Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Tichia de margaritar:
Cultura ca odaliscă de Alex. Ştefănescu

În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie cu predilecţie despre autori obscuri, pe care îi tratează ceremonios, ca şi cum ar fi vorba de clasici în viaţă. Cartea sa de recenzii Observaţii sau băgări de seamă, apărută la Editura Tiparul din Bârlad, oferă numeroase exemple de supraevaluare. Despre Petruţa Chiriac, autoarea unui roman de un sentimentalism naiv, Pescăruşii de la malul mării, Gruia Novac crede că "şi-a dobândit dreptul de a se pierde în lumea vitalistă eternă." În versurile stângace ale lui Nicolae Pandelaş, din volumul Superlativul vulnerabil, descifrează "o muzicalitate canonică, cu o incantaţie sugerând nesfârşirea". Pe Dumitru D. Palade, autorul unui volum de versuri artificioase, Atât cât se poate, îl consideră "un cerebral care cerne totul prin sita melancolicului" şi "îşi taie singur cărări noi". Un roman bombastic şi prolix de Marian Constandache, Guvernatorul giruietelor de ceară, i se înfăţişează ca o sinteză de "literatură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală şi exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic şi satiră, politică, germanistică, turism" etc. etc.
Supradimensionaţi, diverşi autori de o valoare modestă intră în concurenţă directă cu Shakespeare şi Thomas Mann, ceea ce este hilar. Gruia Novac îi ridiculizează fără intenţie, prin însuşi faptul că le exagerează (mult) meritele.
La fel de inadecvat este modul de exprimare. Gruia Novac face paradă de terminologia de specialitate, pe care o mai şi completează cu improvizaţii hazardate, apropiindu-se alarmant de mult de modul în care coana Chiriţa simulează folosirea limbii franceze:
"Cu aplecare conştientă spre escatologic, Nicolae Pandelaş îl îmbracă în haina verdatră a optimismului susţinut de gustul trudei neclamate, sugerându-ne (emoţionat) că abia apoi vine satisfacţia."
"Prozatorul Ion Gălăţeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de nişte confraţi, mă încearcă o undă de iatrofobie. Ca s-o atenuez, dar şi pentru că un bob de ancilaritate nu strică, afirm relaxat că, în procente considerabile, caracterul său e determinat de ecumenismul funciar al omului care nu ştie să ofenseze, personalitatea fiindu-i dublată de o cultură solidă ce i-a devenit, prin ani, odaliscă."
Cultura solidă care i-a devenit scriitorului odaliscă - iată o idee care nu poate să nu placă (cititorului bărbat). Singura problemă este dacă nu cumva dintr-o cultură solidă rezultă o odaliscă tot solidă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara