorului.
Auriu în contrast cu pământul, - maron-ul...
în jurul pruncului, o lume grotescă, hidoasă, care îndrăzneşte să se apropie de Cel născut.
Toţi zac în umbră, neclar desenaţi, cu capetele ca nişte hârci, deja marcaţi de moarte; un bătrân (în stânga fecioarei şi a pruncului) se uită cu palma dusă streaşină la ochi, ca şi cum ar privi ceva de foarte departe.
în tablou, distanţa aceasta, de la care priveşte bătrânul, pare foarte reală, - ea există între FĂGĂDUINŢA evenimentului, şi lumea cealaltă.
Pruncul ia darul; îl primeşte cu condescendenţă, - ai crede aproape cu dispreţ.
Este darul unui mag-rege complet turtit la pământ de îngenuncherea lui.
*
Caravaggio. Vechiul Testament. Jertfa lui Isac. Adolescentul cu umerii şi capul luminat care-l apucă de mână pe Avraam şi îi arată un berbec - vezi, îi arată, ai un berbec acolo! - jertfeşte-l, pregăteşte-te.
Isac ţipă strâns de ceafă de Avraam, cu degetul gros apăsat cu toată puterea pe ceafa băiatului şi decizia ce-i umple întreg obrazul, în timp ce Isac zbiară aplecat peste butuc, - înainte de a se abate securea şi de a-i trimite, dintr-un tufiş, mielul izbăvitor...
(Altă lume, alte timpuri.)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara