Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Cine îi ia apărarea celui rămas singur? de ---

Inițial am fost tentat să formulez întrebarea retorică din titlu altfel: cine sare să-l apere pe cel înfrânt? Însă imediat mi-am dat seama că domnul Mihai Chirica, fiindcă despre el e vorba în aceste rânduri, nu e nicidecum un înfrânt, acum, când a fost îndepărtat, prin votul unanim al colegilor săi de partid, din funcțiile deținute. E cazul să precizez de la bun început că nu scriu acest scurt comentariu din poziția de adversar al partidului în chestiune sau din aceea de simpatizant al vreunui alt partid de pe scena politică, ci din postura de observator echidistant însă atent, căruia îi pasă de ce se întâmplă cu noi toți. Mă interesează, desigur, ca pe orice cetățean obișnuit și de bună-credință, desfășurările din spațiul public, în care, ca să zic așa, caut să descopăr situațiile arhetipale și să scot la lumină acele ecuații mereu valabile de comportament uman, conținute în realitatea cea de toate zilele. Așadar: domnul Chirica a fost pedepsit de colegii săi de partid uniți întru intransigență. Motivul? Fiindcă ar fi atacat partidul! De fapt, ne amintim întocmai cum s-au desfășurat evenimentele: din primul moment când a izbucnit scandalul ordonanței 13, cu o surprinzătoare clarviziune, primarul Iașiului a semnalat colegilor săi greșeala făcută și a dat soluția – ordonanța trebuie retrasă și ministrul Justiției, care a generat-o, trebuie demis. Nu l-a atacat pe dl Dragnea, nici pe dl Grindeanu. Nu i-a atacat, deși jurnaliștii îl provocau s-o facă. Atunci când domnul Chirica afirma aceasta, toți ceilalți din partid, în frunte cu dnii Dragnea și Grindeanu, susțineau, să nu uităm, încă susțineau ordonanța respectivă. Apoi, cei responsabili, partidul în întregul său, coaliția de guvernământ, cu toții au venit la vorbele lui Mihai Chirica: adică, au abrogat ordonanța, iar ministrul împricinat a părăsit portofoliul Justiției. Ei bine, s-a dovedit că primarul ieșean a avut o corectă reprezentare a ceea ce e de întreprins, și-a dovedit capacitatea de reprezentare exactă a situației. Orice partid ar trebui să fie bucuros că are în interiorul său un asemenea om, cu o minte pătrunzătoare și care ascultă de principiul corectitudinii. Dar, în loc de aceasta, cei care s-ar fi cuvenit să-l răsplătească pentru atitudinea lui, îl pedepsesc! Ca pe vremuri parcă: și cu asprime, și strâns uniți în jurul… Pentru care vină?!, fiindcă le-a atras atenția că au greșit și fiindcă le-a indicat, din prima clipă, ce au de făcut pentru a repara ce-au stricat și pentru a repune partidul pe linia de plutire?! Căci, să ne aducem aminte, ceilalți, acuzatorii, pedepsitorii, au luat exact măsurile pe care le sugerase de la început domnul Chirica. Bizar mod de a reacționa și, din nefericire, repetat mereu în istorie: nu suportăm adevărul, spargem oglinda care ne arată chipul nostru, când ceea ce vedem nu ne convine. Noi credem că firesc și profitabil ar fi nu să pedepsim și să alungăm astfel de oameni, ci să ne îngrijim de ei, să-i ținem aproape: sunt foarte prețioși, căci, atunci când e ceață și privirea noastră se încurcă, iată, ei întrezăresc calea și ne spun încotro s-o luăm. (G.C.)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara