Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Cărţile unei adolescente de Simona Vasilache

Bun venit! Aşa începe primul capitol din Secolul secretelor (Editura Eminescu, 2007), de Andreea-Iulia Simion. Andreea-Iuliana }înţ, pe numele ei adevărat, e o adolescentă cu multe drumuri deschise înainte, care vrea să scrie. Nu bovaric, trimiţînd, la răstimpuri lungi, încercări la Poşta redacţiei, ci punîn­du-se, de-a binelea, pe scris. Aşa se face că, începînd pe la 13 ani, are deja trei scurte romane publicate. Compuneri frumoase, mai curînd schematice decît înflorite, a căror acţiune se întîmplă în lumea largă şi mătură epocile. Secolul secretelor continuă Călătorind în timp, apărut în 2006 la Criterion Publishing, pe aceeaşi linie, a unui science-fiction blînd, cu copii ca toţi copiii, în împrejurări, de bună seamă, extraordinare. Printre duci şi ducese, altfel decît Alice - copiii pot, rareori, să înţeleagă miezul naiv al copilăriei, îşi fac veacul nişte năzdrăvani ingenioşi (îşi vînd, de pildă, hainele de toată ziua, din secolul lor, care nu cadrează cu veacul al XVII-lea, drept "ultima modă la Paris"). Aventurile surprind prin ingeniozitate, prin îmbinarea, păstrînd coerenţa basmului clasic, de nume şi întîmplări, în care nu te pierzi, călătorind chiar fără busolă.

Un al treilea volum, în limba care a consacrat SF-ul, apărut tot la Criterion, Ancient Times, are o structură dialogică, de care scriitori mai hîrşiţi de obicei se feresc, săltăreaţă, îmbiindu-te să intri în joc. O unitate tematică se profilează din aceste încercări de odisee în spaţiu-timp. Andreea }înţ nu-şi uită eroii pe drum, însăilîndu-le destine, strecurînd cîte o pagină de pastel la plecarea verii, aducînd bine din condei variaţiuni pe temă, contrapunctînd dramatic cîte o conversaţie liniştită.

Curgerea dialogurilor, a frazelor are lentoarea nepăsătoare, fericită, a însăşi copilăriei. Nimic forţat, chiar dacă adolescenţa, cu impetuozităţile ei, bate la uşă, nimic pripit şi aruncat pe pagină în grabă, fără a da, însă, nici impresia migălelii fără suflu, fără foc. Dimpotrivă, calea de mijloc, cît să facă lectura plăcută, cu posibilităţile de construcţie ale vîrstei, e cea pe care o nimereşte Andreea-Iuliana }înţ. "Căluţii mergeau încet, liniştiţi, de parcă nimic rău nu putea să li se întâmple. Erau fericiţi şi nici ei nu ştiau de ce. Pământul Angliei îi făcea să se simtă bine acasă." (p. 49). O secvenţă de viaţă aproape stînd, bucurîndu-se de clipa ce i s-a dat. Imagini reconfortante, ilustrate din lumea pe care toţi am cunoscut-o cîndva. Spre amintirea ei, amintiri ale tuturor copiilor care ar vrea ca timpul să le stea la dispoziţie, Andreea-Iuliana }înţ aşterne, cu plăcere, pagini de poveste. Pagini de prietenie, cu copii care se amăgesc că nu vor uita nicicînd unii de alţii. Fără îndoială că o vor face, cînd creşterea lor va înăbuşi timpul minunat pe care l-au avut. Însă nimic nu ne împiedică să sperăm că acumularea de experienţă nu le va răpi ingenuitatea. Cum, poate, nu i-o va răpi nici scriitoarei care Andreea }înţ se pregăteşte să fie. Să-i urăm, deci, bun venit!