Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

întoarcerea la cărţi:
Cartea recordurilor de Mihai Zamfir

Istoria Olimpiadelor moderne reprezintă deja, fără voia ei, o carte de dimensiuni considerabile deschisă spre un număr incalculabil de generaţii. Chiar sub forma lui actuală, acest tom se profilează impozant. Ce cuprinde el?

Aparent nimic palpitant pentru cititorul obişnuit. Liste peste liste, repetitive şi adormitoare, de probe, de campioni, de nume ale fericiţilor purtători de medalii – stele de o clipă cufundate apoi în întuneric –, clasamente în funcţie de aur, argint şi bronz; foarte rar, personaje excepţionale, participanţi la două, trei ori patru Olimpiade. În rezumat, o contabilitate festivă. Înseamnă Olimpiadele doar atît? Ar fi cam puţin.

Din fericire, Cartea Olimpiadelor, dacă ar fi bine scrisă, ar cuprinde şi date pasionante, neobservabile cu ochiul liber, dar care au antrenat destinul ţărilor şi al continentelor. Uneori chiar pe acela al Planetei.

Din Olimpiade memoria istorică reţine accidentele şi neprevăzutul. În timpul întrecerilor de la Melbourne (1956) izbucnea Revoluţia anticomunistă din Ungaria, iar faimosul unsprezece fotbalistic maghiar se destrăma. Olimpiada de la Tokio (1964) demonstra întregii lumi proporţiile uriaşe ale renaşterii nipone de după război, arătînd o economie ce devenise deja a doua în lume. În 1972, omenirea asista la prima Olimpiadă însîngerată, cea de la München, unde terorişti palestinieni asasinau atleţi israelieni neînarmaţi. Olimpiada ce ar fi trebuit să devină un imn universal închinat Uniunii Sovietice (Moscova, 1980) se transforma întrun fiasco de proporţii: principalele ţări aspirante la titluri boicotau manifestarea, sancţionînd astfel politica tot mai agresivă a Kremlinului. După cum se vede, politica se insinua vizibil în aceste manifestări ale păcii. Ce să mai spunem despre Olimpiada de la Seul (1988), care arăta clar că balanţa mondială se apleca vizibil de partea „capitalismului”: ţările comuniste se resemnau să participe la Olimpiada pe care nu reuşiseră să o boicoteze.

După căderea comunismului, Olimpiadele alunecă şi ele mai degrabă în anecdotic. La Atlanta, spectatorii din întreaga lume admirau încă o dată insolenta bogăţie a celei mai puternice economii mondiale. Un alt spectacol îl reprezenta şi Olimpiada de la Atena, numai că un spectacol nemăsurat de scump, din cauza malversaţiilor în serie, practicate de greci cu acea ocazie; economia primea astfel o lovitură puternică sub centură, iar falimentul ţării avea să iasă la lumina zilei peste doar puţină vreme.

În faţa unor asemenea desfăşurări politico-economice devenise clar că politica şi banii alteraseră grav spiritul olimpic. Ţările comuniste, transformînd şi sportul în propagandă, s-au îndeletnicit mereu cu doparea sportivilor. Toată lumea bănuia ce se ascunde în spatele rezultatelor supraumane realizate de atleţii din Uniunea Sovietică sau Republica Democrată Germană, însă acum adevărul începea să fie rostit cu voce tare. Mania de a-ţi înşela cu orice preţ adversarul face parte, probabil, din mentalitatea comunistă; pînă astăzi, pînă în anul 2016, sportivii din urmaşa legitimă a Uniunii Sovietice, adică sportivii din Federaţia rusă, continuă să fie prinşi cu mîţa-n sac şi expuşi unei ruşinoase excluderi de la jocuri.

Dar Olimpiada de la Rio? E greu de ghicit sub ce simbol va intra ea în istorie. Toată lumea i-a putut admira însă pe brazilieni în direct. Aparent indolenţi, dar reuşind ca, pînă la urmă, totul să se desfăşoare conform programului; ţară bogată în oameni foarte săraci, care însă nu tulbură festivităţile şi nu fac rău nimănui; în fine, popor de o nonşalanţă uluitoare. Doar în Brazilia ar fi fost posibil ca, sub ochii opiniei publice mondiale, evenimentul sportiv numărul unu – Olimpiada – să se desfăşoare concomitent cu destituirea preşedintelui ţării. Ce are a face una cu alta? Brazilia merge înainte pentru că ei îi aparţine viitorul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara