Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Cum devenim ai noştri de Cristian Teodorescu


Câteva mii de studenţi au demisionat, zilele astea, din organizaţiile lor studenţeşti. Au băgat de seamă că liderii lor au sprijinit fostul partid de guvernămînt. Dar cum de s-a întîmplat asta după alegeri şi nu înainte ? N-avea PSD-ul bube în cap şi pînă să cîştige Băsescu prezidenţialele? Să zicem, însă, că studenţii n-au avut timp să caute asemenea bube pe vremea cînd partidul lui Adrian Năstase era la putere. Dar aflu de persoane cu funcţii publice, de prin toată ţara, tot felul de directori şi directoraşi care demisioneză pe capete din PSD. Nici ei nu ştiau că acest partid era acuzat, la vîrf, de păcate politice capitale?

Înainte de a-i acuza pe aceşti oameni de oportunism tardiv, să ne amintim că imediat după ce a preluat puterea, partidul lui Adrian Năstase nu s-a mulţumit să deschidă poarta tuturor celor care voiau să-i îngroaşe rîndurile. PSD a făcut şi presiuni pentru a-şi spori rîndurile. Primari care au fost aleşi din partea partidelor de opoziţie s-au văzut strînşi cu uşa fondurilor să i se alăture lui Adrian Năstase. Nu acceptau adio fonduri pentru urbea lor. Cu directorimea de tot felul lucrurile au stat şi mai simplu. Şantaj pentru păstrarea funcţiei. Şi aici cred că ar merita să ne gîndim nu numai la cei care au cedat acestui şantaj, ci şi la cei care l-au favorizat. Adică la săpătorii care au intrat în PSD, ca să ia locul directorilor în funcţie. Din cîte ştiu, numărul acestora din urmă e mult mai mare. Deosebirea e că pe aspiranţi nu-i contabilizează nimeni în ce partid sînt.

Una peste alta, însă, de unde s-a tras toată această istorie? De la strategia PSD-ului care consta în a avea cît mai mulţi membri, pentru a se asigura din start, la alegeri, de voturile celor cu carnet de partid. Cînd Adrian Năstase se lăuda că partidul său numără peste o jumătate de milion de membri, el n-a izbutit să impresioneze.

Fostul premier a întărit opoziţia, care a lansat faimoasa expresie "PSD, partid stat". Marea victorie a PSD, că a devenit un partid de mase, dacă e adevărat că a avut cîţi membri a declarat, s-a transformat într-un handicap al şantajului.

Socoteala PSD că cine s-a lăsat şantajat merge, mafiotic, de partea şantajistului, s-a dovedit inexactă. Fiindcă altfel, cu membri şi cu simpatizanţi PSD ar fi cîştigat alegerile liniştit. După ce le-a pierdut, o parte dintre cei care s-au lăsat şantajaţi şi-au luat adio de la PSD. Aceşti oameni s-au repezit imediat către Alianţa D.A. sperînd să găsească un nou adăpost politic. Unii au făcut-o numai şi numai să nu-şi piardă funcţiile. Au sperat că vor fi primiţi cu braţele deschise în cele două partide ale Alianţei. Şi, cel puţin pe faţă, au găsit uşile închise.

Cînd a venit Convenţia la putere, era coadă la înscrieri în PN}CD. După revenirea PSD la Palatul Victoria, o mare parte dintre cei care au fost membri ai PNŢCD-ului s-au repliat în rîndurile noului partid de guvernămînt. Ca fapt divers, aş aminti că în perioada în care Convenţia a fost la putere, înscrierile în partidele care guvernau România au avut loc de bună voie, nu cu, vorba dlui Iliescu, sula în coaste.

Dacă Alianţa D.A. vrea să dea un semnal complet, în afară de cel al uşilor închise, atunci cred că ar trebui să nu cadă în ispita PSD-ului, de-a înlocui pe criterii politice pe cei care au încercat

să-şi păstreze funcţiile cedînd şantajului politic. Altfel, această a doua mare schimbare, care ar putea fi prima reală s-ar putea să dovedească şi ea că la noi nu se schimbă decît oamenii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara