Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Corespondenţă din Lisabona - Iarna integrării noastre de Virgil Mihaiu

Într-o capitală unde copiii fac mari eforturi să şi-l imagineze pe Moş Crăciun printre nămeţi (iar de Bobotează natura pare să renască precum la noi în perioada Paştilor), edilii investesc milioane în decoraţia stradală. Nu e de mirare că absenţa brazilor este compensată prin "cel mai înalt arbore de Crăciun din lume" (egal cu un edificiu de 25 de etaje). Luminaţia fusese deja pusă în funcţiune încă dinainte de ziua morţilor (întâi noiembrie), când am aterizat la Lisabona. Pentru europeanul de rând, simbolistica sărbătorilor invernale insinuându-se printre palmieri e încă un semn al originalităţii acestui spaţiu. Că feeria nocturnă face parte din strategia consumismului desfrânat se ştie prea bine, dar aici măcar dispune de un incomparabil ambient urban. Şi apropo de arbore: el a fost păstrat până la sărbătorirea Naşterii Domnului pe stil vechi, ocazionând "cea mai mare fiesta de Crăciun a emigranţilor din Est".
Primele jurnale apărute după revelion consemnează lărgirea Uniunii Europene cu încă două state. Cel mai prestigios cotidian portughez - Diário de Notícias - dedică întreaga pagină a patra aderării ţării noastre şi vecinilor de la sud la Uniunea Europeană, sub titlul Cea de-a cincea lărgire a UE provoacă euforie în Bulgaria şi România. Simultan, şi tot pe pagina a patra, cotidianul Público anunţă aceeaşi ştire, intitulată însă... pe invers: Bulgaria şi România au aderat fără euforie la Uniunea Europeană. Şi săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicaţii, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruţe delabrate şi/sau figuri de estropiaţi rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din Bucureşti "este lipsa de culoare. Un oraş fără culoare şi fără suflet, desfigurat de 45 de ani de comunism." Dacă la noi scăderea populaţiei devine preocupantă, în Público Isabel Arraiga e Cunha ne alertează... tot pe invers: "Cei 22 de milioane de români şi 7,8 milioane de bulgari - dintre care 8-10 procente de ţigani - vor extinde teritoriul UE până la Marea Neagră şi vor creşte numărul locuitorilor ei până la 490 de milioane. Cu un nivel PIB echivalent cu 30% din media UE, nou-admisele state sunt cele mai sărace dintre cele 27, contribuind cu abia un procent la avutul general." În schimb, un şapou tipărit cu roşu în reportajul din Visăo e mai tranchilizant: "Doar 2,5% din populaţie e ţigănească, în contrast cu presupunerile comunităţii internaţionale." Noroc cu imaginile salubre ale Sibiului, fără a cărui actuală postură europeană, probabil că nici nu am fi întâlnit cuvântul cultură în articolele respective.
Mă întreb dacă stereotipiile de percepţie referitoare la ţara noastră nu sunt cumva întreţinute şi prin felul cum noi înşine orientăm asemenea vizite. În loc de cunoaşterea mănăstirilor bucovinene - încă o tură prin aziluri (probabil, un reflex creat de baroneasa Nicholson). Iar dacă Maramureşul e prea departe, din Sibiu erau posibile cel puţin două mirifice trasee: prin zona de concentrare daco-romană a Hunedoarei spre monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu, sau: via Făgăraş-Braşov-Sinaia, căreia i se putea releva similitudinea întru frumuseţe cu Sintra. În locul unor asemenea înălţătoare parcursuri, jurnaliştilor portughezi li s-a "oferit" o descindere în pulberea Bărăganului, relatată de d-na Carvalho drept cunoaştere a României profunde. Dânsa încearcă şi o aproximare a specificităţii românilor: "Latini, da - însă nu exuberanţi ca italienii, nici extrovertiţi ca spaniolii. Sunt mai ponderaţi, asemenea nouă."
În fine, şi o imagine tonică: în Diário de Notícias din 11 ianuarie 2007, ambasadorul României înalţă drapelul tricolor în faţa sediului Comisiei Europene din Portugalia. Motiv de orgoliu special pentru U.S.R.: protagonistul fotografiei e diplomatul, alias prozatorul, Gabriel Gafiţa.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara