Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Corespondenta din Stockholm:
Coroana ştiinţei de Gabriela Melinescu


Între 1-8 iunie au avut loc adevăratele zile de sărbătoare ale naşterii oraşului Stockholm - în ele a fost inclusă şi ziua naţională a Suediei (6 iunie) - şi străzile au clocotit de viaţă şi atmosferă jubilantă. Peste faţadele caselor s-au suprapus imagini vechi ale oraşului, astfel că trecutul s-a contopit festiv cu imaginile oraşului modern. Timpul, dimensiune interioară, parcă a ieşit în spaţiu.
Efigia fondatorului oraşului, Birger Jarl, a apărut neaşteptat pe ciocolate şi bomboane, înghiţindu-se ca hostia, intrând în corp ca memorie. El, Birger Jarl, care a impus legi radicale pentru a instaura un mod civilizat de comportare în relaţiile umane. Pentru prima oară în Suedia se asigura tihnă, pace, linişte sufletească în biserică, tribunale, familie şi mai ales în viaţa femeilor. Se spune despre Birger Jarl că "a pus un lacăt pe Mälaren" pentru a-i ţine la distanţă pe piraţi şi infractori şi a reuşit în toate întreprinderile sale, în afară de aceea de a deveni rege...
Încă din anul 1854 i s-a ridicat o statuie (care se poate contempla şi azi pe Riddarholm) din cea mai fină marmură de Cararra, dar soclul ei s-a crăpat imediat din cauza frigului. Soclul a fost refăcut în Italia, dar tăietorii de piatră scriind cuvintele care desemnau personajul şi rolul său au omis cele două puncte din cuvântul "grundläggare" (fondator) şi greşeala a rămas până în zilele noastre...
Din festivităţile minuţios organizate mi-au plăcut "Slăvirea apei", "Oraşul vapoarelor" (amintind de festivalul apei din fiecare vară, când în portul din Stockholm ancorează vapoare străine) şi mai ales "Coroana ştiinţei" sau a cunoaşterii - un şir de conferinţe în care s-au prezentat toate academiile existente în Suedia.
Biblioteca Bernadotte din palatul regal şi-a deschis generos porţile adăpostind aceste colocvii speciale pentru că în Suedia cultura şi ştiinţa au fost mereu legate de marea personalitate a regelui Gustav al III-lea, fondatorul Academiei suedeze şi al legii funcţionării ei. Cu acest prilej, mulţi au avut surpriza să audă că există o academie regală a pădurilor şi a agriculturii, o academie a protejării mediului ambiant, o academie a păstrării libertăţii cuvântului. Toate acestea - alături de celelalte academii mai cunoscute: a literaturii, a muzicii, a artelor plastice, a chimiei, a biologiei, a ştiinţei războiului, a flotei marine etc. au exprimat prin cuvântul reprezentanţilor scopul existenţei lor în prezent şi viitor: de a menţine oraşul viu, adaptându-l timpului modern, dar păstrându-i în acelaşi timp esenţa. Pentru aceasta e nevoie mereu de educarea tinerei generaţii, de cultivarea talentelor în toate domeniile de care se ocupă aceste academii, adevărate centre de gândire umanistă, înzestrate cu un geniu tradiţional de organizare în spiritul unui ideal elevat. Nu a fost vorba numai de oraşul sărbătorit, ci şi de oraşele întregii Suedii, devenite vulnerabile, ameninţate de terorism. Oraşele de azi şi-au schimbat radical structura, funcţionând ca mari scene ale vieţii în care au loc în fiecare secundă lucruri memorabile, dar şi violenţe, crime, revolte ce contribuie la destabilizarea existenţei cotidiene. La toate astea se adaugă şi pericolul traficului expansionist, înghiţind spaţii verzi, deformând peisajul originar.
De aceea, răspunderea diverselor academii este foarte mare şi ele rămân independente faţă de ministere şi mai ales de politică.
Horace Engdahl, secretarul permanent al Academiei Suedeze, a amintit în cuvântul său de importanţa moştenirii culturale, de datoria de a nu o discredita, de a proteja limba naţională şi dialectele ţării în faţa invaziei de anglicisme. E extrem de important, a spus el, ca realizările culturii şi ştiinţei să fie comunicate tuturor prin limba naţională. Datoria fiecărui locuitor este să protejeze muzeele şi arhivele ţării. Numai păstrând memoria creativităţii celor care au fost, se poate trăi armonios în prezent, căci fără memorie nu se poate supravieţui.
Revenind la figura regelui Gustav al III-lea, s-a reamintit că el a fondat Academia Suedeză pe 5 aprilie 1786 în marea sală a palatului Bursei din Stockholm. Statutele Academiei au fost semnate de rege şi de membrii desemnaţi de el însuşi. Aceste Statute fuseseră scrise în mare parte de rege după modelul Academiei Franceze. Principala datorie era de a lucra pentru "puritatea, vigoarea şi nobleţea limbii suedeze". Atunci s-a lansat deviza "Geniu şi gust." Regele avea un ţel patriotic: "De a ridica limba suedeză la nivel european", dar şi de a "cultiva marile amintiri ale naţiunii, istoria ei." Academia stabilise pentru reuniunea solemnă ziua de naştere a regelui Gustav Adolf, 20 decembrie. Un ţel important a fost acela de a asigura independenţa economică a Academiei faţă de politică, de a-şi asigura sursele de câştig prin drepturile de a tipări jurnale şi reviste, drept păstrat până în zilele noastrre.
Cu ajutorul improvizaţiilor actorilor s-au proiectat la sfârşit imagini ale oraşului din viitor, când victoria electronicii îi va transforma pe locuitori într-un fel de roboţi. În acelaşi timp s-au exprimat comic, liric şi nostalgic gânduri despre schimbarea climei, despre timpurile când gheaţa şi zăpada vor dispărea dând naştere unei flore şi faune exotice. Dar visul cel mai îndrăzneţ a fost în legătură cu dispariţia centralelor nucleare suedeze în favoarea unui sistem ecologic.
Cât despre proiectele concrete, s-a pus mai presus de toate păstrarea tradiţiei cuvântului liber, căci planuri pe termen foarte lung nu se pot face azi: viitorul este imprevizibil, nimeni nu poate şti dacă acest Stockholm superb, de 750 de ani, va mai exista peste un mileniu.