Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Despre proză (II) de Constantin Ţoiu

 O chestiune subiectivă. Am o antipatie certă faţă de aşa-numiţii "scriitori culţi", cu fumuri de metafizicieni amatori. Am mai spus: antipatie faţă de cei suspect de abstracţi. Acelaşi sentiment neplăcut mi-l provoacă cei complet lipsiţi de cultură - şi tot atât de ostentativi. ...Exceptând cazurile autorilor de cărţi cu experienţe directe, senzaţionale, unele documente de viaţă trăită în condiţii deosebite, nu există scriitor profesionist, adevărat, care să nu aibă o cultură strânsă de-a lungul anilor. Bineînţeles, parada de cultură la un scriitor amator care nu-i în stare să scrie "afară plouă" şi să nu fie capabil să sugereze evenimentul sau să nu-l crezi când scrie acest lucru, este o trişerie ce maschează absenţa oricărui har epic...

    În al doilea rând, a "scrie frumos", cum se zice, poate fi, desigur, o capcană. Calofilia în sine riscă să se transforme într-un joc gratuit, complet steril. Depinde ce spui cu acest stil frumos. Neajunsul e când, în general, se scrie prost, şi vine unul care scrie cum trebuie. Atunci, majoritatea slăbănoagă protestează împotriva "intrusului" care strică jocul. Asta îmi aminteşte de o poezie-anecdotă, franceză, pe care în şcoală o ştiam pe dinafară. La curtea regelui X, care era şchiop, toată lumea, curtenii, când veneau la monarh, şchiopătau, ca să-i facă plăcere. Până când, într-o zi, înaintea regelui şchiop s-a înfăţişat un curtean care mergea drept. Mirat, regele îl întreabă cum de merge drept, iar curteanul, fără să clipească, îi răspunde că el merge drept fiindcă şchioapătă de amândouă picioarele...

   Stilul frumos, desigur, nu convinge. El e ca un ins ţeapăn, încliftat. Stilul căutat produce un efect de nenaturaleţe. Asta nu înseamnă să scrii neapărat urât, dezordonat, încâlcit, sub cuvânt că aşa ar fi viaţa, confundându-se existenţa cu arta, cu artifex... Ar fi ceva asemănător cu calofilia, însă pe dos. Soluţia, ca totdeauna este calea de mijloc, media res. Mai cu seamă că limba noastră, fiind latină, cere rigoare, logică şi corectitudine sintactică, morfologică... Despre Ion Creangă numai că este calofil nu se poate spune. Şi totuşi în ciuda "ţărăniilor" sale, la care tresărea din când în când partea mai distinsă a Junimii, scrisul său frust este de un rafinament colosal. Citiţi, re-citiţi Capra cu trei iezi şi vă veţi trezi, stilistic, uneori, în mijlocul unei naraţii ca Iliada şi Odiseea, fără a păstra, neapărat, orice fel de proporţii...

    O carte bună, bine scrisă, simplu însă, rafinat scrisă, are darul, în afară că te încântă, că te şi povăţuieşte, arătându-ţi care ar fi viaţa ce ar merita s-o trăieşti. Pentru mine, nu numai ca scriitor, ca om îndeobşte, o mare binefacere, citind-o, a fost aventura lui Robinson Crusoe, naufragiatul. Povestirea lui Defoë a fost şi este, a rămas, dincolo de orice experienţă trăită între timp, exemplul unei existenţe adevărate, nădejdea însăşi, răbdător construită. Robinson este libertatea câştigată, lucru cu lucru. El este anticonfortul - confortul moleşitor preschimbându-se în dictatorul absolut al vieţii noastre civilizate. Robinson e singurătatea forţată, biruind necesitatea, în numele nevoii superioare de a fi, de a supravieţui. El improvizează totul în chip minunat. Un papagal şi bunul Vineri îi ajung ca să reconstituie umanitatea. Ce mă mai bucuram citind această proză când oceanul îi mai trimitea la ţărm singuratecului câte o scândură, câte o ladă spartă, câte o toporişcă descoperită în pântecul unei corăbii înecate împinsă de talazuri. Şi să nu uităm că acest om exemplar, în solitudinea lui, nu şi-a pierdut timpul aruncându-se mereu în genunchi şi proslăvindu-l pe Dumnezeu, ci a făcut singur, cu o mare încredere în sine şi în puterile sale, exact lucrul pe care şi Creatorul, neajutat nici El de nimeni, îl făcuse.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara