Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Scrisori Inedite:
Corespondenţi francezi ai lui George Oprescu de Dumitru HîNCU


E aproape un truism dacă afirmăm acum că mulţi scriitori, muzicieni, artişti plastici români - şi în genere, oameni de cultură sau de ştiinţă - au întreţinut o vastă şi amicală corespondenţă cu omologii lor străini. Ea ar putea umple cu uşurinţă mai multe volume. în ce-i priveşte pe scriitorii francezi, aş putea aminti, de pildă, că Pierre Loti, Jean Richepin, Lecomte de Lisle, Jules Romains, Saint-Exupéry, Andé Gide sau Paul Claudel ar fi bine reprezentaţi într-un asemenea florilegiu.

Printre intelectualii români care au ilustrat elocvent această relaţie s-a numărat, indubitabil, criticul şi istoricul de artă George Oprescu (1881-1969). Membru al Academiei Române şi al unor instituţii similare de peste hotare, George Oprescu a fost şi mulţi ani, alături de Elena Văcărescu, reprezentant al României în Institutul de Cooperare Intelectuală, cu sediul la Paris, iar apoi, după desfiinţarea acestuia, în Comitetul Internaţional pentru Litere şi Arte al Ligii Naţiunilor, cu sediul la Geneva, al cărui secretar a şi fost ales. în această calitate a putut comunica şi şi-a făcut mulţi prieteni - cum ne putem uşor convinge din scrisorile pe care le reproducem - şi care, în plus, revelează deseori aspecte surprinzătoare, inedite ale conlucrării sale cu marile spirite ale Franţei. Ele sunt, de altfel, mult mai numeroase şi ar avea nevoie de cel puţin un volum spre a le putea cuprinde pe toate.

La rîndul lui, George Oprescu a scris şi publicat în franceză multe lucrări, dintre care aş semnala, cu titlu de exemplu, măcar cîteva dintre ele: Une "Adoration des Mages" de Bonifazio Veronese au Musée Toma Stelian (din Bucureşti), L'art roumain de 1800 ŕ nos jours (carte apărută la Malmö, în Suedia), L'art du paysan roumain (avec une préface de Henri Focillon), Un grand historien de l'art, ami des Roumains: Henri Focillon, Caractčres communs du développement de l'art chez les peuples romans, Brancusi etc.

Dumitru HîNCU





Paris, luni

40 rue de Villejust XVI



Dragă Oprescu,

N-am nici o ştire de la Geneva, în afară de cea a numirii d. Bonnet, publicată în ziare.

Nimeni nu mi-a scris despre ceea ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat, în Comisiune şi în culise. Cred că am fost mai mult sau mai puţin jucat. Ai fi foarte gentil dacă mi-ai da informaţii despre aranjamentele care, probabil, s-au făcut, întrucât va trebui poate să iau o hotărâre.

Te rog să crezi, dragă Oprescu, că-ţi păstrez cea mai bună şi prietenească amintire.

Paul Valéry

*

Centrul universitar mediteranean. Nisa

Administratorul



Nisa, 11 decembrie 1935



Dragă Oprescu,

Sunt pentru câteva zile la Nisa, cu ocazia redeschiderii cursurilor şi conferinţelor Centrului. Am anunţat mai întâi în Consiliul meu şi apoi publicului participant la şedinţa inaugurală, întemeierea catedrei Eminescu, ştire primită cu mare plăcere de toată lumea.

Poţi să-i comunici d. Titulescu că autorităţile şi publicul de aici au fost foarte sensibili la măsura luată, iar în ce mă priveşte sunt extrem de recunoscător pentru că ai fost principalul factor al acestei decizii la care ţin în mod deosebit.

Acum te întreb dacă să scriu ministerului Afacerilor Străine din Bucureşti despre intrarea în vigoare a amintitei colaborări româneşti? Şi te mai rog să fii amabil să-mi spui ce trebuie făcut în legătură cu asta. Ştii cumva dacă a fost ales cineva spre a fi primul conferenţiar român (mi se pare că pentru deschidere, a fost vorba de N. Iorga). Conferinţele catedrei Eminescu ar putea fi fixate, să spunem, în februarie sau martie, întrucât cred că o să fie nevoie de cel puţin o lună jumătate pentru rezolvarea problemelor administrative.

Mai mult ca sigur, cred că mă întorc la Paris săptămâna viitoare şi-mi poţi scrie acolo.

Paul Valéry

*

Centrul universitar mediteranean. Nisa

13 mai 1936

Administratorul

40 rue de Villejust XVI



Dragă prietene,

Tocmai m-am întors dintr-un turneu de conferinţe în Algeria şi Tunisia, totul în mare grabă, pe ploaie şi frig. Cu toate astea Islamul mi-a lăsat o impresie cât se poate de agreabilă. Am trecut prin Nisa unde nu se ştia nimic despre subvenţia românească, şi acum iată scrisoarea dumitale. îţi foarte mulţumesc că te-ai ocupat de treaba asta. Şi pentru că trimiterea trebuie să aibă loc curând, aş dori ca să fie făcută cum am arătat în bileţelul alăturat. Programul cursurilor 36-37 nu e încă întocmit. Va fi fixat abia în octombrie.

Şi acum în ce priveşte problema cu Bucureştiul. S-ar părea că se precizează: Academia din Varşovia m-a invitat solemn şi mă gândesc să mă duc cam pe la sfârşitul lui octombrie. De acolo vreau să-mi continui călătoria prin Bucureşti şi apoi, poate, la Atena.

E un plan măreţ. Sper că starea sănătăţii mele, care nu e prea bună şi situaţia îngrozitoare din Europa

n-au să-mi pună stavili. Cerul e foarte întunecat şi prostia omenească apasă greu asupra lumii.

Sper, dragă Oprescu, să te văd curând la Budapesta. Hélčne,1) pe care am văzut-o acum un sfert de oră, îţi transmite salutări. E cam nedecisă în legătură cu atitudinea pe care s-o adopte la Budapesta şi spunea chiar că ar dori să-l consulte în legătură cu asta pe d. Titulescu. Te rog să-i transmiţi încă o dată mulţumirile mele.

La revedere, dragă prietene, al dumitale cu afecţiune şi simpatie.

PauL Valéry

*

16 ianuarie 1936

53, rue Scheaffer

Paris XVI



Dragă prietene,

Cred că te interesezi în continuare de Institutul de Cooperare; în gândul meu colaborarea mea e inseparabil legată de imaginea atât de fericitelor şi competentelor dumitale iniţiative. Ceea ce explică şi cuvântul pe care ţi-l adresez spre a te întreba dacă vezi cumva mijlocul de a sprijini candidatura la Institut a unui doctor în Litere de la Sorbona, dar român, Stéphane Loupasco. Tezele lui vor fi ale unui filozof şi savant care se exprimă într-un limbaj foarte tehnic; dar ca om e fermecător şi foarte devotat; dacă informaţiile pe care ţi le poţi procura în România confirmă impresiile mele şi dacă o să crezi potrivit să intervii, cred că o să fie un lucru foarte bun. îi scriu, de altfel, în favoarea lui şi lui Henri Bonnet.

Oricum, profit de ocazie spre a-ţi reînnoi expresia sentimentelor mele foarte afectuoase, devotate şi însoţite de cele mai bune urări.

L. Brunschwieg

*

30 ian. �36

53 rue Scheaffer, XVI



Dragă prietene,

îţi sunt extrem de îndatorat pentru amabilitatea de a-mi fi răspuns. Am vorbit cu amicul nostru Bonnet care nu ezită decât din cauza imposibilităţii de a spori cadrele Institutului.

L. Brunschweig

*

28 rue Vauquelin, Paris VI



Dragă domnule,

Scrisoarea dumneavoastră m-a impresionat mult. Mulţumesc. Mulţumesc pentru prieteneştele rânduri ale articolului dumneavoastră. Daţi-mi voie să vă trimit, în amintirea întrevederii noastre, ultimele mele două volume. Dacă veniţi vara asta la Paris, scrieţi-mi. Fie că voi fi chiar la Paris sau la ţară, unde locuiesc cu cumnatul meu Vildrac, am fi bucuroşi să vă vedem.

Credeţi-mă al dumneavoastră devotat

G. Duhamel.

*

Paris, 47 Bd. Beauséjour

23 dec. 1937



Dragă colega,

Pentru mine e o mare plăcere să primesc veşti de la dumneavoastră. Citindu-vă, evoc mereu amintirea vremii când colaboram la opera Societăţii Naţiunilor şi împărţeam speranţele pe care ea le trezea. încerc să mai nădăjduiesc şi de aceea adresez prietenilor mei - printre care daţi-mi voie să vă număr - urările mele, totuşi pline de încredere, la acest sfârşit de an.

H. Bergson

*

156, Boulevard Bineau

Neuilly sur Seine

Fée Maillot 14-50

8 aprilie 1929



Iubite şi eminent coleg,

Multe mulţumiri pentru amabila dumneavoastră scrisoare din 3 aprilie la care vă rog să mă iertaţi că răspund cu o mică întârziere.

Vă rog să credeţi că am păstrat cea mai vie amintire despre vizita mea la Roma şi că am fost realmente tulburat de primirea ce mi-a fost făcută la Institutul Internaţional de Cinematografie.

Frumoasele şi interesantele plimbări pe care le-am făcut împreună m-au fermecat şi am fost extrem de fericit să pot beneficia de profunda dumneavoastră erudiţie în Cetatea Artei.

Aş fi încântat să vă revăd cu prilejul Adunării Generale de la începutul lui octombrie. Dar dacă vreo împrejurare oarecare v-ar aduce la Paris înainte de această dată, sper că veţi binevoi să-mi daţi de ştire şi că-mi veţi rezerva atunci răstimpul unui dejun la Neuilly, fără ceremonie.

Eu am să plec din Paris pe la 20 iunie spre a mă instala la Houlgate unde, e de prisos să vă spun, după această dată aţi fi binevenit la vila "Les Lucioles" dacă cumva o excursie v-ar aduce în Normandia după această dată.

Aci alăturat vă trimit notiţa uitată şi vă rog să credeţi, dragul şi eminentul meu coleg, în cele mai distinse şi bune sentimente ale mele.

Louis Lumičre

*

156, Boulevard Bineau



Sunt extrem de fericit, prea scumpe şi eminent coleg, că spre sfârşitul lunii mai vă puteţi afla printre zidurile noastre. Sper că nu mă veţi uita.

Vreţi să-i spuneţi domnului Dufour, din partea căruia aţi avut amabilitatea de a-mi transmite salutări, cât de încântat am fost să-l pot cunoaşte şi să-l asigur de marea plăcere pe care aş avea-o de a-l reîntâlni, împreună cu dumneavoastră, la o viitoare reuniune.

Vă rog să credeţi în cele mai bune şi devotate sentimente ale mele

Louis Lumičre

*

12 aprilie 1929

Les Lucioles

(Houlgate)

Calvados

Tel 11



Multe mulţumiri, scumpe coleg, pentru bunele dumneavoastră gânduri.

Vă rog să credeţi că voi fi foarte fericit să vă revăd la Roma unde, dacă aşa cum sper, starea sănătăţii îmi va îngădui să mă deplasez acolo la 8 octombrie.

Cu multă consideraţie al dvs.

Louis Lumičre

*

5 august 1930

Carte poştală: Coasta de Azur, Cap Ferrat văzut prin Pins d'Alep.

Nisa - 31.12.'31

Mii de mulţumiri şi cele mai bune urări

Louis Lumičre

*

156, Boulevard Bineau

Neuilly/Seine

Tel: Maillot 14-50



Multe mulţumiri, scumpe domnule Oprescu, pentru primirea atât de interesantei dumneavoastră lucrări şi pentru dedicaţia cu care aţi însoţit-o.

Şi fiţi convins de sentimentele mele de vie şi cordială simpatie.

Louis Lumičre

*

30. oct. 1935

Carte de vizită a lui Louis Lumičre



Mii de mulţumiri şi cele mai bune urări, scumpe domnule Oprescu, cu speranţa să vă văd într-una din aceste zile pe meleagurile noastre.

Cu consideraţie al dumneavoastră

L.L.

______________

1) Era vorba, evident, de Elena Văcărescu care, în cadrul sesiunii Comitetului Permanent pentru Litere şi Arte ţinută în 1936 la Budapesta şi consacrată rolului umanităţilor în formarea omului modern, a ţinut un referat intitulat "Cum să reîntinerim umanismul?"

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara