Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

întoarcerea la cărţi:
Colegul român al lui Ivan Denisovici (final) de Mihai Zamfir

Spunînd că ceea ce l-a salvat pe Augustin Vişa din Gulag au fost educaţia şi caracterul său nu exagerăm cu nimic. Cultura face uneori minuni. Teologul de la Blaj şi doctorul în Drept de la Bucureşti a putut vorbi în germană şi maghiară cu nemţii şi ungurii din lagăr, extrem de numeroşi; a învăţat repede ruseşte pentru a se înţelege cu supraveghetorii şi altfel decît prin semne; vorbitor de franceză şi engleză, a stabilit contacte rapide şi eficiente cu majoritatea deţinuţilor, sosiţi acolo din cele mai variate ţări europene. S-a apropiat însă mai ales de prizonierii ruşi, cărora le-a ascultat istoriile (uneori cumplite) şi pe care i-a înţeles cu adevărat. Augustin Vişa şi-a creat, prin cultura şi prin limbile străine practicate, o mică armură protectoare.
Medicul şef al lagărului (prizonier la rîndul său, condamnat la ani grei) era un fost profesor universitar din Moscova, cel mai mare ftiziolog sovietic; i-a devenit prieten deţinutului român, pe care l-a şi salvat într-o împrejurare dificilă. Profesorul ajunsese în lagăr în urma mascaradei juridice organizate de Stalin şi soldată cu condamnarea a zeci de medici evrei acuzaţi de intenţii asasine faţă de „marele geniu al popoarelor“.
Prin ricoşeu, cartea se transformă în pledoarie cu accente luministe pentru cultură şi pentru civilizaţie: învăţătura conştiincioasă, asiduă şi dezinteresată îţi poate salva uneori viaţa, aşa cum i s-a întîmplat autorului memoriilor. Percepem în fiecare pagină „sovietică“ o curiozitate intelectuală mereu vie; după ce a trăit în Gulag timp de 7 ani, Augustin Vişa întreprinde o radiografie a regimului sovietic atît de exactă, încît ea poate concura cu zeci de exegeze redactate în condiţii de libertate şi de confort.
Ceea ce cartea de faţă doar sugerează involuntar va fi însă diferenţa enormă dintre comunism şi toate celelalte forme de dictatură. Între închisoarea antonesciană şi Gulag se cască o prăpastie. Considerat trădător de ţară (din cauza legăturilor cu Londra) şi riscînd, în condiţii de război, pedeapsa cu moartea, prietenul lui Maniu beneficiază din partea lui Antonescu de un regim de detenţie care, prin comparaţie cu ceea ce va urma, pare aproape o vacanţă: n-a suferit nici o vătămare corporală, nici o umilinţă, nici o privaţiune gravă între anii 1941 şi 1944; în cele mai represive momente ale sale, regimul Mareşalului se comporta cu inamicii conform regulilor lumii civilizate. E de ajuns să spunem că, aflat în regim penitenciar, Augustin Vişa şi-a putut susţine public doctoratul - situaţie ce ar părea o glumă dacă ea nu s-ar fi petrecut cu adevărat în 1943. Abia în închisorile şi în lagărele comuniste a aflat eroul sensul lugubru al condiţiei de deţinut politic.
De dragul unei simetrii biografice, Augustin Vişa insistă asupra similitudinilor dintre fascism şi comunism: nu-i putem nega această parte de adevăr. La sfîrşitul lecturii cărţii, lucrurile se nuanţează însă sensibil; propria sa relatare măsoară distanţa existentă între răul comunist şi oricare alt rău de pe lume.
Ca narator, Augustin Vişa adoptă o atitudine mai degrabă modestă. Nu face niciodată caz de ceea ce i s-a întîmplat lui personal, nu are recriminări cu aer de revanşă. îşi povesteşte viaţa frîntă doar pentru că milioane de fiinţe umane au trecut prin aceleaşi întîmplări. Reuşeşte să relateze grozăvii într-un stil ardelenesc, metodic şi fără emfază, de parcă tot ceea ce el a făcut şi a gîndit ar fi fost lucrul cel mai normal cu putinţă
Galeria românească a „eroilor fără nume“, despre care ştiam doar că există, fără a-i percepe cu adevărat dimensiunile, s-a îmbogăţit prin mărturiile din această carte cu o nouă figură memorabilă. Citind Din închisorile fasciste în lagărele şi închisorile comuniste ne dăm încă o dată seama că veritabilul eroism, eroismul nespectaculos, înseamnă a rămînea om în orice condiţii. Este pînă la urmă cel mai greu lucru de pe lume.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara