Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
De ce a fost ucis profesorul Culianu? de Tudorel Urian


De aproape 14 ani, specialiştii FBI se străduiesc, fără folos, să afle cine şi de ce l-a ucis pe savantul Ioan Petru Culianu, în ziua de 21 mai 1991. Este aproape de neconceput ca un mare savant să fie ucis prin împuşcare, în miezul zilei, în toaleta unei mari universităţi americane, fără a se afla, după atîta vreme, cine este criminalul şi care a fost mobilul crimei. Misterul care învăluie acest caz este cu atît mai inexplicabil cu cît asasinul nu şi-a luat prea multe măsuri de precauţie: a tras cu o armă de calibru mic, fără amortizor ( manieră nu foarte comună de a comite un asasinat) şi fără a purta mănuşi de protecţie (în locul din care se presupune că a fost tras focul fatal - unicul, de altfel - s-au găsit mai multe amprente, fără însă ca persoana care le-a lăsat să poată fi identificată).

Cartea lui Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu este, de acum, o lucrare clasică. Publicată, în 1996 în Statele Unite, distinsă cu Premiul "Carl Sandburg", ea se află deja la a doua traducere în limba română. Mărturisesc că mă aflu la prima lectură a acestei cărţi (ediţia apărută la Editura Nemira mi-a scăpat). Cu toate acestea, exceptînd unele informaţii punctuale (faptul că în 1991, Dumitru Mazilu ar fi fost bătut şi tăiat pe faţă cu un brici la Geneva; refuzul autorităţilor române de a colabora cu FBI la rezolvarea acestui caz, interesantele viziuni ale unui medium; bărbatul ciudat zărit în lift de una dintre secretare în minutele premergătoare atentatului), mă încearcă un accentuat sentiment de déjŕ vu. Traseul profesional al lui Ioan Petru Culianu şi ipotezele lui Ted Anton privind mobilul şi autorii crimei sînt bine ştiute, fapt ce demonstrează că ele au fost temeinic discutate în societatea românească.

Nu trebuie să fii expert FBI pentru a înţelege faptul că întrebarea fundamentală în dezlegarea crimei nu este "cine l-a ucis pe Ioan Petru Culianu?", ci "de ce a fost ucis Ioan Petru Culianu?". Făptaşul poate fi oricine, un mercenar tocmit pe o sumă oarecare de bani, important este de ştiut de ce era necesară crima şi, în funcţie de aceasta, cine avea interesul să o comande. Ipotezele lui Ted Anton în această privinţă sînt cele pe care le ştie toată lumea: bătrînii legionari din zona Chicago, supăraţi pe faptul că tînărul savant începuse să ia distanţă faţă de ideile politice ale mentorului său, Mircea Eliade, mai mult decît atît, era pe punctul de a se căsători cu o evreică şi - se speculează - chiar de a se converti la mozaism; foştii agenţi ai Securităţii, rămaşi activi în străinătate, foarte deranjaţi de publicistica acidă a savantului la adresa noii puteri instalate la Bucureşti (Andrei Oişteanu nu exclude, în foarte buna sa prefaţă, o combinaţie între cele două ipoteze de lucru); în fine, o posibilă explicaţie, dar destul de puţin credibilă, avansată de Ted Anton este aceea a unui asasinat religios, dat fiind faptul că profesorul a fost ucis de ziua sfinţilor Constantin şi Elena. Pe de altă parte, autorul scoate din discuţie cîteva piste ale anchetatorilor, vizibil neproductive: eventuala intenţie a logodnicei sale Hillary Wiesner de a-i încasa poliţa de asigurare; relaţiile conflictuale cu persoane din cadrul universităţii; o afacere cu droguri (ultimul număr de telefon format de Culianu, exact înainte de asasinat, a fost cel al unui post din Medelin, Columbia); un eventual diferend de natură homosexuală, încheiat tragic. Pe lîngă toate acestea poate că nu ar fi dispreţuit nici ipoteza unui asasinat gratuit, pur întîmplător, ŕ la André Gide.

"Ştiu că nu ştiu", poţi rosti socratic, după ce ai trecut în revistă toate variantele. Nici unul dintre potenţialele mobile ale crimei nu poate fi scos a priori din discuţie, dar parcă nici unul nu este atît de tare încît să presupună o crimă. Să nu uităm că ne aflăm la mijlocul anului 1991. Este greu de crezut că autorităţile de la Bucureşti, aflate în goană disperată după recuperarea onorabilităţii pierdute ca urmare a acţiunilor minereşti din centrul capitalei, şi-ar fi putut permite riscul asasinării unei somităţi a vieţii ştiinţifice internaţionale ca urmare a publicării unui interviu (e drept, incendiar), acordat revistei "22" (în momentul asasinatului, Culianu renunţase de cîteva luni la rubrica de comentarii politice din revista "Lumea liberă", dar nici aceea nu cred că ar fi putut declanşa o asemenea ripostă). Presa din ţară era plină, la vremea respectivă, de articole cel puţin la fel de acide la adresa FSN şi a fostei Securităţi.

Nu este mai puţin adevărat însă că, în ultimele luni, Ioan Petru Culianu trăia într-o tot mai greu suportabilă stare de teroare. El se plîngea în permanenţă prietenilor de scrisorile şi telefoanele de ameninţare pe care le primea şi, se pare, teama l-ar fi făcut să îşi contramandeze un proiectat sejur în România. În mod surprinzător, nu părea însă tentat să sesizeze autorităţile americane abilitate să-i asigure protecţie în astfel de cazuri. Chiar şi în cazul în care asasinatul propriu-zis a fost executat de foşti agenţi ai Securităţii (generalul Pacepa a recunoscut maniera de lucru a KGB), întrebarea care se pune este dacă aceştia au acţionat ca urmare a unui ordin primit din ţară (eventual, impulsionat politic) sau ca simpli ucigaşi plătiţi, tocmiţi pe pămînt american (chiar dacă a fost tras un singur foc de armă, se pare că în comiterea acestui asasinat au fost angrenate mai multe persoane).

Chiar dacă este departe de a elucida misterul morţii profesorului Culianu, cartea lui Ted Anton merită citită. În mod evident ea este adresată unui public american, multe dintre referinţele la istoria mai veche sau mai nouă a României sau la anumite persoane fiind perfect inutile cititorului român cît de cît informat. Dincolo de aceasta însă ea este o mărturie a trecerii lui Ioan Petru Culianu prin această lume. De fapt, în Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu coexistă două cărţi. Un roman non-fictiv al asasinării savantului, al ipotezelor de lucru şi al concluziilor (parţiale, fireşte) anchetatorilor şi o monografie aproape ştiinţifică a vieţii şi a operei lui Ioan Petru Culianu. Dacă la nivelul policier-ului stilul este cel jurnalistic, iar în Prolog şi în primul capitol, Crima: 21 mai 1991, modelul Truman Capote (In cold blood) se vede cu ochiul liber, în capitolele dedicate bio-bibliografiei lui Culianu totul se schimbă. Stilul dobîndeşte valenţe ştiinţifice, este înţesat de citate din cărţile, articolele, conferinţele şi cursurile profesorului şi chiar de referinţe critice referitoare la ideile şi opera lui Ioan Petru Culianu. Urmînd traseul existenţei lui Culianu, Ted Anton amestecă referinţele academice cu amintirile celor care l-au cunoscut . Rezultatul este un foarte nuanţat portret al savantului, realizat prin alăturarea mai multor modalităţi de abordare: analiza operei, felul în care au fost primite cărţile şi studiile sale de către critici şi prieteni, modul în care a rămas în amintirile celor care l-au cunoscut. Aşa cum era de aşteptat, şi această carte insistă pe relaţia dintre Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade, dar nici în această zonă nu se produc revelaţii semnificative, mai ales acum, după publicarea corespondenţei dintre ei.

Pentru scrierea acestei cărţi, Ted Anton a depus un efort considerabil. Vreme de cinci ani a intervievat sute de oameni, răspîndiţi pe toate meridianele globului, în încercarea sa de a lua mărturia tuturor celor care l-au cunoscut pe Ioan Petru Culianu. I-a citit şi recitit opera pentru a fi sigur că i-a înţeles toate sensurile. Dar, aşa cum notează Andrei Oişteanu, în toată această cavalcadă de mărturii există şi o excepţie: Ioan Petru Culianu însuşi. Ted Anton nu l-a cunoscut pe protagonistul cărţii sale, chiar dacă au fost contemporani şi chiar concitadini. Însă, notează autorul prefeţei, "unul dintre meritele autorului este acela de a fi transformat această lipsă într-o calitate a cărţii. Astfel, imaginea complexă a lui Culianu nu este realizată dintr-o singură perspectivă, cea a autorului, ci din zeci de perspective însumate. A rezultat Ťun portret compozitť - recunoaşte Ted Anton -, "plin de ambiguităţi şi de contradicţii".

Chiar dacă actuala ediţie este una revăzută, cartea lui Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu, nu mai poate aduce elemente noi, mai ales acum, după împotmolirea anchetei oficiale a FBI. Ea oferă însă o lectură pasionantă în care misterul se îmbină cu erudiţia pentru a contura destinul enigmatic şi trist al celui care ar fi trebuit să fie legatarul ştiinţific al lui Mircea Eliade.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara