Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Centenar:
Diplomat cultural de Simona Cioculescu

Ca şi Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi-a luat în serios slujba de diplomat. Stau dovadă sutele - dacă nu miile - de pagini de studii, rapoarte, informări, referate pe care scriitorul le-a redactat în calitatea sa de secretar de presă, apoi consilier cultural mai întâi la Londra (1940-1941), apoi la Lisabona (1941-1945). Cele două volume apărute la Humanitas în 2006 şi intitulate Jurnalul portughez şi alte scrieri o dovedesc cu asupra de măsură.
Desigur, pentru un creator de talia lui Mircea Eliade, munca birocratică nu era mai niciodată o bucurie. "Contrastul între ceea ce aş putea face şi ceea ce sunt nevoit să fac e tragicomic", scria el în Jurnal, pe 9 octombrie 1941. Pentru a continua pe 19 noiembrie al aceluiaşi an cu: "Merge greu dar trebuie să meargă. Eforturi neînchipuite pentru mine - care scriam atât de uşor - ca să închei o pagină, două pe zi."
Pe lângă rapoarte şi adrese, Eliade - cum se ştie - a scris şi câteva studii dintre care unele de mare anvergură. E vorba de "Salazar şi revoluţia din Portugalia" (1941) şi "Românii, latinii Orientului" (1943). Altele, de mai mici dimensiuni, au apărut în presa portugheză, mai ales în ziarul "Acçao. Amintim doar câteva dintre ele: "Ginta latină e regină...", "Camoes şi Eminescu", "Dor sau saudade românească", "Legenda meşterului Manole", "Liviu Rebreanu" etc.
în articolul din urmă, marele prozator e apropiat de Balzac şi Tolstoi prin "cultul vieţii epice", dar şi "prin stilul viril, aspru, fără culoare şi fără artificii". Articolul a apărut în "Acçao" pe 26 august 1943. De altfel, şi în Jurnalul portughez, opinia lui Eliade despre romanul Ion este una superlativă. Iată ce scria pe data de 22 iunie 1941: "Sfârşesc al doilea volum din Ion cu cea mai mare emoţie. Ce carte uluitoare! îmi închipui surpriza, zăpăceala care a cuprins pe contemporanii lui Rebreanu când, în 1921, a apărut acest cap-de-operă care se deosebea şi întrecea tot ce se publicase până atunci. Singurul ţăran "viu" din literatura noastră şi, fără îndoială, printre puţinii ţărani autentici din literatura universală.
Este enormă cantitatea de fapte, de întâmplări şi oameni în acest roman relativ concis (căci nu are nici măcar 800 de pagini). O carte în care "timpul" intervine fără nici un artificiu, îl simţi cum curge, cum desăvârşeşte sau dezleagă." în aceeaşi perioadă, Eliade punea la cale traducerea romanului Ion în limba portugheză. Traducătorul ales - scriitorul Antonio de Sousa. Operaţiunea s-a prelungit timp de doi ani, dar reglementările birocratice au mai consumat alţi doi. Cele câteva rapoarte, informări redactate de Mircea Eliade, precum şi o scrisoare în franceză a lui Antonio de Sousa pe care le prezentăm cititorilor noştri fac parte dintr-un fond mai amplu de documente provenind din arhiva exilului românesc (aflată la New York) şi pe care ni le-a pus - cu bunăvoinţă şi încredere la dispoziţie - dl Aurel Sergiu Marinescu, el însuşi cercetător devotat şi competent al altor documente din marele fond comun al exilului nostru politic şi cultural. A publicat până acum o serie de volume la Editura Vremea. îi aducem şi pe această cale mulţumirile noastre.

Simona CIOCULESCU
Lisabona, 28 Iunie 1945

Domnule însărcinat cu Afaceri1,

Am onoarea a Vă expune în cele de mai jos situaţia traducerii portugheze a romanului "Ion" de L. Rebreanu.
Pe timpul când Serviciul Cultural dispunea de fonduri speciale am angajat ca traducător al acestui roman pe poetul Antonio de Sousa din Coimbra. Pentru a obţine o cât mai bună versiune portugheză, şi sfătuit de profesor V. Nemesio de la Facultatea de Litere din Lisabona, am oferit Domnului A. de Sousa suma globală de 8000 de escudos pentru traducerea celor două volume din "Ion" şi revizuirea corecturilor. Plata traducerei urma să fie făcută pe măsură ce primeam manuscrisul şi din fondul de propagandă ce-l aveam la dispoziţie. Astfel la 15 Martie 1944 am plătit 1000 escudos trimiţând Ministerului Propagandei chitanţa în original şi traducere prin referatul No. 1145 din 16 Iunie 1944. întrucât Serviciul Cultural nu a mai avut fonduri începând de la 31 Martie 1944, restul onorariului a fost achitat precum urmează: 1200 escudos de către Serviciul de Presă (procesul verbal de predare a gestiunei D-lui Consilier L.şeontinţ Constantinescu din 24 Octombrie 1944), suma de 3800 escudos reprezentând ratele Aprilie (1000 escudos), Mai (1000 escudos), Iulie (1200 escudos) şi August (600 escudos) a fost plătită de către Serviciul Cultural cu bani avansaţi de Legaţia din Lisabona în urma referatului meu din 31 August 1944; suma de 2000 escudos a fost plătită de Legaţie în Martie 1945. în luna Aprilie 1945 am angajat traducerea romanului "Ion" la Casa de Editură "Inquerito". Directorul Editurei, Dl. Eduardo Salgueira, a oferit - şi eu am acceptat - suma de 10.000 escudos reprezentând atât onorariul traducătorului, cât şi drepturile de autor ale D-lui Rebreanu. în urma celor hotărâte cu D-voastră, ca ratele avansate de Legaţie să fie plătite din suma globală de 10.000 escudos primită de la Editura Inquerito, am onoarea a rambursa suma de 5800 escudos reprezentând totalul acestor avansuri. Totodată rambursez şi suma de 1200 escudos avansată de Dl. L. Constantinescu din fondurile Serviciului de Presă. Restul de 3000 escudos, ce reprezintă drepturile de autor ale D-lui Rebreanu, îl voi depune la Banca Crédit Franco-Portugais la dispoziţia D-lui Rebreanu.
Primiţi Vă rog, Domnule însărcinat cu Afaceri, încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni.
(Mircea Eliade)

D-sale Domnului Consilier Brutus Coste
însărcinat cu Afaceri al României

*

Circulara
3 dec. 1944

Prea iubitul meu prieten,

Doar puterea credinţei poate lumina anumite bezne, sunt sigur că ea nu v-a părăsit în timpul şi după teribila încercare prin care aţi trecut de curând.2.
V-am trimis, acum o lună, partea de text din "Ion" care lipsea pentru a completa ceea ce mi-aţi plătit în avans. V-am trimis azi, recomandat, ultimele două capitole şi o parte din primele două ca să înlocuiţi textul pe care vi-l dădusem. Prima traducere nu era fidelă textului român ca aceasta; e, aşadar, mai bine să o înlocuiţi. Sunt vreo 30 de pagini din primul capitol şi o pagină din al doilea.
Dl. Oliveira Cabral, asistent la Facultatea de Litere din Lisabona şi profesorul Buescu mi-au scris în privinţa traducerii. Dl. Cabral ar vrea s-o editeze la Annuario Comercial. I-am spus să vă vadă şi să discute cu dumneavoastră asupra posibilităţilor acestei soluţii, dar îmi pare că va trebui să i se dea o explicaţie domnului Eduardo Salgueira despre "Inquerito"3, în cazul că ediţia nu i-a fost vândută. Nu e şi părerea dumneavoastră?
V-aş fi foarte recunoscător dacă aţi putea să-mi trimiteţi 2000 de escudos care mai lipsesc pentru plata traducerii mele. Trebuie să mă duc la Lisabona. Dar, cu siguranţă, asta nu se va întâmpla înainte de 20 ale lunii curente. Dacă sunteţi de acord puteţi să-mi trimiteţi banii prin Vale de Correio4. E mai simplu să-i primesc aici la Coimbra. Aceste Vales pot fi trimise din orice oficiu poştal.
Mulţumiri anticipate!
Al dumitale devotat
Antonio de Sousa

Am expediat în ziua de 14 ian. 1947
prin banca Burnay suma de 3000 escudos
pe adresa dlui Mircea Eliade
Al. Totescu
*

Nr. 71, 7 Februarie ş19ţ47

Domnule însărcinat cu afaceri,

Am onoarea a vă înainta aici alăturat scrisoarea Dnei Rebreanu, văduva scriitorului Liviu Rebreanu, prin care Dsa mă roagă să-i depun, pe numele său, suma de 3000 escudos, reprezentând drepurile de autor al traducerii portugheze ale şsicţ romanului "Ion". Dna Liviu Rebreanu, după cum se poate vedea din scrisoarea alăturată, doreşte ca schimbul escudos - franc francez să se facă în cele mai bune condiţiuni, ceea ce ar exclude, socotesc, transferul printr-o bancă portugheză.
Primiţi vă rog, Domnule însărcinat cu afaceri, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.
Mircea Eliade
13 Decembrie 1946
55 rue des Saints Peres, Paris 6
D-saleDomnului însărcinat cu Afaceri al României
Lisabona
*
Referat
Nr. 75

După cum reese din scrisoarea înregistrată la Nr. 71 din 7 Februarie 1947, Doamna Fanny Liviu Rebreanu, soţia defunctului scriitor Liviu Rebreanu, reclamând prin mijlocirea Dlui Mircea Eliade, fost Consilier Cultural pe lângă această Legaţiune, suma de Esc: 3000 reprezentând drepturile de autor pentru traducerea în limba portugheză a romanului "Ion", am expediat la 14 Ianuarie 1947, prin casa bancară "Burnay" din Lisabona, pe adresa Dlui Mircea Eliade, suma de mai sus pe care Dl. Eliade urmează a o pune la dispoziţia Dnei Rebreanu.

Lisabona, 8 Februarie 1947
[Alex Totescu]

A se vedea rap. Nr. 717/945 şi nota din 15 Aug. 1945
________________
1 Eliade fusese demis din funcţiile deţinute pe 1 noiembrie 1944, dar se afla încă în Portugalia. Abia pe 16 septembrie 1945 va pleca la Paris unde va rămâne timp de 12 ani, ani pe care-i va considera cei mai fecunzi din viaţa lui.
2 Traducătorul se referă la moartea Ninei Eliade.
3 E vorba de o editură.
4 Mandat poştal.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara