Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Polemici:
Caragiale şi digestia de Ştefan Cazimir


Îmi aduc aminte, din vremea liceului, cele învăţate despre aparatul digestiv. Era o poveste lungă şi complicată: mai întîi ingerarea alimentelor, masticaţia şi deglutiţia, iar abia pe urmă digestia propriu-zisă. În cursul masticaţiei interveneau, cu roluri specifice, fermenţii salivari: dextrina, ptialina şi lipaza. Apoi bolul alimentar trecea prin faringe, aluneca pe esofag şi ajungea, prin cardia, în stomac, unde era supus unei triturări îndelungate şi energice. Rezultatul trecea, prin pylor, în duoden (lung de aproximativ 12 lăţimi de deget, lat duodeni doisprezece), iar apoi în intestinul subţire. Acolo, cu concursul secreţiilor biliare şi pancreatice, se transforma în him (gr. chumos - substanţă fluidă; etimologic, tot de aici vin umorile şi, prin transfer semantic, umorul), fiind apoi absorbit de pereţii intestinali. Părţile neasimilate îşi continuau drumul în intestinul gros, de unde... nu mai insist.
Mi-au revenit în memorie cele de mai sus citind o declaraţie recentă a regizorului Alexander Hausvater (în Flacăra, nr. 1-2, 2002). "Plecînd de copil de aici şdin Româniaţ, nu am reuşit să diger filosofia lui Caragiale, umorul lui, aşa că pentru mine (s. m.) nu este un autor aşa de important ca să-i dedici un an întreg." Nici "pentru mine" (clişeele sînt contagioase!) A.H. nu este un regizor aşa de important ca să-i dedic un articol întreg. Textul de mai jos reprezintă doar un sfert de articol; celelalte trei - la timpul potrivit. Plecat din România pe vremea cînd citea Capra cu trei iezi, A.H. a revenit în ţară, după cîte ştim, la maturitate. Ar fi fost deci cazul să încerce şi alimente mai grele, de soiul acelora care, în pruncie, i-ar fi dat dureri de burtă? Să vadă, bunăoară, cum l-ar digera acum pe Caragiale? Osteneala nu se justifică: "El este unul dintre mulţi alţii. Putem dezbate dacă într-adevăr este autorul naţional sau nu. [...] trebuie făcut efortul de a inventa noi autori, de a descoperi acei autori care poate în anii '20 sau '30 sau în secolul al XIX-lea nu funcţionau, dar acuma funcţionează". Sînt gata să mă alătur strădaniei lui A.H. de a inventa noi autori şi chiar să-i ofer bibliografia necesară. În locul lui Caragiale, despre care "putem dezbate dacă într-adevăr este autorul naţional sau nu", să-i punem în scenă, spre a vedea dacă mai funcţionează sau nu, pe Costachi Conachi, Neculai Dimachi şi Dimitrachi Beldiman, cu Comedia banului Constantin Conta, ce-i zic Căbujan şi Cavaler Cucoş, pe Costache Faca cu Comedia vremii, pe Costache Bălăcescu cu O bună educaţie, pe Costache Caragiali cu O soaré la mahala, pe Costache Halepliu cu Cumplitul amăgit sau izvorul demoralizaţiei, pe Costache Negruzzi cu Muza de la Burdujăni (e o veritabilă înflaţie de "Costache" în zorii dramaturgiei naţionale!), apoi pe I. Dimitrescu cu O toaletă neisprăvită sau obrăznicia slugilor, pe Ioan M. Bujoreanu cu Cuconu Zamfirache, pe Al. Depărăţeanu cu Don Gulică sau pantofii miraculoşi... Iată, pentru A.H., un cîmp de voluptăţi prelungite şi fertile: o parte a textelor sînt în alfabet de tranziţie şi n-au mai fost niciodată retipărite. Şi cine ştie dacă, printre cei menţionaţi, nu se ascunde adevăratul autor naţional, ocultat vremelnic de uzurpatorul Caragiale. Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea şi la începutul celui următor apar noi dramaturgi de anvergură: G. Bengescu-Dabija, D.R. Rosetti-Max, apoi Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Caton Teodorian, V. Al. Jean, A. de Herz, Al. Florescu, Ion Miclescu, M. Polizu-Micşuneşti, Emil Nicolau, C. Rîuleţ, Zaharia Bîrsan şi alţii. Între cele două războaie, îi avem pe V.I. Popa, Mircea Dem. Rădulescu, Mircea Ştefănescu, G.M. Zamfirescu, G. Ciprian, Tudor Muşatescu, Al. Kiriţescu, Mihail Sebastian. După război, pe Lucia Demetrius, Aurel Baranga, Mihail Davidoglu, Horia Lovinescu, Al. Voitin, Ion Băieşu, Tudor Popescu - spre a nu-i cita decît pe cei trecuţi în lumea umbrelor. Şi iarăşi, cine poate şti dacă nu se ascunde cumva printre ei adevăratul autor naţional.
Domnule A.H., puneţi-vă urgent cu burta pe carte şi comunicaţi-ne rodul revelaţiilor dumneavoastră. Procesul digestiei este dificil şi complex, iar punctul terminus... să nu insistăm.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara