Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Comedie neagră despre Revoluţie de Gabriela Melinescu

La Cinematograful ZITA din Stockholm, prin grija şi buna inspiraţie a Institutului Cultural Român, s-a dat un film nou românesc, foarte bine primit de critica suedeză, dând ocazia celor care l-au văzut să se gândească serios la România, ţară despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult în Suedia, dat fiind şi recenta ei intrare în Uniunea Europeană. Este vorba despre filmul de debut al regizorului Corneliu Porumboiu (31 de ani), premiat cu Camera d^Or, Cannes 2006, "12,8, la est de Bucureşti" (titlul original: A fost sau nu a fost). Tânărul regizor nu este singurul care şi-a îndreptat camera de filmat către subiectul revoluţiei. Au mai făcut-o şi colegii săi, regizorii Radu Munteanu şi Cătălin Mitulescu, care vor participa cu filmele lor la Festivalul Filmului de la Goteborg 2007. Deci filmul românesc a început să strălucească în lume datorită unor regizori foarte tineri care sunt angajaţi serios să abordeze temele cele mai grele ale istoriei şi vieţii noastre.
în filmul de debut al lui Corneliu Porumboiu este vorba de o istorie simplă, punând cu inteligenţă întrebări esenţiale despre istorie şi interpretarea ei. într-un orăşel de provincie (Vaslui), un fel de loc în care nu se întâmplă aparent nimic, proprietarul unui nou canal de televiziune local vrea să zguduie puţin somnolenţa telespectatorilor săi, scoţându-i din somnul uitării şi al raţiunii, care poate naşte şi mai mulţi monştri. Asta cu ocazia împlinirii a şaisprezece ani de la aşa-zisa revoluţie. Un profesor alcoolizat, un om vârstnic (un Moş Crăciun local) pretind că au fost chiar în vâltorile ei şi, împreună cu redactorul emisiunii încearcă să recapituleze evenimentele. Dar când telespectatorii sună, comentând ceea ce spun ei, se dovedeşte că istoria în realitate nu a fost chiar atât de eroică. Atunci apare întrebarea dacă într-adevăr a existat vreo revoluţie. Şi pentru că, din perspectiva prezentului, această revoluţie a eşuat, atunci care sunt vinovaţii?
Filmul e impregnat de un umor negru, din categoria "a face haz de necaz".
Certurile celor din studioul televiziunii ca şi certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferinţa oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureşteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e uşurel, se fac bancuri ieftine, clişeele nu lipsesc şi chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficţiunii creşte vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în profunzime o mare tragedie în mod inconştient, toţi fiind alienaţi de neputinţa de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputinţa de a răspunde cu sinceritate întrebării: Ce s-a întâmplat în realitate? Care au fost adevăraţii revoluţionari? Care sunt vinovaţii? în loc să răspundă toţi se eschivează prefăcându-se că nu ştiu nimic. Deşi toată lumea îi cunoaşte pe vinovaţi, se preferă culpabilitatea neasumată, în locul unei mărturisiri sincere care ar servi mult mai bine decât orice prezentului. De unde apare şi bănuiala că totul se falsifică din nou ca în comunism.
în fond cine face istoria? Cine o interpretează? Acestea sunt marile întrebări ale filmului.
Corneliu Porumboiu e un regizor curajos, năzuind foarte sus, până acolo unde experienţa vieţii şi cea estetică vor atinge noi valori, punând pe primul plan suferinţa profundă a oamenilor în istorie, ajungând la acel intens "J^accuse", semn de înaltă "morală reflexivă", trezind conştiinţele din interior, căci numai de acolo porneşte drumul sincerităţii şi al artei.
Pentru realizarea acestei admirabile comedii negre, au mai fost necesare şi mari calităţi tehnice şi o fineţe picturală de zile mari. Mă gândesc la imaginile splendide ale ninsorii apărând fantomatic ca personaj, o promisiune de înnoire a naturii omeneşti degradate în comunism, o ninsoare aşternându-se peste locuinţele deteriorate, peste episoadele ridicole şi vulgare ale vieţii casnice şi peste cea mai puternică voce a filmului, cea a unei femei care nu pune nici o întrebare, povestind numai despre copilul ei mort la revoluţie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara