Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu de Cristian Teodorescu


Scandalurile în care e implicat, într-un fel sau altul, Sorin Ovidiu Vîntu au depăşit cota de alarmă. În cele mai diverse medii se spune despre el că ar fi cel mai puternic om din România şi că eventuala sa cădere ar garnisi puşcăriile patriei cu o mare parte a cremei politice autohtone. Într-o emisiune a unui post de televiziune privat dl Vîntu a făcut dezvăluiri. Nu mi s-au părut zguduitoare şi nici n-ar fi putut fi astfel. Dl Vîntu s-a disculpat, atît cît a fost în stare, de acuzaţiile unor foşti colaboratori, dar nu a sărit la înalte beregăţi politice şi nici n-a provocat o criză de guvern, aşa cum se afirma.

Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alţi concetăţeni ai noştri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, şi dl Vîntu a simţit că acest picior e lunecos în România.

Indiscutabil că aşa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulţi bani şi că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu largheţe în stînga şi în dreapta. La proporţiile României însă, oricît de mare ar fi un asemenea imperiu speculativ, el rămîne la fel de nesigur cum a fost şi faimosul Caritas al astăzi aproape uitatului Ioan Stoica.

Ca şi Ioan Stoica, dar la alt nivel, dl Vîntu a ajuns la o anvergură care îl va fi făcut să se simtă, poate pe bună dreptate, cel mai puternic om din România. Dar de aproape doi ani încoace, dl Vîntu se remarcă doar prin abilitatea cu care s-a despărţit la timp de afaceri care s-au terminat prost. Spre deosebire de Stoica, enigmaticul SOV şi-a pus mai multe corzi la arc, iar imperiul clădit de el avea o complexitate remarcabilă. Investiţii de tot felul, plus un cuvînt de spus în presă, unde dl Vîntu a băgat masiv fonduri. Să mai amintesc şi că cel mai substanţial premiu pe care l-a cunoscut cultura română e tot opera sa?

Judecînd după gesticulaţia sa, pe care au văzut-o numeroşi telespectatori, dl Vîntu e o persoană care se supraevaluează ştiind că nu e cazul. D-sa a visat un vis care s-a transformat treptat în coşmar. A rămas cu gesticulaţia visului şi a imaginii pe care şi-a construit-o despre sine. Verbal însă dl Vîntu e bîntuit de frica nebună de a nu călca pe vreun bec care l-ar putea scurtcircuita.

Dl Vîntu a pozat în victimă a cinstei şi onoarei sale de om de afaceri. Nu m-a convins această poză. Am încercat să iau legătura telefonic, în emisiunea tv unde a apărut, cu dl Vîntu. Mi-a fost imposibil. Poate că erau telefoanele aglomerate de feneiştii necăjiţi.

Dintre, să le spunem, dezvăluirile dlui Vîntu a rezultat că e un om de dreapta şi cu simpatii de dreapta. D-sa a dezvăluit că iubeşte în mod special un partid, UFD-ul lui Adrian Iorgulescu şi Varujan Vosganian, adică un partid mic, pe care l-a aranjat cu acest prilej.

Dar cum Dumnezeu acest om de dreapta n-a găsit decît un om de stînga, pe dl Văcăroiu, să-i pună Banca pe picioare? Nu se găsea şi la dreapta un specialist cu care dl Vîntu să-şi facă afacerea?

Mie, drept să spun, îmi miroase urît, spre insuportabil, faptul că dl Vîntu a atacat neabătut partidul de guvernămînt în amintita emisiune t.v. Cînd premierul ţării tale anunţă că vei fi luat la refec şi cînd ai avut de-a face nemijlocit în afaceri cu preşedintele Senatului, care face parte din acelaşi partid cu premierul, e bizar să îţi declari aversiunea faţă de partidul de guvernămînt, dacă nu eşti o marionetă care depinde de bunăvoinţa celor aflaţi la putere.

În apariţia sa, excepţională, la un anumit post de televiziune, dl Vîntu a tras de timp, de unde înţeleg că negociază anumite viitoare afirmaţii cu cei pe care eventualele sale afirmaţii i-ar putea pune în situaţii neplăcute. Am impresia însă că dl Vîntu negociază chestii mai mărunte, de ordinul anilor, locului şi condiţiilor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara