Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Istorie Literară:
Centenar Iacob Murețianu (1857-1917) - O înrudire controversată: Mureșenii de Ion Buzaşi

O dinastie culturală
Ca și Văcăreștii, Cantemireștii sau Goleștii, Mureșenii alcătuiesc în literatura și cultura română o dinastie culturală. Rădăcinile ei se află în Maramureșul voievodal, locul descălecătorilor Moldovei, al primelor manuscrise românești, ținutul care impresionează prin bogăția folclorică și prin ingeniozitate etnografică.
Ca într-un început de poveste este încrestată descendența nobilă a familiei Mureșenilor. După o tradiție orală păstrată în familie, patru frați și o soră din neamul Chindriș au plecat la începutul secolului al XVIII-lea din satul maramureșan Biserica Albă, în căutarea unei situații mai bune. Frații s-au stabilit în Feleac, Ienciul de Cîmpie, Nimigea și Rebrișoara, iar sora lor în Reteag. După obiceiul locului au fost numiți Moroșeni, adică veniți din țara Maramureșului. Vizitând prin deceniul patru Muzeul Mureșenilor, Emanoil Bucuța a găsit printre altele și cărți de istorie în limba germană pe care stătea scris „Ex libris Iohannis Maroschan”. La noblețea descendenței sale, conferite de vechimea neamului se gândea poetul Andrei Mureșanu când scria cu mândrie: „De-ar fi după vechime, atunci eu cu-al meu nume/ Aș face de rușine magnații pe pământ/”. Iată numele cel de început al familiei, Maroschan, Moroșan. Acest nume s-a păstrat până la mijlocul secolului al XIX-lea, majoritatea pașoptiștilor transilvăneni vorbind în corespondența către Bariț conform formulei epocii de „frații Moroșeni, Andrei și Iacob”. Numele a suferit apoi transformări corespunzătoare cu evoluția limbii și a ortografiei: Moroșan, Murășan, Mureșan, Mureșianu, Mureșanu. Ezitarea în grafia numelui poetului și a ziaristului se menține până astăzi. În ce ne privește ne pronunțăm pentru folosirea numelui Mureșanu și pentru că este de mai largă circulație în onomastica românească și pentru că este mai frecvent utilizat în studiile de istorie literară.
Mureșenii cărturari își au obârșia în ramura genealogică a Chindrișeștilor stabiliți la Rebrișoara. De aici legenda face loc adevărului istoric. Aici îl găsim în secolul al XVIII-lea pe Artemie Moroșan, probabil nepotul primului Chindriș venit din Maramureș. Căsătorit cu „fiica lui Nichita, fiul lui Iftode Pop”, Artemie Moroșan are cinci copii. Între aceștia era și Ioan Moroșan (1771-1841), preot în Rebrișoara și stegar în cohorta a VIII-a a Regimentului II grăniceresc „valahic”, în care a făcut campania din Italia împotriva lui Napoleon I. El a dat spița de neam din Rebrișoara de unde a plecat la teologie la Blaj Iacob Mureșianu (1812-1887), capul de serie din galeria numelor ilustre ale Mureșenilor: Aurel Mureșianu (1847-1909), publicistul și militantul social-politic, continuator direct al activității tatălui său; compozitorul Iacob Mureșianu (1857-1917), întemeietorul genului instrumental, creatorul primului poem simfonic românesc, și Traian Mureșianu (1864- 1901), sculptor înzestrat, mort în floarea vârstei. Înzestrări artistice bogate și diverse se manifestă în prima generație. În a doua generație se remarcă Aurel A. Mureșianu (1889- 1950), gazetar remarcabil și autorul unor contribuții documentare de mare preț în cunoașterea trecutului cultural al Brașovului și Iuliu Mureșianu (1900- 1956), un muzician de real talent și de aleasă pregătire.
Altă spiță de neam e reprezentată de Teodor Moroșan, probabil frate al lui Ioan Moroșan din Rebrișoara. Rămas țăran, Teodor Moroșan și așezat în Bistrița ținea în arendă o moară de argăsit. Se căsătorește cu Eftimia Serețeanu, cu care va avea trei feciori: Ștefan – cantor bisericesc, Vasile, care îi va moșteni îndeletnicirea și moara, și Andrei, viitorul poet. Între multe pseudonime ale lui Andrei Mureșanu va figura și numele mamei, Serețeanu. Cu acest pseudonim va semna poeziile Simpatie la Viena, iar cu inițiala S. (de la Sărățeanu) unele articole din Foaie pentru minte, inimă și literatură. Spre deosebire de spița din Rebrișoara, prin Andrei, familia Mureșenilor n-a avut descendenți culturali de marcă. Căsătorit în 1842 cu brașoveanca Suzana Greceanu, Andrei Mureșanu a avut opt copii: Leontina, George, Leontina, Victor, Susana, Victor, Andrei, Eleonora. Toți s-au prăpădit de tineri, accentuând pesimismul poetului tot mai evident după 1848. I-au supraviețuit numai George și Eleonora. Primul studiază la Blaj și Sibiu. Ajuns procuror la București, moare și el pretimpuriu. Eleonora se căsătorește cu preotul Dimitrie Blaga din Beba-Veche, jud. Timiș, dar se stinge după câțiva ani de conviețuire conjugală. O fotografie ce ni s-a păstrat înfățișează pe Susana Greceanu, înconjurată de acești doi copii (George și Eleonora) cu alți trei prieteni sau vecini într-un interior de epocă. George are fizionomia lui Andrei Mureșanu. Robustețea și vigoarea mamei care a ajuns aproape centenară (1820-1971) contrastează cu debilitatea și melancolia bacoviană a fiilor. (cf. Arborele genealogic al familiei Mureșenilor).

Din nou despre ascendența lui Andrei Mureșanu
Unele descoperiri de istorie literară sunt, pentru un cercetător pasionat, adevărate revelații și aduc motivații profunde de subconștient chiar, pentru o anumită temă de cercetare.
În ce mă privește, am trăit o asemenea revelație ca o iluminare în privința pasiunii mele pentru viața și opera lui Andrei Mureșanu, când am consultat cartea lui Alexandru Filipașcu, Enciclopedia familiilor nobile române din Maramureș, de curând reeditată la Editura Societății Pro Maramureș Dragoș-Vodă.
Când am scris cartea despre Andrei Mureșanu (Editura Eminescu, 1988), am fost destul de rezervat în privința originii maramureșene a Mureșenilor, pentru că erau o serie de articole care contestau cu hotărâre o asemenea ipoteză. Eram rezervat, dar nici nu înclinam spre negare categorică. Or, cartea lui Al. Filipașcu, un cercetător recunoscut pentru temeinicia lui de genealogist al familiilor nobile române din Maramureș, probează că rădăcinile Mureșenilor sunt din acest nord transilvan. Paginile 143-144, la poziția 219, prezintă Familia Kindriș (Chindriș) alias Balea din Ieud. În 1861, în Foaie pentru minte, inimă și literatură, nr. 11 (din 15 martie), se publică un articol intitulat Un cuvânt serios mai ales către nobilii români, semnat Iacobu M. de Valea (Balea) din Iood în Maramoroșiu. Acesta este numele cel vechi al Mureșenilor: Chindriș alias Balea din Ieud. În secolul al XVIII-lea, emigrează în diferite sate din Ardeal. Voi reda, pe scurt, din cartea lui Al. Filipașcu, această descendență, așa cum am schițat-o în notițele mele.
Așadar, la începutul secolului al XVIII-lea, un oarecare Văsuc al lui Iacob se stabilește în Jucul Român din județul Cluj (Jucul de Sus este și satul natal al lui George Bariț, care va deveni îndrumătorul literar al lui Andrei Mureșanu și primul lui biograf). Văsuc are un fiu, pe Lupu, care moare în anul 1718, iar Ioan, fiul acestuia se mută în Mintiu-Gherlei și adoptă patronimul Mureșan, nume păstrat de descendenții săi. Ioan are doi fii, pe Nicolae (morar) și pe Ștefan. Vasile, fiul lui Nicolae, se stabilește în Aluniș, lângă Gherla. El are trei fii: pe Alexa, Vasile și Teodor. Descendenții lor sunt renumiții Mureșeni din Bistrița și Rebrișoara.
Teodor Mureșanu este, așadar, strănepotul acelui Ioan Chindriș care, stabilit la Mintiu-Gherlei, adoptase patronimul lui Mureșanu. Teodor Mureșanu se stabilește la Bistrița și, căsătorit cu Eftimia Serețeanu, are trei fii: pe Andrei Mureșanu (poetul), Ștefan (cantor bisericesc) și Vasile (morar, ca și tatăl lor). Din ramura bistrițeană a Mureșenilor nu s-au înregistrat personalități culturale marcante, în afară de Andrei Mureșanu. Căsătorit în 1842, la Brașov, cu Susana Greceanu, fiica unui preot ortodox (într-o vreme în care diferențele confesionale erau serioase piedici în încheierea unei căsătorii și apoi în menținerea armoniei conjugale), poetul a avut mai mulți copii care s-au stins prematur. S-a păstrat o fotografie, pe care o am în colecția mea personală, în care Susana Greceanu, care a ajuns nonagenară, trăind până la începutul secolului XX, este înfățișată în mijlocul pruncilor săi: sănătatea și robustețea fizică a mamei contrastează cu debilitatea și paloarea bacoviană a fiilor.
Prin anii 1992-1993, la un simpozion de la Bistrița, consacrat lui Andrei Mureșanu, o doamnă în vârstă s-a prezentat drept descendentă a lui Ștefan Mureșanu, cantorul bisericesc, fratele poetului. Așadar, o strănepoată a lui Andrei, căreia, mai târziu, o gazetă locală i-a luat și un interviu, dând credit unor fantezii și legende ce nu aveau deloc legătură cu realitatea.
În schimb, din ramura rebrișoreană a Mureșenilor, a preotului Ioan Mureșanu, descind trei generații de intelectuali, în frunte cu Iacob Mureșianu – gazetarul brașovean, muncă în care va fi continuat de fiul său, avocatul Aurel Mureșianu, unul dintre prietenii din perioada vieneză ai lui Mihai Eminescu; Iacob Mureșianu este și tatăl compozitorului Iacob Mureșianu – întemeietor de școală muzicală românească, și al lui Traian Mureșianu, sculptor, – toți cărturari de seamă, care, la rândul lor, vor avea urmași ce au devenit nume cunoscute în cultura românească.
Înrudirea dintre cele două ramuri ale Mureșenilor (cea bistrițeană și cea rebrișoreană) este, de asemenea, prilej de controversă literară. Primul care a contestat-o a fost George Bariț, nașul de cununie al lui Andrei Mureșanu, iar dintre istoricii literari actuali, bistrițeanul Teodor Tanco, care a și scris o carte polemică pe această temă, cu titlul Andrei Mureșanu – contra biografilor. Din punctul meu de vedere, argumentele care pledează înrudirea nu sunt ușor de înlăturat. Cei doi Mureșeni, Iacob și Andrei, se agrăiau cu apelativul vere; Andrei Mureșanu spune într-o scrisoare că era să-i fie naș de cununie Iacob Mureșianu, iar acesta, la rândul lui, vorbind despre o palidă aniversare a Revoluției de la 1848 la Blaj, spune că „singurul care a făcut ceva a fost nepotul lui Andrei Mureșanu, adică eu” (v. Iacob Mureșianu, Opere, vol.I. Publicistică- Scrisori. Ediție îngrijită, prefațată și adnotată de Mircea Gherman, Editura Muzicală, București, 1983, p. 202)
L-am cunoscut bine pe Mircea Gherman, muzeograf la Casa Mureșenilor multă vreme, alături de care am participat la simpozioane culturale la Blaj, Bistrița și Brașov, nepot al lui Iacob Mureșianu, compozitorul, care susținea hotărât că Andrei Mureșanu și Iacob Mureșianu, gazetarul, străbunicul său, au fost veri.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara