Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Document:
Din viaţa literară - alte secvenţe inedite - de Petre Solomon

Colocviul de poezie de la Iaşi (1)
18-20 octombrie 1978
            
Octombrie 1978. La Iaşi s-a ţinut în zilele de 18, 19 şi 20 octombrie primul (şi cred ultimul) Colocviu Naţional de poezie. Am fost şi eu, mă ispitea să văd Iaşul în condiţii civilizate (tren cl. I, hotel cl.I). Am asistat, mut de uimire, la un spectacol nemaipomenit, - un fel de "happening", debordînd intenţiile organizatorilor şi cadrul pregătit de ei. Peste 300 de poeţi din întreaga ţară au invadat încă frumoasa capitală a Moldovei, furnizîndu-i un eveniment cultural, cu consecinţe ce se vor face simţite, sper că în bine, deşi cele în rău sînt şi ele de aşteptat. Timp de trei zile vorbitorii au atacat, mai mult sau mai puţin deschis, politica oficială în materie de cultură.
           
În prima zi ş18 octombrieţ, la Teatrul Naţional, în prezenţa lui Ion Iliescu, secretarul regiunii de partid, Ştefan Aug. Doinaş a citit un fel de referat, extrem de curajos şi foarte elegant ca exprimare. Deşi prezentat ca o contribuţie "personală", referatul a stîrnit adeziunea majorităţii celor prezenţi. Doinaş a criticat îndeosebi abuzul de lozincărie, falsa poezie patriotică (fără să-l numească pe Adrian Păunescu); de asemenea, cenzura aplicată după "desfiinţarea" cenzurii, prin suprimarea anumitor cuvinte "tabu" etc. A făcut aluzie şi la desfiinţarea învăţămîntului de tip umanist, pentru a sublinia că, în aceste condiţii, poeziei îi revine şi misiunea de a întreţine flacăra umanismului. Doinaş a citit o poezie intitulată: "Ajunge!"
           
(-ajunge cu poezia patriotardă tip Păunescu) şi respinsă, zice el, de diverse reviste literare. După Doinaş a vorbit Boureanu, solemn şi neinteresant. Apoi a luat cuvîntul Ion Gheorghe, pentru a face "o intervenţie" în trei secţiuni: 1) O scrisoare către N.C., ca elogiu al ţărănimii, un soi de poem delirant dedicat şefului, ca ţăran. "Mistificarea se zbate permanent", zice poetul. "Mă bucur animalic şi divin că mă numesc Ion şi Gheorghe", ..."mulţumesc finitului şi infinitului pentru fapta la care m-au îndemnat", ..."ţăranul e patria mea", ..."eu iubesc patria, în ciuda demagogiei celor ce trăiesc pe spinarea ţăranului" etc. etc. 2) Demască "spiritul combinaţiilor de gaşcă". "Să înlăturăm jocul de culise şi tranzacţiile, la care se dedau 'bătrînii'!" exclamă poetul-ţăran, după ce îl înjură "en passant" pe Al. Balaci pentru un articol în "Scînteia", 19 oct. 19781) despre actualitate. "Prea mulţi rataţi ne dau nouă lecţii de etică şi chiar de artă poetică". "Sîntem conduşi de un preşedinte mediocru", mai zice Ion Gheorghe şi trece la un atac brutal contra lui Macovescu, că e incompetent, că cheltuieşte banii obştei scriitoriceşti pe prostii, cum e colocviul etc. "El scrie solemn despre capacitatea poeziei române de a se întrece cu cea mondială, dar ce-a făcut ca Ministru de Externe?" întreabă Ion Gheorghe şi vorbeşte apoi de "lipsa de drepturi" a generaţiei sale. Cere "schimbarea puterii" la Uniune, atrăgînd atenţia că el nu-l atacă pe Macovescu personal, ci pe "pensionarii gloriei PCR în literatură". 3) Citeşte o "poezie" maoisto-proletcultistă pe această temă. (Macovescu se ridicase la un moment dat să ceară sălii să nu-l întrerupă pe vorbitor...) Nina Cassian, care conduce şedinţa, se ridică să spună că nu ne-am adunat aici pentru a profera insulte, cu atît mai puţin împotriva unui preşedinte ales de noi toţi la Conferinţa de anul trecut. Ia cuvîntul Dorin Tudoran, despre linguşitori, lichele, "poeţi de curte", dar nu ca Goethe, ci ca Adrian Păunescu (nenumit, acesta e totuşi descris foarte clar) - "Necesias Lichesias de la curtea lui Alexandru cel Mare". Ipocrizia lui A.P. şi programul lui variat. Îşi plimbă într-o limuzină de lux "chipul de martir al sărăciei noastre"... Va încerca să ne spună mai tîrziu, că a fost "un rău necesar". Dar nu trebuie să-i uităm vocea de azi! El e "consilierul pentru artă al omului anti-artist", zice D. Tudoran, după ce citează un pasaj din Eckermann în legătură cu nişte studenţi germani, care au plecat la Roma să studieze arta şi care au tras în gazdă la un cizmar ignar, ce-şi făcea calapod din vreun bust celebru. Falsa poezie trebuie respinsă cu hotărîre. "Avem nevoie de conştiinţe cît de cît edificate, nu de conştiinţe în curs de dezvoltare".
           
În după amiaza zilei de 18 oct., discuţiile au reînceput în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, de faţă fiind numeroşi studenţi din Iaşi (prezenţi şi la Teatrul Naţional).
           
A. Andriescu (Iaşi) Poezia proastă compromite şi temele mari. Poezia e un limbaj cu propriile ei legi. Ioan Alexandru: E o mare cinste pentru el să se afle la Iaşi, unde a trăit Dosoftei etc. Cinstire mitropoliţilor Veniamin Costache etc. Prinos sufletesc pentru cărţile pe care ei le-au trimis în Ardeal... "Eminescu e abia un început. Ne aflăm într-o creştere. Poezia ca patrie. Poezia e priveghi înainte de toate" etc. etc. "Vocea inimii noastre se face auzită doar prin poezie, pentru a distruge ierihoanele despărţitoare dintre oameni. Cuvîntul să plece din inimă. Au năvălit multe buruieni în literatură. Nu sinceritatea oricui. Trebuie să ne lepădăm de egoisme. Se cere o leacă de umilinţă pe truda înaintaşilor." Marin Sorescu. "Discurs tangent." Nimeni n-a creat poezie din vorbă-n vorbă. Există poeţi buni la noi, doi-trei mai slabi, care sînt însă în grija secţiei de poezie... Discuţiile sînt şi ele bune, deşi nu se pot substitui poeziei.
           
Din intervenţiile rostite o reţin pe aceea a poetei Nora Iuga, care a vorbit de dreptul poetului la tristeţe, chiar în socialism. "Pînă cînd vor trebui pînă şi morţii noştri să treacă mereu pe la cadre?" a întrebat poeta (o doamnă cu profil acvilin, cu ochii negri), referindu-se la absenţa din manuale a unor Ion Barbu, Bacovia etc. Trecînd la propriile necazuri, Nora Iuga a revelat că timp de opt ani a primit doar refuzuri, nu şi-a putut publica un volum. "Există multe feluri de a ucide poeţii"... Speră totuşi să apuce să-şi vadă publicat volumul de versuri, chiar în viaţă fiind. Cezar Ivănescu. Nu i-a plăcut deloc discursul lui Ion Gheorghe, care a creat o falsă senzaţie de maffiosism general în literatura română. Azi domneşte democratismul. Dovadă, cartea "Dacia Feniks" a lui Ion Gheorghe, o carte dementă. Atacul lui Ion Gheorghe contra lui Macovescu - proletcultist. Îl critică pe Ioan Alexandru pentru cucernicia lui, care evită situaţia dramatică a omului de azi. Venera Antonescu. Contra imposturii agresive (cronici rimate etc.) care compromit patriotismul. O [...] patetică. "Poezia e înmugurire în şi desfrunzire prin cuvinte... Noi poeţii...". Reţin şi intervenţia lui Lucian Valea (păr alb, ochelari, rubicond, graseind), fost puşcăriaş, transferat de cîţiva ani din Timişoara la Botoşani, unde lucrează la muzeul local. Critică vehement felul cum e privit poetul în societatea noastră. Unii zic că ar fi un producător de produse spirituale, dar îl trec printre dactilografe, pompieri etc. Munca scriitorului nu e respectată. În schimb, cea de "dădacă literară" e cultivată. Activiştii "pricepuţi la toate" ne dau lecţii. Programele TV - insipide, şterse, în schimb plouă cu versificaţii despre noul constructor. "Cîntarea României" a coborît de multe ori poezia la nivelul răvaşelor de plăcintă. Se risipeşte şi hîrtia, de a cărei criză se face atîta caz! Impostura din judeţ (cenaclurile promovează diletantismul). Vechiul proletcultism era cinstit faţă de cel de astăzi, care scoate recuzita dreptei naţionaliste (Zamolxe etc.), "rămăşiţe ale unei ideologii nocive". Păşunismul patriotard de azi nu are nici o justificare! Nivelul poeziei noastre e foarte înalt. Nu avem o criză a poeziei, ci o criză a demnităţii scriitorului! Să se desfiinţeze postul de dădacă! Nu cred că există scriitori reacţionari la noi, chiar dacă unii ajung să plece din ţară. Poate că de vină sînt şi cei ce i-au făcut să plece... Să ni se dea dreptul de a ne autoconduce! În încheiere, Lucian Valea îi adresează Secretarului general apelul de a-i sprijini pe scriitori în greul drum al demnităţii profesionale (amintind că Ştefan cel Mare şi-a legat numele şi de vreo 50 de ctitorii de cultură!).
           
Joi 19 octombrie, dimineaţa. (în ajun, seara, gazdele ieşene ne-au oferit un banchet în holul hotelului "Unirea"), discuţiile sînt reluate. În sală, ca şi la Teatrul Naţional, sînt destui tineri din localitate, fascinaţi de ceeace se întîmplă. Lîngă mine, un medic chirurg, mai în vîrstă, poet în orele libere, urmăreşte şi el fascinat discuţiile. La noi, zice, (adică la medici) aşa ceva e de neconceput. E prieten cică cu L.Valea. Vasile Nicolescu, căruia îi aud doar sfîrşitul "intervenţiei", îl pune la punct pe Doinaş, insinuînd că acesta ar fi vorbit ca "Europa Liberă" (în legătură cu "cota parte" rezervată de editori poeziei patriotice). "Faiblesse oblige".
           
Vorbeşte şi Nina scurt, destul de convingător, împotriva "mentalităţii brutale" şi a "utilitarismului meschin", după ce poetul Ion Drăgănoiu dă citire unei recenzii a lui Paul Georgescu la volumul "Horea nu mai este singur" ("Viaţa Românească 1952), recenzie rizibilă prin limbajul şi prin dogmatismul de atunci al lui Paul. Nina e răzbunată, pentru tratamentul pe care i l-a aplicat Paul în romanul "Revelionul". Poetul Mihai Ursachi din Iaşi citeşte poezia "Colocviu despre funie în casa spînzuratului", care se încheie cu versul: "Cum vom putea să trăim fără funie?" -aplaudat frenetic. Dan Verona, alt poet tînăr, deplînge lipsa spaţiului de publicare a poeziilor, critică festivismul şi pseudo-poezia patriotică şi confuzia ce se face între adevărul poeziei şi adevărul vieţii zilnice. Face elogiul melancoliei, un dar divin. Poeţii români, mai zice el, nu-şi petrec timpul în cîrciumi mai mult decît ceilalţi constructori ai socialismului. N. Prelipceanu. Defuncta cenzură s-a mutat în cugetele unor redactori etc. Laurenţiu Ulici începe prin a-l pune la punct pe Ion Gheorghe, care s-a dedat la o demagogie penibilă. Ţăranul român are simţul măsurii şi bun simţ... Vorbeşte apoi de oboseala limbajului poetic şi despre necesitatea experimentului. Nichita Stănescu i se pare a fi poetul cel mai important de astăzi, pentru că e constructor de limbaj. Apoi cere voie să prezinte vreo zece poeţi tineri din cenaclul pe care-l conduce. Ei vin la tribună şi citesc, emoţionaţi sau calmi, nişte versuri, îndeobşte triste sau chiar macabre, cu o remarcabilă absenţă a oricărei "tematici". Unul, de pildă, citeşte poezia "Despre sinucidere". Băiatul lui Traian Coşovei - un poem "Tata cu mîinile curate", foarte ironic. Imageria e vag suprarealistă, versul e îndeobşte "liber". Tinerii poeţi - un fenomen social. Elena Ştefoi, fată talentată, - satiră contra unui profesor învechit. C. Abăluţă. 1) Gîndim materialist-dialectic într-o societate materialistă. Din păcate, scriitorul nu e socotit la noi un om al muncii, inconsecvenţă. Statul reduce producţia editurilor tot mai mult. Propune ca Uniunea să facă demersuri ca editurile să intre în regimul normal al tuturor întreprinderilor. 2) Scriitorului nu i se aplică legea privitoare la salariul brut. De ce? 3) Calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor ar trebui să ofere posibilitatea de a scoate o revistă. De ce nu se admite o revistă a unui grup? Există o cenzură metafizică, ce se exercită asupra increatului. Dinu Flămînd vorbeşte de presiunea banalităţii şi a mediocrităţii asupra poetului. Agresiunea de clan, "agresiunea ignarului". Munca literară de caracter, ţintind spre absolut şi sfidînd relativul cotidian. Cere o bursă sau un "premiu Baconski", poet exemplar sub acest raport. Gheorghe Grigurcu, şfichiuitor, îl face praf pe Andriţoiu, apoi pe Păunescu (nominal) -"caz tipic" de logoree ziaristică, care a invadat poezia. Ineficace chiar propagandistic, Păunescu "e un înotător care înoată într-un bazin gol"...
          

(va urma)

___________

1) Eroare de datare. Şedinţa are loc în 18 octombrie 1978. Y.H.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara