Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Ce-am găsit într-o dimineaţă, deschizînd lăzile bunicilor mei de Ion Drăgănoiu


I. Acestea sunt într-o ladă verde, mai mică,
în care am găsit
un frîu aurit pentru cal,
făcut din argint turcesc
pe curea albă
fără zăbală şi hăţ:
blide de cositor
19 la număr,
iarăşi, blide mai mici
2 la număr,
farfurii
9 la număr,
patru sfeşnice de aramă
două la fel
două de altă formă,
cu picioare,
un ciucure turcesc uzat,
cu noduri,
un orologiu rău de perete,
cu cadran,
iarăşi un ciucure rău
purtat
din granat verde.
II. Acestea sunt într-o cutie neagră
de pivniţă
avînd în ea 6 butelii de cositor
de mărime mijlocie:
o mulţime de litere româneşti
care sunt aşezate în patru table,
două monezi aurite, de argint,
taler bătut pe numele şi emblema
regelui Ioan al doilea
unu la număr,
doi bani răi de formă veche
şi 9 bani mărunţi de argint.
III. Acestea sunt într-o ladă mare, albă:
două bucăţi de postav englez roşu
mîncate de molii,
o sabie argintie, aurită,
acoperită cu piele neagră
de rechin,
cu mîner înfăşurat cu sîrmă de argint,
o rochie făcută din catifea roşie, înflorată,
pe ea o blană lată de aur,
în şase rînduri,
în jos tivită cu panglică de aur,
o bucăţică de catifea înflorată, viorie,
nasturi de domn,
mari şi cu ţeavă
pentru patru rînduri de mantale,
un găitan împletit din mătase roşie
şi din fire de argint
cu nasturi şi ghinde
pentru o cartuşieră,
un mic scaun de lagăr
cu piele,
o puşcă rea polonă
pentru vînat
IV. Iar acestea într-o ladă mare verde
pestriţă, închisă cu pecete de ceară neagră:
o mănuşă într-o basma de mătase albastră,
un căpuţ românesc din atlaz negru
de suman pentru un călugăr,
o pereche de papuci galbeni
şi tot o pereche de obiele galbene,
cinci coţi de maiţ pestriţ îngust, un pahar
de lemn, obişnuit la români, şi două linguri
ce se ţin de el. Apoi trei cupe de lemn
cu capac, farfurii de lemn, 23 la număr,
două perechi de hăţ de frîu din bagarie,
un bici tătăresc, trei linguri de fier,
şapte linguri pictate, de lemn,
opt săpunuri bune de sulemenit şi de rumenit,
o putinică de lemn plină cu ace de sule,
un săculeţ de piele cu nisip de călimară,
un mănunchi de lumînări de ceară,
Şi încă erau, mai la fund, un ziar cusut
în piele, o scatulcă mică, un chilin uzat,
o blană de urs pentru o capră de trăsură,
un covor alb, rău, ros de şoareci, o perdea
uzată de lînă. Înşirate pe fundul lăzii
erau toate instrumentele ce ţin
de o tipografie şi cu litere româneşti.
Din toate numai acestea au rămas,
scoase afară, în palidul soare de toamnă.
Celelalte s-au dus fumegînd,
sub peceţile negre de ceară, înapoi
înapoi, în mîna de fum a bunicilor mei.
Ploua la Ohrid
lui Adam Puslojic, dar şi prietenilor mei
din Iugoslavia: Slovolar Almăjan,
Pavel Gătăianţu, Branislav Pertrovic

Ploua la Ohrid
şi amintirile,crengi grele de apă şi vin,
mă apăsau cu un fel de suspin,
mă apăsau
cu amintirea lui Alexandru Macedon,
neasemuitul domn,
unchiul meu îndepărtat
dinspre tată.
Cum se spunea oare vin
în vechea macedoneană
şi ce făceau la Ohrid
vechii macedoneni
cînd ploua?
Ploua la Ohrid
şi vinul,
creangă grea de amintiri,
aburea în pahar.
Sfînta Sofia stă singură
în ploaie,
vinul e un fel de ceaţă
lichidă
şi lacul abureşte în pahar
aşa cum palma unui caratist
abureşte
deasupra unui maldăr de cărămizi.
Pricipiul activ
abureşte în pahar,
plouă la Orid,
cum se spune oare
în vechea macedoneană
vin...?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara