Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Desant epic pentru 2000 de Geo Vasile



"Trăieşte cititorul un complex de inferioritate din cauză că literatura e o nesfârşită aluzie culturală? Ce-i oferă scriitorul lui, cititorului, viaţă sau cultură? se întreba regretatul Radu G. Ţeposu în tentativa reuşită de a defini "Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă". Viaţă, vom răspunde citind Plaja nudiştilor (Ed. ALLFA, 1999, 323 p.), o antologie cu "cele mai bune povestiri 1998", alcătuită de infatigabilul critic şi operator cultural Dan-Silviu Boerescu. Cei 21 de autori vin din anii '80, cu excepţia lui Mircea Horia Simionescu (n. 1928), ce face figură de patriarh al postmodernităţii la români. Nu există, deci, o linie de demarcaţie fermă, ci mai degrabă una de subtilă contiguitate. Mai puţin ispitită de orgoliul textualităţii şi al livrescului de tip épatons le bourgeois, epica "nudiştilor" nu este una inocentă; nutrimentul cultural supravieţuieşte ca ingredient, motivaţie în urzeala epică, în adâncirea enigmei ş.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieţii, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul democratizării mesajului spre cititor şi al liberalizării expresiei până la jargonul de "cartier", suprasexuat, la insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al comunicării fără frontiere, consumist sau mass-media. O nevoie aproape comercială de a coborî din bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalităţii pure, a ficţiunii ca produs exclusiv al inteligenţei artistice. Cruzimea ca viziune şi limbaj de ghettou şi sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea şi grotescul la rang de coşmar urban. Viaţa devine o capcană letală. Petre Barbu denunţă un caz de întunecare a minţii din senin. Mecanismele convieţuirii ţin deja de psihopatologia vieţii cotidiene. Spaima personajelor se face halucinaţie. Prin implozie sau explozie ea devine act sinucigaş sau crimă premeditată, infernală ca în povestirea lui Emilian Blaj. Oralitatea copleşitoare, decontractată propulsează nu numai marginalizaţi, lumpeni, ci şi o nouă tipologie, cea a angajatului la firmă sau a tânărului om de afaceri. Ce se conduc adesea după un manual al succesului pentru solitari, maniaci, psihotici. Cordialitatea glacială a relatării nu exclude explorarea zonelor erogene ale limbajului ce atinge cota cinismului misogin la George Cuşnarencu. Sigur, există evaziune din deviaţii, derapaj şi obsesiile prezentului în bucle temporale SF (Ovidiu Bufnilă sau Mihail Gălăţanu), în erotodemonie de tip claustral, în scenarii thriller. Nu lipseşte autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detaşat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnaţiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reţinere în al său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică faţă cu textul lui Florin Şlapac. Exil şi deambulaţiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minţi pe Maupassant, frenezie a inutilităţii, delir masochist ca reflex al vieţii şi al fugii de moarte. Regăsirea de sine în dimensiunea fantastică, misterioasă este strategia narativă ce-i convine lui Radu Ţuculescu. Erotică şi totodată mistică, iniţierea alesului are loc ca posesiune şi lustraţie totodată. Între real şi ireal, printre minele ambiguităţii operează Dumitru Ungureanu ce oferă un scenariu de seducţie homosexuală cu final terifiant. Insinuare, travestire, rocamboleşti jocuri de-a masacru, tonalităţi baroce, sintagme concettiste, totul pentru captivarea şi vertijul cititorului postmodern. Ce gustă atrocitatea şi imoralismul acestor autori, decişi să-şi "vândă" cu orice preţ povestirile. Conştienţi că aici şi acum interesează virulenţa şi provocarea, iar nu retorica orgolioasă a litera



Dan Silviu-Boerescu, Plaja nudiştilor, Ed. Allfa, Bucureşti, 1999.