Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Distracţie de Rodica Zafiu


E întotdeauna instructiv să revii la vechile dicţionare, pentru a constata evoluţia sensurilor pe parcursul cîtorva decenii. În Dicţionarul enciclopedic ilustrat ,Cartea Românească", din 1931, în care partea propriu-zis lingvistică îi aparţine lui I.-A. Candrea, iar cea enciclopedică lui Gh. Adamescu, cuvîntul a distra este înregistrat în primul rînd ca verb tranzitiv, cu sensurile ,a face pe cineva să se gîndească la altceva decît la ceea ce-l preocupă, a-i abate atenţiunea în altă parte"; ,a-l face să petreacă, să mai uite de griji"; de abia la sfîrşitul definiţiei apare construcţia reflexivă a se distra, cu sensul "a petrece, a căuta distracţii, a se veseli, a se amuza". În acelaşi dicţionar, cuvîntul distracţiune (cu varianta distracţie) este explicat în primul rînd ca ,lipsă de atenţiune, nebăgare de seamă", apoi, cu o oarecare condescendenţă, ca ,petrecere de scurtă durată". Evident, cu peste o jumătate de secol în urmă cuvintele în cauză erau mai aproape de sursele lor franceze - distraire, distraction - care au păstrat pînă azi sensul mai curînd negativ, motivat de etimonul latinesc, de ,abatere", ,deviere" (spre deosebire de amusement şi divertissement, în uzul curent; deşi judecata morală pascaliană chiar pe cel din urmă îl foloseşte ca emblemă a absurdităţii condiţiei umane, aflate în permanentă sforţare de a se abate de la adevăratele întrebări). În Dicţionarul Universal al lui Lazăr Şăineanu (,a şasea ediţiune", 1930), lucrurile stăteau cel puţin la fel de rău pentru distracţi(un)e - ,lipsă trecătoare de atenţiune"; ,plăcere, petrecere de scurtă durată" - şi mai ales pentru a distra, considerat simplă variantă a verbului a distrage: ,a abate de la cugetările, de la ocupaţiunile sale"; ,a-şi procura distracţiuni". Dicţionarele sînt adesea mai conservatoare decît scriitorii: în teatrul lui Alecsandri, cu mult timp în urmă, utilizarea formelor şi a sensurilor (fără a contrazice dicţionarele) pare mai apropiată de cea de azi: ,Am alergat aici în Iaşi, nădăjduind c-oi găsi distracţii care să-mi gonească gîndurile cele posomorîte" (Iorgu de la Sadagura). Desigur că distracţia era totuşi vulnerabilă, frivolă şi vulgară: Camil Petrescu foloseşte verbul cu evidentă distanţă sarcastică: ,Şi era adevărat că mai toate femeile tinere şi acceptabile ca femei Ťse distrauť la fel" (Ultima noapte...). În DEX (1996), ierarhia sensurilor şi conotaţiile cuvintelor s-au schimbat, distracţia fiind - în notă clar meliorativă - ,ceea ce produce destindere sufletească"!

Astăzi - după ce a traversat şi deceniile comuniste, în care divertismentul nu se bucura desigur de recunoaştere oficială, decît cel mult în asocieri convenabile, ca în formula activităţi distractiv-educative -, verbul a se distra a ajuns un cuvînt-cheie al publicităţii, al televiziunii, în genere al industriei de divertisment. În perioada Crăciunului şi a Anului Nou, la fel de intens ca în lunile de vară (,la mare, la soare"), distracţia este obiectivul absolut propus de muzica uşoară (,Hai să ne distrăm"; ,Ce distracţie, ce mişto!") şi de sloganurile şi anunţurile publicitare: ,O zi fără distracţie o zi fără satisfacţie" (text fără punctuaţie, propus de Phoenicia Grand Hotel, cf. phoenicia.ro; altminteri, distracţia se desfăşoară în restaurantul cu nume ambiţios - Crama Neamului); ,Mai multă distracţie cu Connex Play" (connex.ro) ,Emisiunea Seara Regăsirii de la ProTV, acum într-un nou format, te aşteaptă să participi la distracţie!" (relax.ro) etc. E greu de stabilit dacă publicitatea a preluat moda şi încărcătura intens pozitivă a distracţiei de la public sau dacă acesta din urmă a deprins-o din publicitate; oricum, schimbul armonios de mesaje continuă. Pe internet, există numeroase pagini care propun distracţia (,Site de caterincă şi distracţie", traficdublu.ro), între care şi ,ghidul de distracţie online" (25h.ro). Distracţia absoarbe sensurile anglicismelor la modă - fun, entertainment -, dublează parţial mai vechile împrumuturi din franceză - divertisment şi amuzament - şi are destule sinonime aproximative mai vechi (în special petrecere).

În stilul colocvial al utilizatorilor - preluat adesea de publicitate -, distracţia superlativă e super, maximă sau la maxim: ,distracţie maximă" (hoinari.ro); ,cheltuieli nu foarte mari şi distracţie la maxim!!!" (jungla.net); cuvîntul-cheie apare în urări, mai noi sau mai vechi: Multă distracţie!, Distracţie plăcută! E implicată în chestiune chiar mîndria naţională: ,şi oricum distracţie ca la noi.... mai rar... poate la Greci!" (forum.softnews.ro).

Verbul apare şi într-o formă hipercorectă, semnalată într-o notă de Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1948), a se dixtra (produsă probabil, ca şi excroc, de falsa convingere că pronunţia cu s înaintea unui grup consonantic ar fi o simplificare populară). Forma se foloseşte şi azi, în glumă - ,pe autokar ne-am dixtrat" (racovita.8k.ro); ,ce faze v-au dixtrat în filme?" (sms.ac); ,kiar m-am dixtrat tare în Space" (tor.lx.ro; contextele par totuşi să indice că e vorba de jocuri ortografice, precum cele ale lui Caius Dobrescu, din Deadevă, unde x notează grupul sc : încremenex, să vorbeaxă, baxulante).

În iureşul vesel al sărbătorilor şi al petrecerii, rămîne totuşi cam iritant efortul mediatic de a produce permanent distracţie la maxim.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara