Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Pagini de jurnal:
Creştetul gheţarului de Constanţa Buzea


1972

1 ianuarie

Sinaia

Bagaje, maşină de scris, hârtii, lânet, pentru o lună întreagă cu copiii la Sinaia. Îl întreb pe Andrei cum sunt munţii. Spune şi arată: "Sunt aşa, micuţi... Nu! Sunt aşa, mari... Nu ştiu cum sunt!". De data asta o să-i perceapă. Îi fac un mic desen cu munţi, cu brazi, cu cale ferată şi tren cu fum... Se uită încântat. Desenează şi el, migălos.

3 ianuarie

Sinaia

Mitică e cu noi la Cumpătu, şi se complică lucrurile. Înghesuiţi într-o odaie fără dulap. Şi avem atâta hăinet! Hărmălaie, jucării, nebunie de nedescris. Lângă sobă, deodată, patru perechi de cizme murate puse la uscat. Oliţa, foarte solicitată. La masă, mofturi peste mofturi miticeşti. Noroc cu-ai mei că înghit ca lupii, în special Andrei. Lume multă, cantină aglomerată. Lumet cu copii în vacanţă. Peste-o săptămână locul se goleşte. Cu Mitică la bord, mi-e imposibil şi să-mi imaginez că voi şi lucra câte ceva. Cam murdare pe-aici anumite locuri! Copiii adoră să se dea în leagăn. La masă cu Ilie Constantin, Iolanda şi copiii lor, Raliţa şi Stănel. Povestesc cum a căzut Raliţa de-a berbeleacul, pe scări, până-n pivniţă. Biata Iolanda s-a dus acasă cu un taxi. Ilie nu se prea deranjează.

5 ianuarie

Sinaia

Mâine, transbordare din vila 11 în vila 2, unde vor fi ale noastre cele două cămăruţe, holul şi duşul de la parter. Mitică ne agită pe toţi, nu doarme după-masă, în schimb dimineaţa leneveşte în tot patul. Dimi ne ajută la mutat bagajele. Stăm la o cafea. Copiii ăştia murdăresc enorm, şi distrug. Le place zăpada, se dau pe gheţuş. Le usuc tot timpul hainele şi încălţămintea. Mitică îşi suge degetul, îşi cântă şi se leagănă la culcare. Prepar cafeaua pe arzătorul din sobă. Puturoşii, dacă nu le dau la toţi cu linguriţa, trei sferturi din mâncare rămâne în farfurii. Cu-atâţia copiii după mine, sunt băgată în seamă de familiile cu copii. Sfaturile curg. Lena, dusă la Botoşani. M-a rugat să-i scriu, dar n-o fac, pentru că i-aş spune că m-am săturat de Mitică. Dar sunt convinsă că şi ea, cât am stat pe capul ei, la Văleni... La baie cu voi, dracilor!

7 ianuarie

Sinaia

Ninge fără frig. Mitică tropăie, Ioana chiţăie, Andrei ţiuie. Sunt cu nişte decupaje de la Animafilm, pentru Fram, ursul polar. Lucia Olteanu vine la Sinaia şi-o să stăm de vorbă. Tamara Gane îi ţine predici lui Mitică. Mitică - lemn! Credeam că dacă-l culc singur în camera mică rezolv ceva. Se smiorcăie ca o victimă. Ne culcăm toţi într-un pat, de-a latul, şi toată lumea exultă de fericire, în afară de mine. Dar eu nu contez. În cameră trage. Simt că o să se lase cu guturai.

8 ianuarie

Sinaia

Moare subit George Dan. Astă-vară, la mare, vorbea puţin, stătea retras, alerga zilnic pe faleză. La întrebarea: "Ce faceţi?" mi-a răspuns: "Respir"... Ben Corlaciu şi doamna Regman cu fiul au plecat. Apar Adrian, Matei, Uca. În ultimul timp Uca se plânge că visează păduchi şi şobolani. Tamara e soacra lui Matei. Adrian ne ocupă cu poveşti de la redacţie, ne îngroapă în floricele de porumb, copiii sunt în delir. Ne citeşte cu glas tare revista, de care e foarte mândru...

9 ianuarie

Sinaia

Toată lumea la Cabană. Tonomatul, suprasolicitat. Adrian, culant. Ne salutăm cu doamna Lovinescu. Femeia asta adoră să fie văzută. Ioana mă sărută în plin, spunându-mi: "A venit o broscuţă şi te-a pupat"... Mâzgăleşte ceva în agenda mea, după care-mi explică: "Capra şi lupul în pădurea cu copaci. Lupului i-a intrat un cui în picior. Iedul şi capra plâng... Iedul, pentru că lupul i-a mâncat frăţiorii"... Logic.

Transcriu de pe ciorne câteva versuri:

Fiind un oaspete prea tânăr şi un tăcut nepriceput,

M-am aşezat în fundul sălii şi-am stat de parcă-aş fi

zăcut.

Şi mă gândeam cu duşmănie, dar la nimic din ce

vorbeaţi,

Dar la nimic, la urma urmei, aproape trişti,

aproape fraţi...


Ţin minte refugiul în zilele albe de vară,

Acolo, în grădina cu statui, treptele şi iedera umedă,

Şi uşa din lemn de lămâi...

Mi se făcea groază cu luni înainte,

Şi totuşi veneam, din mahalale veneam,

Cu trei tramvaie şi-o alergare

Şi între coaste cu o inimă de geam.

Totul era frumos şi umbrit, sălile miroseau a hârtie

bolnavă,

Mi se usca fruntea şi ochii-mi pluteau în uitare

Ca-ntr-o otravă. Tot ce citeam, toate notele mele

Se goleau de valoare. De sens. Visam să treacă ora

aceea

Moartă şi neagră ca un tunel imens...

Sub munte e un templu, în acest Om ascuns,

Vin pelerini albaştri cu rapănul vopsit...

10 ianuarie

Sinaia

Casetofon în surdină. Copiii dorm îmbăiaţi. Îmi beau cafeaua. Adrian şi Ilie Constantin au plecat împreună spre Bucureşti, luându-l şi pe Horia Lovinescu, care tot timpul umblă parcă drogat. Am evitat impulsul de a le scrie în dedicaţie: "Vouă, celor care nu vă lipseşte nimic...". La masa de prânz, T.G. Maiorescu spunea că i se pare că Preda şi Păunescu au luat premiul Uniunii. Seara s-au dat la tv aspecte de la deschiderea librăriei Cartea Românească, unde a fost şi Blandiana... Plimbare în oraş, ilustrate, cărţi pentru copii, carioci şi cornuri calde, sirop de tuse... Mi se strecoară o nesiguranţă în nervi, o nelinişte, o frică...

11 ianuarie

Sinaia

Caut în munţi, printre ruine, sus semnul Crucii, clar în zilele line, dar norii iluzia lui au distrus. Totul e o alunecare, ştiu şi pronunţ provocări.
Mai curată, cu toată mizeria ei, Bolnava Mare!
Silită să închei un pact cu Diavolul,
Refugiată în zonele lui de polei. Plătesc, pătimesc
pe vaierul neted al unei petreceri în trei...

12 ianuarie

Sinaia

Către singurătăţi, prin oameni, peste cetăţi,
Ochii lor sterpi închizând ca rimele-n vers,
Caldele ziduri, fântânile, lor le arăţi?
Ele există oricum, orizonturi au şters.
Ei, fără tine, cu tine, acelaşi demers,
Praful astenic al stelei în univers,
Şi fără tine, în faţă sunt mişcătoarele dăţi,
Şi după tine rămâne o cale de mers.
Dar în secunda lipită de simţuri, pervers,
Stau ca un vierme născut de impurităţi,
Vina o poartă cadavrele fără revers...

*

Ce v-am spus, perechi uitate, codrii grei din nord
mai sunt.
Ca un vas din alte timpuri (Mult mai vii şi mai curate)
Poate din eternitate,/ Fiecare arbor ţine sus, în verzile
palate
O mireasmă fără pată, un veşmânt.
Eu aştept să cadă floarea şi sămânţa să se coacă,
Şi lăstarul să trăiască/ Şi să tacă/ Înţelept asupra
sevei,
speriat că se va pierde/ Dacă mişcă şi se varsă soarele
din frunza verde...

*

Când mi-e frică, aprind focul, fierb cafeaua, şi caut albumul cu munţi. Printre ruine, sus, trebuie să fie semnul Crucii, clar în zilele line...

*

notiţe pentru Poveste de la Pol (1. Introducere)

Miroase frumos ca o primăvară polară, şi o linişte fără egal se aşterne, şi aburi înceţi se preling pe oglinda de gheaţă.

Sunt aburi? Sunt nori? Sunt norii-copii despre care nu ştim cât rămân să respire şi suflet să dea primăverii polare. Gheţarii încep să se mişte, şi cei mai fricoşi se topesc în ocean...

14 ianuarie

Sinaia

Până la urmă ne-am îmbolnăvit. Toţi! E oribil. Dacă ar suna Adrian, l-aş ruga să ne ia acasă, să-l ducă pe Mitică la Văleni. Mă tem să fiu bolnavă, cu trei copii bolnavi în grijă, numai cu ceai, aspirină şi sirop de tuse. Ai mei stau cuminţi, dar Mitică iese, aleargă, se-agită, se zbate, face febră, nu ascultă, nu se supune. Andrei desenează şi spune mereu: "Uite ce-am făcut eu! Niste maşinuţe stricate. Uite Omul de zăpadă, şi ulechiţele, şi splâncenele. M-am făcut şi pe mine. Uite şi păluţul, uite şi gâtuţul i l-am făcut. Mămicuţo, uite, o maşină s-a legat cu altă maşină! Ştii ce-a făcut maşina asta? A zbulat pe sus, şi de-aia s-a legat... Uite un elicoptel. Fac gemuleţul, ştii? Uite gemuleţul ăsta. Şi lotiţele, uite-le! Şi zboală. Zboală pe sus. Dar nu ştiu să fac avionul, aviionul". Apoi: "Fac o maşinuţă. O maşină lungă. Uite, asta! Uite, să-ţi alăt. Aici plóua! Ce? Da, ploaia! Asta-i ploaia. Plouă şi pe Andleiaş, şi pe Iepulică?". Dar aici ce ai desenat? "Andleiaş cu o maşinuţă. Şi asta e mămica, în altă maşinuţă. Numai ei doi. Uite păluţul lol... Poţi să faci aşa? (Mişcă pixul prin aer) Fac un evantai, dal tot maşinuţă iese"... Ascultăm Tom Jones. Andrei mişcă din picior şi-mi atrage atenţia că el mişcă din picior. Se leagănă în ritmul muzicii pe arcurile patului. Andrei, la doi ani şi opt luni. Îi plac bluzele cu dunguliţe, pantofiorii de lac şi costumul său "bărbătesc". Stă pe burtică, în pat, desenează şi îmi explică la nesfîrşit. "Pune, mămicuţo, ce-am desenat eu, la expoziţie. Şi ziăluţul! I-auzi, ce ţipă Tom Jones! Palcă îl mănâncă leul... Am o cojiţă aici". Coboară din pat fâţâindu-şi fundul. Găseşte o cheie lângă uşă: "Uite cheia! Cine a lăstulnat-o? Am pus-o la loc, în bloască". Îşi explică sforăitul oamenilor: "Sfolăie pentlu că au sfoală în nas şi în gulă".

Teribil de multe lucruri ştie să intoneze Andrei. Stări sufleteşti. Privind la filme, mi-a explicat: "El e tlist pentlu că e singul". Am transcris secvenţa pentru că mi se pare o mostră de inteligenţă, de afectivitate, de precocitate, de gingăşie...

Crestele viscolite ale munţilor, la Sinaia, le asociez în grandoare şi în frumuseţe cu apusul soarelui deasupra Atlanticului, văzut prin hublou, la plecarea noastră din New York.

16 ianuarie

Bucureşti

Diagnostice: Ioana - Bronşită acută, uşoară congestie, suflu sistolic. Piramidon - două jumătăţi pe zi, fiole vitamina C - două pe zi, tetraciclină - 4 linguriţe, cinci zile la rând, sirop expectorant - 2 linguriţe, ampicilină - patru pe zi, patru zile la rând. Andrei - Laringită, piramidoane, Bayer, calciu Sandoz, Sterogy - 10 picături pe zi, 2-3 luni...

(17, 18, 19, 20, 21 ianuarie - Febra: Ioana, între 36 cu 3 liniuţe şi 38, Andrei, între 36 cu 6 liniuţe şi 38)

17 ianuarie

Bucureşti

Ieri am notat pentru carte câteva jocuri de cuvinte: "Orice rob are o roabă,/ Orice babă are-un bob,/ Orice cod are o coadă,/ Orice nadă are nod,/ Coşul e ca o cocoaşă,/ Gogu muşcă din gogoaşă,/ Gogoşarul, gogoneaua,/ Corcodelul, corcodeaua,/ Şi buratecul cu burtă/ Ba vor tort, ba vor o turtă./ Scala ruptă cere scule,/ Tu cartofi, eu barabule./ Tu zici varză, eu curechi,/ Aşa vorbe, -aşa urechi,/ Trecem singuri sau perechi./ Vacile sunt blânde-n veci,/ Cu Petrică nu petreci,/Treacă-mi dacă şi tu-mi treci,/ Bacu-i barcă fără beci./ Bearca mestecă ciupearca,/ Arcul ne păzeşte Arca...

O rog pe mama să stea o jumătate de zi cu copiii, ca să pot merge liniştită la Policlinică. Vine aproape înlemnită de frig. Se dezbracă şi tot vrea să se apuce de vreo treabă. Dar pentru că totul e deranjat, o rog să se ocupe numai de copii şi să-i culce după-amiază.

Aseară am despodobit bradul şi am împachetat jucăriile de pom. Tratată, răceala copiilor cedează totuşi greu. Încă tuşesc, pe febră mică, iar medicamentele se iau cu scandal, cu plânsete, cu silă. În special Andrei, pe care nu-l duci cu nici un şiretlic, pentru că el nu-şi face nici o ambiţie din a fi viteaz în ochii cuiva. El ştie numai de frică... Mi-e tare milă de el...

Ioana zgârie uşa băii desenând o fetiţă. Eu am luat-o la rost, Adrian a iertat-o duios. Dacă aş fi iertat-o eu, el s-ar fi repezit în ea cu decibelii lui paterni. Îmi vânează parcă reacţiile la absolut orice, ca să-mi facă împotrivă.

Plec de acasă pe la trei şi jumătate, mă înghesui în apocalipticul 34. Mă gândesc la situaţia lui la Luceafărul. Fănuş, }oiu, Baltag şi ceilalţi s-au gândit să-l propună redactor-şef pe Ivasiuc. Asta, mâine. Atmosferă încărcată. E un ger sălbatic. Trebuie să-i scriu Lenei. Pe Liana Grill n-am mai găsit-o la Atelier. M-am cărat degeaba cu cizmele, să i le duc. Pe la şase seara îmi fac un permanent, operaţie care mă plictiseşte, dar mi-e mai comod la aranjatul rapid al părului acasă. Îmi privesc încălţămintea făcută zob şi mâzgălită de noroi de la înghesuiala din 34. N-am putere şi nici voinţă să le şterg. Obosită, indiferentă, bolnavă. Mă gândesc cu dragoste la bătrânii mei, la mama în special. Domnul Gunesch e în spital, copiii sunt bolnavi, Adrian e tracasat. Scrisoarea de la Paul Engle.Vine în Europa la jumătatea lui Mai. Se interesează dacă poate trece şi prin România şi care ar fi condiţiile. Va telefona Lucia O. pentru scenariu. Am aflat că sunt pe-o listă, pentru Iugoslavia - aprilie. Socru-meu e şi el negru de supărare. S-a îngrăşat de sărbători vreo patru kilograme. Vătuieşte geamurile, contra curentului. "Fetele" sunt blânde şi obosite tot timpul. El le tot mână după treburi misterioase, le aleargă în folosul propriu. Le tratează ca pe nişte servitoare. Nu m-aş mira ca în vederea unor promisiuni de căpătuire în Bucureşti să le fi cerut părinţilor lor foloase...

Mâine, Cenaclu. Muncă şi nesiguranţă. Văd pe stradă un nas mort pe o figură vie. O nebună care umblă pe o vreme ca asta, cu capul gol. Cu un nas atât de negru de frig, că mă tem că o să i se desprindă...Tănţica mea se ocupă de unghiile unei tinere palide, filiforme. Tănţica mea se simte excelent în meseria pe care o practică, dar tot atât de bine ar fi putut să fie balerină sau regină în Indii. Muşchi lungi, buze cam înflorite, ochi negri curaţi, tot timpul îndulciţi ca de uimire. Când am ales-o pe ea să-mi lucreze, m-a frapat aerul ei asemănător cu al Andreiului meu misterios, intangibil şi liniştitor.

Film cu albatroşi pripăşiţi pe lângă un aeroport. Avioane care nu pot decola fără tragedia sfârtecării păsărilor în fuselaj. Scenă cu tineri albatroşi învăţând să zboare chiar pe pistă. Metaforă superbă. Foarte bine făcut totul, gradat, către o emoţie care atinge paroxismul. }inându-l în braţe pe Andrei, îl întreb dacă-i place filmul. Recunoaşte că da. E de acord că şi el, când a învăţat să meargă, semăna cu un albatros. Adaugă foarte serios: "Da, tot aşa, când am fost şi eu o pasăle mică"...

20 ianuarie

Bucureşti

Tensiunea, la revistă, continuă. Preda, Şova, Pintilie, Dragoş, Ilie Constantin şi Titus Popovici la noi, până seara, la discuţii. Asta, ieri. Azi, numai Ilie şi Pinţi. Eu mă perpelesc în mizeria mea de viroză. Las baltă totul şi mă culc. Coşmar colorat pe febră. În vis respiraţia mea nu avea saţ. Mă sufocam. Încercam să cer ajutor, dar cuvintele îmi ieşeau din gură moi, ca-n pâslă, şi nu mă auzea nimeni. Mă trezesc răguşită. Rămân în pat, cu febră. Eu fac foarte rar febră. Îi aud pe copii, într-o veselie, călărindu-l pe Adrian. Până seara îl fărâmă, îl termină. Adoarme instantaneu, şi numai aşa scapă de invazia lor, întărâtaţi de plăcerea jocului dezlănţuit. Seara apare şi mama. Sună lung, îi deschid, se descalţă în vestibul, intră cu pantofii în mână şi-i aşază după sobă. Îmbrăţişată de copii. Un chec mic, biscuiţi, portocale. Venea de la spital, de la domnul Gunesch. Când l-a internat, mama, la telefon: "Adrian, sunt disperată. Am auzit că pe bătrâni îi lasă să moară!". Acum era într-o dispoziţie ceva mai bună... Facem împreună chiftele şi chiroşte şi mâncăm. Le dau "fetelor" să spele câteva rufe. Eu n-am putere, deocamdată. Dezordinea se generalizează şi peste toate cade veşnicul, sfântul praf. Febra se menţine. Am început să dorm singură în patul meu. Fac un ibric mare de ceai de tei pentru tot natul. Mie - o cafea slabă. Rămân să lucrez la scenariu. Bine măcar că nu mă mai doare capul. Aştept să se elibereze baia...

Adrian e incolor. Nimic nu-l interesează. Viaţa se încheagă din nimicuri. Socru-meu se gândeşte la cărţile pe care fiul nu şi le finalizează. Mama se emoţionează ascultând un Moment poetic la radio. Vorbeşte cu naşa Georgescu, se va duce acasă, îşi va face focul, nu prea mai mănâncă de răul singurătăţii. Sâmbătă îşi va scoate soţul din spital. Azi îmi face şi o mărturisire, că el o alintă spunându-i printre lacrimi Şoricica, de la Şura, diminutivul basarabenesc de la Alexandra. Deci, de la Şurocica la Şoricica n-a fost decât un pas, un fleac. Ha! Mama se uită la găinile noastre care arată ca nişte schelete cu suflet. "Marioara" dezvoltă o teorie: "Le dăm mai puţin, ca să ne ajungă grâul mai mult timp". Ideea nu le aparţine. "Fetele" execută doar ordinele bătrânului, în veşnica şi urâta lui campanie de economisire, nu numai la nivelul bietelor găini... Mama îşi dă cu părerea: "Şi cu scheletele astea ce faceţi? Că dacă nu le hrăniţi peste iarnă, la primăvară nu vor face ouă, şi dacă le tăiaţi acum, nu se-alege nici de-o supă ca lumea pentru copii, că sunt slabe-moarte". Cuscru-său o priveşte chiorâş. Tare se mai iubesc ei, încă de pe vremea Americii, când înţeleg că au fost între ei tensiuni şi divergenţe pe teme morale... Mama nu mi-a spus tot... Lucruri, peste cele aflate de la V.B.

Am 36 cu 8 liniuţe. Şi cu asta, basta! Focul arde în toată casa, zi şi noapte, şi tot nu se-ncălzeşte. Cineva bombăne nişte aluzii...

L-am tuns pe Andrei cu breton şi l-am poreclit ANDREI BRETON ARMAT - Prinţ al Danemamei şi al Mamemarcei...


(Fragment)