Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Editorial:
«Cartea anului» de Nicolae Manolescu

Miercuri, 23 noiembrie, ora 19, la Clubul Prometheus din Capitală, va avea loc cea de a X-a ediţie a festivităţii de decernare a Premiului «Cartea anului», acordat de „România literară“ cu sprijinul Fundaţiei Anonimul. Publicăm în numărul de faţă al revistei noastre şi în cel de săptămâna viitoare nominalizările.
Jurizarea se va desfăşura, ca de obicei, în după-amiaza în care are loc decernarea. Aş vrea să spun două cuvinte despre premiu şi despre semnificaţia pe care i-o atribuim de când Fundaţia Anonimul ne-a oferit, cu o generozitate pentru care îi suntem profund îndatoraţi, cu un deceniu în urmă, ca şi astăzi, posibilitatea de a-l finanţa.
În ideea, cât se poate de simplă, de la care am pornit, premiul urma să fie acordat celei mai valoroase, din punct de vedere literar, cărţi a anului aproape încheiat. Idee de la care nu ne-am abătut niciodată în cele nouă ediţii de până acum. E foarte posibil să ne fi înşelat într-un caz sau altul. Dar nu pentru că ne-am fi încălcat principiul iniţial. A alege cea mai bună carte din toate câte se tipăresc întrun an nu e deloc uşor. Valoarea literară şi, în general, aceea artistică, nu sunt cuantificabile. De aceea ne-am propus din capul locului două lucruri. Primul, de natură, aşa-zicând, practică, a fost să nu lăsăm totul pe seama votului, ci să discutăm în prealabil între noi, cu deplină sinceritate, să ne argumentăm opiniile, fără însă a ne ascunde preferinţele şi, de ce nu, capriciile, fiindcă valoarea unei cărţi de literatură trebuie uneori scoasă cu penseta dintre pliurile multiple ale părerilor personale cele mai diverse. N-am de ce să nu recunosc că, în câteva rânduri, votul a fost o formalitate. Al doilea lucru a fost să nu ţinem seama de genul literar al cărţii. Am luat în considerare romane, memorii, poezii, eseuri, teatru, traduceri. Nici reputaţia autorului nu ne-a preocupat şi, deşi România literară şi Fundaţia Anonimul acordă, tot de acum zece ani, şi unul sau mai multe premii de debut, s-a întâmplat să discutăm şi cărţi ale unor debutanţi care ni s-au părut mai mult decât promiţătoare.
Mai este o observaţie care se cuvine făcută. Ce înseamnă, în definitiv, o carte bună? Adjectivul cu pricina are câteva înţelesuri diferite. Noi ne-am oprit la acela care ni s-a părut definitoriu pentru operele de literatură: o carte de literatură este bună când are valoare literară. Mai ales fiind vorba de «Cartea anului», definiţia se cade nuanţată. Sunt şi alte feluri de cărţi de literatură care pot fi considerate «Cartea anului», dar din pricini diferite şi uneori meritate. Sunt, de exemplu, cărţile care cunosc un imens succes de public. Şi, de ce nu, cărţi despre care se scrie într-un an mai mult decât despre toate celelalte, fiindcă suscită, pentru o raţiune sau alta, un interes deosebit în societate. Nu mă refer neapărat la apariţii care sunt la modă. Mă refer la cărţi cu adevărat bune, dar nu, în primul rând, datorită calităţii lor literare. Şi, precizare importantă, n-am exclus faptul că o carte valoroasă literar poate fi, în acelaşi timp, şi una care să fi fost citită şi pentru motive precum acelea dinainte, străine, adică, de natura ei literară sau care să fie una la modă. Am căutat să nu luăm numaidecât în seamă merite, să le spunem colaterale, cum ar fi acelea ca o carte să consacre un autor, să inoveze, să fie originală, dacă valoarea literară nu era sigură. Aşa că am rămas la ideea noastră de la început, de a premia drept Carte a anului acea carte care ni s-a părut cea mai valoroasă literar din anul cu pricina.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara