Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Editorial:
Cuvântul care ucide de Nicolae Manolescu

Mai întâi, faptele, probabil, cunoscute. La Théâtre de la Ville din Paris, câteva grupări catolice radicale contestă de mai bine de două săptămâni un spectacol al unui cunoscut dramaturg italian, pe care îl consideră blasfemator. „România literară“ a publicat un meridian pe această temă.
Compuse din tineri, majoritatea studenţi, grupările cu pricina au ocupat piaţa din faţa teatrului, strigând lozinci şi arborând pancarte, încă din seara premierei, şi au revenit la fiecare spectacol. Unii dintre protestatari s-au mărginit să se roage, alţii au încercat să-i împiedice pe spectatori să intre în sală, în fine, cei mai îndrăzneţi au escaladat zidul exterior, aruncând pe ferestrele sălii de spectacol ouă şi găleţi cu apă de canal. A fost nevoie de intervenţia jandarmilor, care fac de pază zilnic la intrare. Protestul fundamentaliştilor catolici n-a rămas fără replică. Arhiepiscopul de Paris a condamnat violenţa, declarând că biserica nu le împărtăşeşte convingerile extremiste. Peste 1000 de intelectuali au semnat o petiţie publicată în mai multe ziare în care pledează pentru ideea de libertate a cuvântului şi împotriva oricărui fel de cenzură.
Câteva zile mai târziu, gazeta satirică „Charlie Hebdo”, un fel de „Caţavencii” noştri, a scos un număr intitulat aluziv „Charia Hebdo”. Site-ul gazetei a fost imediat piratat de o grupare islamică radicală, Akincilar, formată din nouă hakeri turci inspiraţi de legendara cavalerie otomană cu acelaşi nume. Şeful lui Akincilar e un student în informatică din Istanbul în vârstă de 20 de ani. În acelaşi timp, sediul parizian al lui „Charlie Hebdo” a fost distrus cu cocteiluri Molotov de către persoane necunoscute. Într-un interviu din „Journal du Dimanche” din 6 noiembrie, junele informatician neagă orice legătură între Akincilar şi cocteilurile Molotov, afirmând că protestul tovarăşilor lui este unul pur religios şi exclude violenţa fizică. Ziarul „Libération”, care a oferit găzduire colegilor de la hebdomadarul satiric, a fost ameninţat de Akincilar cu o represiune similară. Nu e sigur că vor intra în joc şi cocteilurile Molotov, dar piratajul reprezintă un risc real, dat fiind că grupul junilor turci nu e la primul act de acest fel. Akincilar a piratat până acum 6.000 de situri, – sataniste, pornografice, kurde, armeniene, al unei companii petroliere americane, al Mossadului sau al revistei satirice „Penguen”, – considerate vinovate de blasfemie, indiferent de maniera în care se abătuseră de la dreapta credinţă a lui Mahomet.
Primul lucru care atrage atenţia în evenimente de felul celor de mai sus este legătura strânsă şi, aş zice, inevitabilă dintre cuvinte şi fapte. Violenţa verbală se însoţeşte de fiecare dată de violenţa fizică. Mai mult, iată o a doua observaţie, cea dintâi se află la originea celei din urmă. Oricât ar tăgădui tânărul haker implicarea lui Akincilar în devastarea sediului lui „Charlie Hebdo”, este neîndoielnic că ideologia este aceea care provoacă agresiunea fizică, putând fi acuzată de incitare la violenţă şi chiar la ucidere. Rugăciunile paşnicilor fundamentalişti catolici sunt cele care au sugerat ideea atacării teatrului. Cuvântul Domnului, ca şi Cuvântul lui Mahomet, nu acţionează direct, ci prin intermediul faptelor omeneşti. În al treilea rând, religia devine, în ambele cazuri, purtătoarea unui mesaj politic. „Noi ne apărăm ţara şi instituţiile”, declară imprudent hakerul turc. Mahomet nu e, aşadar, decât un pretext divin pentru o politică umană. Ca şi Iisus al studenţilor parizieni, al cărui nume îl iau, fără să-şi dea seama, în deşert, când condamnă „blasfemia” unui spectacol de teatru pe care nici măcar nu l-au văzut. A patra observaţie este că suportul unor astfel de atitudini este ignoranţa. Toate fundamentalismele se bazează pe ignoranţă. Ca şi toate manipulările. Scriam deunăzi în această pagină despre riscul educaţiei fără instruire. Examinând îndeaproape condiţia intelectuală a tinerilor fundamentalişti, catolici sau islamici, amestecaţi în scandalurile de care e vorba, iată o a cincea remarcă, nu putem însă spune că ei sunt neinstruiţi. Se pare că generaţiei de fundamentalişti născuţi la şcoala Al Quaida, pe care liderii organizaţiei îi trimiteau la moarte exploatându-le ignoranţa, îi succede o generaţie de tineri instruiţi, cu o formaţie ştiinţifică de tip occidental. Tânărul turc de douăzeci de ani e un viitor inginer informatician, tânăra catolică pariziană, intervievată de un ziar, e studentă la ştiinţe economice, ambii proveniţi din familii instruite, beneficiari ai unei şcoli moderne. Cu toate acestea, ei pun ideologia înaintea ştiinţei şi confundă religia cu politica. Ceea ce înseamnă că şcoala pe care au făcut-o nu e bună. Revin la obsesia mea privitoare la o şcoală bazată pe ştiinţă, nu pe umanioare. Ştiinţa nu ne pune la adăpost de fundamentalism. Numai umanioarele ne învaţă că există cuvinte care ucid tot aşa cum ucid cocteilurile Molotov.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara