Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Clujul literar de Alexandra Olivotto


Dincolo de titlul - poate puţin sarcastic - al celui de-al doilea volum de interviuri cu scriitori clujeni întocmit de poeta Flavia Teoc (Din Capitala Provinciei) cititorului i se oferă o frescă a unei vieţi literar - artistice de o efervescenţă remarcabilă. Pluralitatea preocupărilor celor intervievaţi şochează deopotrivă prin eclectism (lăsând la o parte literatura şi critica aferentă, ele merg de la caligrafia japoneză - Rodica Frenţiu - la teatrologie - Claudiu Groza - şi chiar până la eseuri despre jazz - Virgil Mihaiu) cât şi prin modul armonios în care interacţionează, generând totuşi tendinţe foarte diferite. Dintre acestea, cea pe care Flavia Teoc o urmăreşte constant e raportarea reverentă a acestor scriitori la viaţa culturală din anii '70 - '80, viaţă culturală pe care ea o vede cel mai bine exprimată de către revista Echinox. Desigur, nu e o asociaţie întâmplătoare, această revistă - ce debutează, simbolic aproape, în 1968 - constituind rampa de lansare pentru mulţi din scriitorii intervievaţi şi având un impact major. O caracterizare succintă a curentului literar propagat de revistă e formulată de Ruxandra Cesereanu:"Îmi îngădui să fac din şcoala Echinox un 'ism', şi să consider că acolo se îmbina pe de o parte, ardelenismul riguros, cu ludicul, şi cu o formă de neo-expresionism, tipică pentru sfârşitul de secol XX" (pag. 9).
Dar tocmai pentru că Flavia Teoc accentuează această continuitate împingând-o până la Clujul interbelic şi la cel din începuturile comunismului (evocarea pe care Pompiliu Manea i-o dedică lui Dumitru Cristea), apar şi efectele negative al acestui tradiţionalism, transformat - prin declaraţiile lui Dan Damaschin - în anacronism: "Poezia vizionară este o alternativă la risipa de vorbe sau la marea trăncăneală pe care poezia modernă şi postmodernă a promovat-o. Aşa stau lucrurile, din păcate, şi poeţii care se sustrag acestei rostiri a sacrului dau dovadă de o lipsă de responsabilitate nu numai în faţa cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în faţa Logosului, în faţa Verbului care a stat la întemeierea lumii şi a Cosmosului" (pag. 44). Chiar ignorând eticheta atât de radicală aplicată poeziei contemporane, nu se poate face abstracţie de faptul că cel ce emite astfel de judecăţi de valoare (postulate, nu justificate) se consideră un reprezentant al high-brow culture, al "poeziei înalte, misionare" care se autoplasează în fruntea ierarhiei artelor. Demolarea acestei distincţii ierarhice este de fapt ceea ce vizează poezia postmodernă; din fericire există însă şi voci critice care recunosc valoarea acestei poezii degajate şi ludice, ca de pildă Claudiu Groza care ia în considerare "un tip de poezie prozaică, a cotidianului, o poezie discursivă ş...ţ inedită, şocantă, dură, vitală" (pag. 81) şi care recomandă prelungirea acestei colocvialităţi în planul discursului critic.
Deşi modul în care literatura produsă în acest spaţiu pare a converge cu critica, publicistica şi viaţa universitară dă impresia de unitate, există şi fisuri. E interesant că reproşurile pe care Mircea Goga (scriitor şi profesor la Sorbona) le adresează mediului profesoral din Facultatea de Litere a Universităţii "Babeş - Bolyai" (practicarea "lucrăturii" între colegi , lipsa de coeziune) coincid cu acelea ale lui Vasile Dâncu (editor şi poet, în vârstă de douăzeci-şi-şapte de ani) ce vizează mediul scriitoricesc: "În Cluj există mai degrabă găşti decât cercuri de poeţi" (pag. 46).
Şi totuşi existenţa acestor disensiuni nu poate tulbura impresia de mediu generativ în plină activitate pe care acest volum o impune în legătură cu intelectualitatea clujeană. Romanul Ruxandrei Cesereanu (Trimeron), trilogia romanescă a Florinei Iliş (Coborârea de pe cruce, Chemarea lui Matei, în curând completate de Cruciada copiilor), ambele axate pe structuri mitice, critica lui Victor Cubleşan, Horea Poenar şi Claudiu Groza ("tănâra gardă"), activitatea lui Ion Mureşan, conducător al cenaclului Uniunii Scriitorilor, istoria literară concepută de Mircea Popa sau descoperirile lingvistice ale Irinei, Petraş ce ţin de domeniul gender studies ("limba română ş...ţ este cea mai sexuată dintre limbile europene" - pag. 127), sunt diverse repere incitante pe care autoarea le prezintă cititorului interesat de o radiografie culturală a Clujului.


Flavia Teoc, Din Capitala Provinciei. Interviuri cu scriitori clujeni, Editura Limes, Cluj, 2002, 152 p.