Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Căpăţănosul şi genialul Grebu de Cristian Teodorescu

Dacă nu-l cunoşti pe Devis Grebu, ajunge să-i vezi desenele ca să-ţi dai seama ce fel de om e. E unul dintre cei mai mari căpăţînoşi pe care îi cunosc. O ţine pe-a lui cu atîta îndîrjire, încît pînă la urmă accepţi că s-ar putea să aibă principii. E chichiricios. Ceea ce pe mine sau pe mulţi alţii a ajuns să nu mă mai enerveze fiindcă se tot repetă, pentru el e o mare porcărie, care nu trebuie lăsată aşa. Cînd nu-i ajunge desenul, bagă şi cuvinte, citate reale sau posibile, aşa că, din cînd în cînd îi dau dreptate că desenele lui au o existenţă autonomă faţă de textul pe care îl ilustrează.
Devis care desenează azi la Cotidianul şi la Idei în dialog s-a antrenat în acest scop la marile ziare din Franţa şi din Statele Unite. În America a fost ani de zile colaborator permanent la New York Times. Ambasadorii mai multor ţări îl au pe lista de personalităţi atunci cînd organizează recepţii speciale. Dacă îl vezi pe stradă, îţi atrage atenţia cu părul lui mare şi cu aerul mirat cu care se uită în jur. Altfel, pare un cetăţean oarecare. Nu-i dai 70 de ani, cîţi are, la fel cum într-o poză celebră, făcută pe cînd avea 50, n-ai fi zis că are mai mult de 35, hai 40.
Are şi el simpatii şi antipatii ca tot omul, dar cînd începe să deseneze şi le bagă pe toate în debara. Se transformă într-un chirurg al peniţei care descoperă la pacienţii săi tot soiul de afecţiuni împotriva naturii sociale sau politice. Dar mai ales morale. Cînd ajunge aici, Devis devine mai pedant decît maeştrii chirurgiei plastice, doar că pe invers.Dacă îşi prinde personajele, pe care le pescuieşte din lumea VIP-urilor, cu vreo înclinaţie contrară vreuneia dintre cele zece porunci le aplică operaţii estetice cu o inventivitate de-a dreptul dumnezeiască. Şi se bucură de invenţiile lui, în acelaşi stil comunicativ al nu foarte bunului Dumnezeu din Vechiul Testament.
Grebu, cum îşi semnează desenele, nu s-a întors în România fiindcă nu mai avea ce face pe-afară, ci fiindcă a decis să-şi stabilească aici cartierul general. Dar cînd îl auzi, a mai decoperit ceva care nu-i place. Te exasperează cu picăturile lui chinezeşti şi îl întrebi ce caută într-o ţară care îl scoate din sărite de mai multe ori pe zi. Îţi răspunde candid - te bănuieşte, politicos, că ai un moment de prostie - că s-a întors în România pentru că speră, nu fiindcă se aştepta că va găsi aici societatea perfectă. Cînd a venit, spera că o va găsi mult mai bine decît atunci cînd s-a exilat. Nimeni nu-i perfect, se scuză.
De curînd face desene şi pentru Le Monde.
Dacă te invită la el acasă, descoperi un om de un umor graţios, mai prevenitor decît un dansator pe poante. Căpăţînosul şi chichiriciosul dispar, înlocuiţi de o gazdă fermecătoare. Necruţătorul Grebu e în micul său apartament un Davis căruia nici azi nu i s-au vindecat rănile plecării din ţară, fiindcă nu voia să cadă la pace cu cei care voiau să-i bage minţile în cap cu patentul şi nici cele ale exilatului care a avut de-a face cu eficienta mitocănie a concurenţei occidentale. De-abia după ce-l întîlneşti în micul lui palat, îţi dai seama că Devis e totuşi un om cumsecade, chiar şi în desenele lui cele mai afurisite.
Să nu uit, chiar dacă îmi place să-l zgîndăresc, îmi place să mă laud cu prietenia mea cu Devis, care din cînd în cînd e genial.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara